Obsesii feminine - poveste reala, curiozitati, must read-2

draga free...tot citesc si eu povestirile tale care mereu ma duc cu gandul la un vechi prieten ce se mintea de fapt chiar si pe el ca e un idealist si un visator si ca exista femeia ideala si perfecta pe care ar pune-o in vitrina si s-ar inchina la ea mai ceva decat la o icoana...

sa iti povestesc...se facea (si chiar credea si el)...ca imi e cel mai bun prieten...ca la el in casa femeia are un loc privilegiat...ca e speciala si venerata...
si dragostea asta unica (de fapt lipsa de ocupatie si imposibilitatea de a pune pe picioare o relatie) l-a facut sa isi aminteasca de o fetita de gradinita, care i-a turnat acuarelele in cap prin asta demonstrandu-i ca e iubita lui de pe atunci...

din aceasta amintire s-a ajuns la lungi discutii despre acea fiinta draglasha si apoi la obsesie pentru femeia ce devenise...femeie ce traia in Canada si nici nu isi mai amintea cum il cheama probabil...dar femeia de care el incerca sa dea innebunit si care bineinteles ca i-a inchis telefonul in nas caci era logodita...

apoi bunele intentii s-au orientat asupra unei pustoaice de liceu pentru care ar fi facut orice chiar si sa ii inchirieze un local pentru majorat ca vezi Doamne n-are cine sa-l organizeze (asta imi aminteste de tine si tipa care a stat la tine atata timp)
acea fata de liceu era atat de frumoasa si de cuminte si de dulce...si ar fi facut atatea lucruri bune pentru ea...si i-ar fi facut atatea cadouri si surprize...si ar fi protejat-o atat de mult pana cand...ia ghici...si intemeiat fata o relatie si brusc a devenit o curva...
   era murdara de acum...caci a indraznit sa isi gaseasca un barbat care sa nu se multumeasca doar in a o privi si a o imbratisa ci si a o saruta...

si pentru ca el nazuia spre o femeie ideala...si-a intors privirea spre mine...eu fiind fosta iubita a celui mai bun prieten...prieten care stia ca inca ma iubeste si inca il iubesc...
si ca sa nu inteleg eu altceva imi spunea "fiica-mea"...si ma plimba...si era bodyguardul meu...si organiza gratare si iesiri doar ca sa vin eu...si venea acasa aproape in fiecare week end ca vezi Doamne are treaba si cu ocazia asta ma vede si pe mine;
   si toate astea au mers pret de un an...ce-i drept nici nu imi trecea prin cap ca ma vrea intr-un alt mod si cred ca nici lui pentru ca asa cum am mentionat ii placea sa se minta chiar si pe el

...si apoi am inceput sa fiu standardul cu care masura toate femeile...modelul de caracter de la care porneau toate...pana cand beat mort fiind si-a dat seama ca e indragostit si mai mult decat atat ma iubeste la maxim...si ca pentru mine ar fi in stare de orice...sa ma astepte oricat...sa imi faca orice...sa nu ma atinga nici dupa 10 ani de la nunta caci eu eram asa pura si dulce si inocenta...
    si au inceput bautele...si declaratiile de iubire...

pentru ca tineam foarte mult la el ...dar ca amici...nu am indraznit sa il indepartez de tot...si din acest motiv au inceput urmaririle, persecutarile...eram pur si simplu prizoniera lui...caci era in stare sa ma urmareasca si de la facultate...dar prizoniera intr-o colivie de aur caci el nu mi-ar fi facut absolut nimic niciodata caci ma iubeste si ma respecta...

toate acestea pana cand?...ghici pana cand? ...pana cand m-am impacat cu cel mai bun prieten al lui...

asta i-a fost lovitura mortala...femeia ideala pe care el o tinea in colivie a scapat...si brusc am devenit o curva...o curva asa de mare incat a strigat dupa mine de la o masa intreaga de prieteni atunci cand m-am ridicat...eu fiind atunci o curva virgina si care habar nu avea ce e ala sex...dar daca am indraznit sa ma impac cu iubitul meu eram normal murdara si toate alea...

povestea e mult mai lunga si complicata...

ideea e ca mereu cand citesc povestirile tale ajung cu gandul la el...si pentru ca desi stam mereu la aceeasi masa nu pot sa ii spun cum e cu adevarat si de ce s-a ajuns pana aici...m-am gandit sa scriu si eu aici parerea mea despre idealisti si sper sa nu fi fost cu supararea...

cred ca idealismul asta se trage dintr-o frustrare si din incapacitatea de a accepta lumea asa cum este...din incapacitatea de a pune pe picioare o relatie...de a te implica trup si suflet si de a reusi sa cladesti ceva in viata...

sper sa nu fie si cazul tau...si spun cu reget despre el ca a esuat pe toate planurile...un astfel de om nu il consider idealist ci incapabil...e ca si cum ai avea un handicap...

eu iti urez mult succes in ceea ce iti propui si iti doresc sa reusesti sa cladesti ceva palpabil (pe toate planurile)...ceva care sa te faca la sfarsit sa te simti un om implinit...

     si scuze daca te-am plictisit sau te-am suparat....nu a fost intentia mea...

x_ynna, super!

x_ynna a scris:

cred ca idealismul asta se trage dintr-o frustrare si din incapacitatea de a accepta lumea asa cum este...din incapacitatea de a pune pe picioare o relatie...de a te implica trup si suflet si de a reusi sa cladesti ceva in viata...

asta e si parerea mea.

free a scris:

Incapacitatea de a cladi in viata e total opusa idealismului. Poate idealul meu este sa creez nu stiu ce chestie mareata, asta inseamna ca e probabil sa reusesc daca ma tin tare. Nu totul in viata se reduce la incapacitati. Eu cred ca pe undeva femeia bibelou ca ideal pentru un barbat naste frustrare intr-o femeie normala.

eu cred free ca la tine...si nu numai la tine...idealismul este scuza perfecta in spatele careia se ascunde incapacitatea si imposibilitatea de a te realiza pe acest plan...

ai impresia ca sunt frustrata pentru ca am refuzat...repet...eu am refuzat sa fiu femeia bibelou pentru acel barbat?...am fost chiar foarte fericita cand am reusit sa scap de urmaririle si drumurile la un preot care ar fi trebuit vezi Doamne sa ma convinga ca el e alesul;

de ce crezi ca toate acele femei din jurul tau si-au ales, in timp, un drum si o relatie completa?...din frustrare?...eu zic ca din dorinta de implinire...

""Poate idealul meu este sa creez nu stiu ce chestie mareata, asta inseamna ca e probabil sa reusesc daca ma tin tare""
...aici domina cuvintele "poate" si "probabil"...mi se par atat de nesemnificative pentru un idealist...mi se par atat de nepalpabile pentru un om care isi doreste sa realizeze ceva ce intreaga omenire nu prea poate...nu crezi?

observ mai mult nehotarare si teama in cuvintele tale...si poate nu o sa recunosti niciodata...nu trebuie sa recunosti in fata noastra...trebuie sa iti recunosti tie...dar si tu iti doresti o relatie completa(si aici nu ma refer la sex in special...sa nu intelegi asta) langa o femeie pe care sa o adori nu sa  o venerezi...dar cum ceva...nu stiu ce...te impiedica...preferi sa spui ca esti un idealist...