Am nevoie de sfaturi: nu simt absolut NIMIC dupa avort!

Am 20 de ani si am un prieten stabil de 2 ani. Acum cateva saptamani am aflat ca sunt insarcinata si a fost un soc total pentru mine! Nu m-am imaginat niciodata in situatia asta si timp de zile intregi am plans si nu am fost capabila sa ma ocup de nimic din viata de zi cu zi. Peste toate , cele 8 saptamani cat a durat sarcina , corpul meu o luase razana.Nu puteam manca mai nimic de la greturi , sanii ma dureau incat nici sutienul nu il puteam da jos, eram mereu balonata si aveam aciditate si scaun de 5-6 ori pe zi.Plus constiinta care nu imi dadea pace nicicand, fiindca stiam ca o sa fac avort - luasem cateva pilule de ecstasy , ceea ce cauzeaza in marea majoritate a cazurilor malformatii grave la copii (am aflat asta de la un doctor).Plus faptul ca sunt la scoala si nu am practic nici un venit.
Foarte deprimata fiind, m-am obisnuit cu ideea dupa o vreme indeajuns ca sa pot merge la clinica sa ma programez, desi aveam momente in care-mi ziceam ca il voi pastra si momente in care plangeam in disperare ca nu pot sa il tin.
Azi dimineata s-a intamplat avortul. Cu o zi inainte am fost foarte nervoasa, trista si disperata , simteam ca nu o sa fac fata socului de a mi simti copilul omorat in mine in timp ce eu sunt acolo, treaza (nu am reusit sa gasesc o clinica cu anestezie generala,doar cu un gaz care te ameteste putin).
Inainte sa ma strige , in sala de asteptare am auzit o femeie cum tipa ca nu mai poate si m-a apucat o criza de plans si tremurat (sunt f emotiva din fire oricum).Asa am intrat in sala de operatie, incercand totusi sa ma controlez.Nu-mi venea sa cred ca ceea ce mi se intampla e real. Asistentele mi-au explicat procedura , iar din momentul in care mi au dat tubul cu gaz m-am simtit foarte departe de realitate , incat aproape ca nu am realizat ce mi se intampla , iar vocile asistentelor le auzeam ff ciudat,ca si cum as fi fost intr un vis. Cu toate ca gazul ma amortise, am plans pe toata durata procedurii. Apoi cand am iesit ma simteam nauca si pustie.Timp de o ora m-am plimbat prin spital , am fumat tigara dupa tigara si am plans in reprize.Cand nu plangeam, ma simteam amortita, fara sentimente.
Dupa cateva ore am ajuns in oras, cu prietenul (el a fost cel care m-a insotit) si aveam o stare ff ciudata , calma, aproape ca  puteam sa suport orice.
Apoi m-am trezit ca revin la normal, ca mananc si ca nu am nici un fel de sentiment despre ceea ce mi s-a intamplat. Nici regret nici usurare nici bucurie nici vina. NIMIC!!
Nu inteleg ce mi se intampla , creierul meu si sufletul meu reactioneaza ca si cum ar fi fost un vis urat.Pana si sangerarea s-a oprit dupa cateva ore.
Nu mi se pare normal ca dupa saptamani de depresie sa reactionez asa,mai ales dupa toata vina pe care o simteam , teama si remuscarile. Ce mi se intampla? De ce nu simt nimic?