:( :( :(

Am fost intr-o situatie limita cand eram studenta si fratele meu elev la liceu; atunci, in 4 luni, ne-am pierdut ambii parinti; si ma gandeam ce rost mai am pe lume; adica pentru ce mai traiesc; ca doar lumea e mare si multa si se descurca fara mine; da... lumea; dar aveam un frate pe care trebuia sa il sustin sa ajunga si el om in toata firea; si am tras mai departe; acum eu sunt salariata si fratele meu e student la o facultate fff buna; eu il ajut cat pot de mult si va deveni inginer diplomat; ar fi avut cu ce sa se mandreasca si parintii nostri de noi; dar... timpul nu a mai avut rabdare; acum viata e altfel si stiu ca exista oameni care imi repeta mereu sa am grija de mine; deci exista oameni, fratele si iubitul meu,rude si prieteni, carora le pasa de mine; cum ar fi fost daca nu as fi depasit acele luni in care nu imi pasa daca imi cadea un bolovan in cap si muream? nu mai vreau sa stiu; viata mea a capatat un sens si vreau sa o traiesc; uneori ma tem ca sanatatea ma va pune si pe mine la grea incercare dar as vrea sa nu imi pierd forta gandirii pozitive si credinta intr-un unic si puternic Dumnezeu! Cum va dori El! Stiu ca El doreste sa traim pana cand el zice "atat!"!
sper ca cei dragi sa iti fie alaturi in incercarea ta si sa te ajute sa treci mai usor prin incercarile tale. Gandeste pozitiv si incearca sa crezi!

Lavinia sotul meu a avut cancer la testicol cand era in armata..a facut operatii peste operatii pana cand a fost trimis la cluj la institut..pe vremea aceea cazuri ca ale lui se trimiteau cu titlul de experiment...adica cei de aici nu i-au dat vreo sansa si l-au trimis acolo...a facut si acolo operatie si apoi cimioterapie..cine a facut stie ce inseamna...dar niciodata in tot timpul asta nu a disperat..un om mai optimist ca el nu stiu daca gasesti asa des...s-a tratat si acum e un om sanatos cu toate ca i-au extirpat testicolul..am mers la controale luna de luna apoi la 3 luni la 6 luni la 1 an...am implinit 11 ani de la tratament..tot mai mergem la controale acum la 2 ani...dar el s-a vindecat cred doar pentru ca s-a gandit la asta..si acum?..acum ca si dupa tratament este un om normal, vede viata intr-un mod optimist...acum glumeste pe seama faptului ca nu mai are par..de la tratament i-a cazut parul si niciodata nu l-a mai lasat sa creasca..saptamanal il tund eu acasa si ii fac modele cu masina si radem...cand vorbeste cu soacra-sa ii spune ca isi pune bigudiuri sau ca o roaga sa i-l impleteasca sau fel de fel de glume...totul este sa te intaresti tu pe tine si sa ai credinta ca totul va fi bine....doar asa poti trece peste necazuri.