Casatorie vs. concubinaj-43

Mie mi se pare foarta importanta casatoria, este legatura dintre un barbat si o femeie, este dovada dragostei ce si-o poarta.Daca 2 oameni se iubesc vor sa o arate tuturor,vor sa oficializele relatia, da si concubinajul e foarte bun, o perioada, de cunoastere, de acomodare.Sau ce inseamna frica asta de casnicie, e mai usor asa, nu iti convine iti iei hainele si pleci? Da cateodata te tine si juramantul impreuna. Faptul ca cineva nu vrea sa se casatoreasca, dupa parerea mea, este frica de a se implica, de a avea niste obligatii.

Exact, nu e in plus dar nici in minus, nu se schimba nimic, e doar o oficializare, atunci .. de ce nu.

Pentru mine casniicia nu ar chimba nimic, as fi acelasi om.Obligatia de a  oferi celui de langa tine tot ce ai mai bun(lucru valabil si in cazul concubinajului) Am observat ca mult au parerea "nu-s casatorit fac ce vreau" Da pana la urma ai dreptate depinde de om, sa fie om, doar ca eu vad casnicia cu copii si copii ar trebui sa aiba acelasi nume ca si parintii.

suzanaj a scris:

Mie mi se pare foarta importanta casatoria, este legatura dintre un barbat si o femeie, este dovada dragostei ce si-o poarta.Daca 2 oameni se iubesc vor sa o arate tuturor,vor sa oficializele relatia, da si concubinajul e foarte bun, o perioada, de cunoastere, de acomodare.Sau ce inseamna frica asta de casnicie, e mai usor asa, nu iti convine iti iei hainele si pleci? Da cateodata te tine si juramantul impreuna. Faptul ca cineva nu vrea sa se casatoreasca, dupa parerea mea, este frica de a se implica, de a avea niste obligatii.

si pentru mine e importanta, si nu am spus ca nu ma voi casatori. aceleasi obligatii si resposabilitati consider ca le am si acum, acelasi respect il port persoanei iubite. vroiam sa spun ca nu inteleg de ce e considerat un pacat asa mare. imi doresc sa ma casatoresc si in fata lui Dumnezeu, sa merg la biserica si sa imi fie binecuuvantata aceasta legatura. si prietenul meu gandeste aproximativ la fel, am lasat totul de la sine pana acum, si nu am plecat urechea la gura satului, cum s-a zis mai sus. pur si simplu am adus in discutie treaba asta, pentru ca eu nu cred ca ar trebui sa fie considerat asa un mare pacat.
precizare: cand zicc ca vreau sa ma casatoresc nu inseamna ca imi doresc ft mult un certificat de casatorie, ma refer mai mult la casatoria in fata lui Dumnezeu.

Ultima oara a fost editat de astera (2011-08-04 19:12:43)

eu nu prea stiam chestiile astea pana acum.... si v-am zis, mai mult m-a uimit cum este privita aceasta fapta de "altii"... pentru mine, care din punct de vedere sentimental primesc totul in aceasta relatie, si am simtit cu muuult timp in urma ca el e jumatatea mea, mi se pare normala situatia noastra.

nu m-am luat dupa nimeni. v-am zis si voua ce am auzit, atata tot. e bine c a fiecare sa isi spuna parerea

astera a scris:

sa vedeti ce mi-a zis cineva zilele acestea( o pers. din familia mea): ca este un pacat ft mare faptul ca locuim impreuna necununati, ca nu voi putea sa ma mai casatoresc imbracata in rochie de mireasa. in fine, si chiar daca ne vom casatori religios, vom fi urmariti mereu de acest pacat. ce parere aveti?

nici la bunica-mea la tzara nu mai e mentalitatea asta; tinerele care se marita pe-acolo se marita foarte bine in rochie de mireasa chiar daca au copil. lumea s-a schimbat.
e bine ca avem mai multa libertate in ziua de azi; nu ar trebui sa fie nimic dubios sa locuiesti cu prietenul.

Ultima oara a fost editat de jeannie (2011-08-06 10:41:07)

cred ca sunt multi care locuiesc impreuna, se iubesc si se inteleg, si sunt hotarati sa se si casatoreasca. Dar pur si simplu nu se grabesc. sau stiu ca va urma si acest pas, asta nu inseamna ca le este frica de casatorie, sau de a avea un anumit statut social. intr-o relatie adevarata, cu timpul, legatura dintre cei doi e din ce in ce mai puternica, si totul are un curs firesc. nu cred ca se vor iubi mai putin daca dupa 5 ani de relatie nu sunt casatoriti inca.

Eu cred ca in multe cupluri casatoria nu ar trebui sa schimbe nimic. Asa gandesc si in cazul meu/nostru: daca deja stam impreuna si ne acceptam si ne iubim unul pe celalalt cu toate tabieturile, minusurile si plusurile unui trai impreuna, daca oricum ne-am obisnuit sa facem mai totul impreuna si sa impartim totul, fie bun, fie rau... cu ce ar schimba lucrurile astea casatoria? Singura chestie e ca daca s-ar pune problema unei despartiri, ne-ar fi mai usor s-o facem fara actul respectiv, fiecare o ia pe drumul lui din momentul respectiv, cu actul in mana ar fi un pic mai multa bataie de cap

Noi nu suntem de foarte mult timp impreuna, de-abia avem vreo 10 luni si jumatate, insa de 7 luni stam impreuna si ne-am descoperit altfel unul pe celalalt si ne simtim altfel unul pe celalalt decat daca ne-am fi vazut doar in oras si ocazional as fi dormit la el. Date fiind discutiile noastre, cred si simt din ce in ce mai mult ca ne indreptam si spre casatorie, care ar fi pur si simplu un alt nivel de recunoastere a tuturor lucrurilor pe care le simtim unul fata de celalalt.

Si asa cred ca ar fi bine sa fie mereu, in cazul tuturor cuplurilor: dupa ce au trecut cu brio proba de foc a statului impreuna, a infruntarii unor greutati si a impartirii unor momente de fericire, daca se hotarasc spre casatorie, sa o simta ca un alt fel de recunoastere a dragostei dintre ei care oricum n-ar schimba mare lucru intre ei.