Help!nu stiu ce sa mai fac :-<

salut.trebuie sa ai rabdare cu ea.sunteti stiluri diferite si ea poate ink nu si-a gasit personalitatea!!!sunt chestii care aparent par marunte dar banui ca nu sunt!!si eu am o nepotica cu 9 ani mai mica...eu am 21 acum....si nu ma aculta....deci iti spun..trebuie sa ai rabdare!!!isi va da seama ca nu face bine!!credema!!

asa sunt surorile mai mici...incearca sa o captezi in niste activitati prin casa,cu un bonus ceva daca te ajuta...e sora ta pana la urma,eu mi-as dori sa am cu cine sa ma cert.

eu sincer mi-as dori sa am o sora,chiar daca m-as certa toata ziua cu ea,pt ca sora tot sora ramane,ai la cine sa te duci,si stii sigur ca o sa fie langa tine tot timpul

te inteleg.... si sora mea e mai mica decat mine cu 2 ani, adica acuma are aproape 19, eu 21...... si cand eram mai mici ne certam mereu. am stat un an singure doar noi 2 pt ca ai nostri erau plecati si ne certam constant... din orice motiv, unele mai mare altele fara importanta. ajunsesem sa nu ne mai vb, sa nu ne salutam, desi stateam in aceeasi casa. ii dadeam bani cand ne trimiteau ai mei si gata.... acuma imi vine sa si rad si stiu ca suna ciudat, dar ceea ce ne-a apropiat a fost distanta... ea e in romania, la liceu, eu in italia la facult... desi vb mereu pe mess..nu e la fel.. si abia cand ne am separat ne-am dat seama cat e de importanta relatia noastra! acuma e vacanta si abia astept sa ajunga sora mea odata la mine!! crede-ma ca timpul le rezolva pe toate. cineva mai sus avea dreptate.... pana la urma sunteti surori si nimic nu e mai frumos si mai deosebit decat relatia dintre doua surori... vei vedea ca usor usor se rezolva toate!! trb doar sa ai rabdare.. sa o lasi sa-si faca damblaua.. va creste si isi va da seama ce bine e sa aiba o sora, care sa fie langa ea la bine si la rau... incearca si u sa-i fii prietena.. sa-i demostrezi ca nici un anturaj, nici o prietena nu e mai buna ecat propria ei sora!!

solutia usoara: lasa-l..dragostea nu merita sa iti distrugi nervii
solutia grea: accepta asta si mergi mai departe..dar e posibil ca dupa un timp sa ajungi la solutia cealalta..si pierzi si multa vreme
am avut o relatie care a durat 5 ani in care ma certam zilnic cu partenerul..de vreo 4 ani. pana la urma am pus punct, mi-am recapatat linistea psihica si mi-am dat seama ca eu nu sunt asa nevrotica cum eram cand eram cu el. sunt o persoana calma si calculata acum.

asa eram si eu inainte si dupa ce am iesit din acea relatie m-am mai calmat. chiar daca ma mai cert cu mama, cu restul persoanelor din jurul meu sunt foarte calma..dar am si un prieten extrem de calm langa mine acum care ma pondereaza si nu ma intarata niciodata sa ma enervez..inainte ma certam cu oricine, din orice motiv..

buburuzza90 a scris:

Chestia la mine, ca cu mine nu se poate vorbi.

Inainte sa spui ceva incearca sa numeri pana la 10. Incearca sa iti formulezi raspunsul in mintea ta inainte de a-l spune. O sa fie greu la inceput, dar la mine functioneaza. Desi ma aprindeam usor, acum incerc sa aplic ce am scris mai sus. Aveam impresia la inceput ca par tampa, dar a functionat si o sa vezi ce placut este. Mie imi lasa impresia de control asupra situatiei (nu este intotdeauna), dar cu siguranta este de preferat in locul unor crize de isterie.

Subscriu la ce a spus Kath, trebuie sa umbli la sursa acestor porniri, nu doar sa le temperezi pe moment. Sigur, probabil vei evita o cearta, dar in felul asta nu faci decat sa amani de la o zi la alta si fereasca sfantul cand o sa erupi! Daca incerci sa-ti dai seama care-i problema, motivul si sa umbli acolo, poate ca o sa-ti fie mai bine. Sau sa faci o autoeducare si sa constientizezi ca nu e tocmai ok sa reactionezi asa cu toata lumea, nu poate sa te duca departe chestia asta in niciun fel de relatie, de orice natura ar fi ea.

Si eu sunt o fire destul de colerica, ma aprind cam repede, al meu nu e foarte departe, se enerveaza destul de usor mai ales in anumite situatii si conjuncturi mai stresante, dar mi-am dat seama de timpuriu in relatia noastra ca daca imi inghit vorbele atunci cand ma apuca nervii e mai bine pentru ca aplanez conflictul pe moment. Iar apoi cand lucrurile s-au calmat putem sa discutam normal si ca doi oameni maturi despre ce chestiunea respectiva si sa o rezolvam. Asa ca decat sa sar cu gura pentru ca sunt super convinsa ca eu am dreptate intre noi doi, mai bine tac pe moment atunci cand lucrurile par ca se aprind si incerc sa ma explic si sa ma fac inteleasa cand putem sa comunicam, nu cand tipam.