Casatoria-2

BTW, i-am spus ca dupa parerea mea mutatul impreuna mai poate astepta, i-am mai spus ca nu e nici o graba, ca mi-a lasat impresia ca e foarte nesigur si ca nu stie ce vrea, nu e nici o problema, dar asta inseamna ca nu a venit momentul potrivit sa facem pasul acesta, la care a replicat ca el se referea mai mult la faptul ca e o persoana destul de dificila uneori si ca poate nu o sa il pot suporta eu... Dar eu raman la parerea mea, nu e nici o graba.

In plus de asta nu as vrea sa le creez neplaceri parintilor mei, sa plec de acasa, pentru ca ei mai mult ca sigur nu ar fi de acord, si peste cateva luni sa ma introc inapoi

kathrynn a scris:

Si ca sa raspund si la asta:

va spun eu care n-am convietuit, ca dupa casatorie am vrut sa plec de acasa de 3 ori. si daca eram in concubinaj, dupa prima plecare nu m-as mai fi intors niciodata. dar legandu-ma "ceva" am dat mult mai mult de la mine sa nu ma despart, si sotul la fel. si suntem o familie fericita acum.

Nimic mai fals, dpmdv. Noi locuim cam de un an jumatate, in care am vrut sa plec nu de 3 ori ci poate de vreo 10 (o data am si plecat). Si m-am razgandit (intors) pt ca nu un act ne leaga sau ne dezleaga, ci mult mai mult de atat. Si daca o fi sa avem un act, crede-ma ca nu o sa ma agat de el in caz de nefericire.

subscriu. Si eu am vrut sa plec de mai multe ori, dar am stat si am facut tot posibilul sa fie bine. Si macar acum stiu ca stau pentru el, pentru noi, nu pentru ca ma simt obligata. Nu renunti deloc mai usor atunci cand nu esti casatorit. Singura diferenta este ca atunci cand lupti, stii exact pentru ce lupti, insa daca esti casatorit nu vei stii niciodata daca lupti de dragul celuilalt sau pentru ca n-ai chef sa divortezi.

Cat despre concubinaj... care-i problema?
CONCUBIN?J, concubinaje, s.n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără ?ndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. - Din fr. concubinage.
Sursa : DEX '98

E tinerel my_aa dar si eu stiu barbati care la 25-26 de ani se gandesc sau au si facut pasul deci nu sunt un specimen atat de greu de gasit. Pur si simplu datorita faptului ca sunt destuli de siguri de sentimentele lor si de faptul ca persoana cu care sunt e persoana potrivita aleg sa faca pasul asta: mutat/ casatorie fara a face din asta ceva wow sau scarry.

Nu mi se pare ca la 25-26 de ani e prea devreme pentru casatorie. Eu zic ca e varsta potrivita pentru pasul asta. Cunosc persoane care s-au casatorit si mai devreme. Eu sper sa fac pasul asta pana in 30 de ani maxim, ca altfel ma deprim. Pana la urma e o realizare personala, dar in ziua de azi gasesti greu persoana de care sa fii complet sigura. 

Nici eu nu cred ca e prea devreme la 25 de ani sa te casatoresti, sa te gandesti la casatorie, sau de ce nu, sa fii deja casatorit. eu am 24, al meu aproape 25, si in 2013 ne casatorim. si ne-am mai si gandit la treaba asta de acum vreo 2 ani, deci nu ne-a grabit nimic. si fiecare intelege o relatie cum vrea, pentru ca sunt diferite toate. mie nu mi s-a parut nimic deplasat sa ma mut cu el de cand aveam 20 de ani, nu m-am gandit vai doamne stau in concubinaj. Asta cu mutatul impreuna zic eu ca e in functie de cum simti tu. daca nu s-a intamplat acum, poate in viitor, cine stie . lucrurile se poit schimba

Sa stii ca imi place ce ai spus referitor la parinti.Am si eu o fata,iar daca va decide sa se mute intr-o zi cu iubitul ei,mi-ar placea sa avem cu totii o discutie inainte.Dar astea sunt vise cred,in zilele noastre nu cred ca mai sunt barbati care ar face chestia asta.Vorbesc ca o baba de moda veche,desi eu cand m-am mutat cu sotul(era iubit pe atunci),nu m-am gandit ca poate si mama mea si-ar fi dorit sa aiba o discutie cu el  .

Eu zic sa nu pui raul in fata,sa gandesti pozitiv si sa ai incredere in voi.Ar trebui sa dai o sansa in plus relatiei si sa va mutati impreuna,bineinteles daca iti doresti si tu acest lucru.Uita un moment de casatorie si bucurati-va de ce aveti momentan.Vad ca inca esti putin zdruncinata de esecul din trecut,dar nu esti nici prima si nu vei fi nici ultima care va trece printr-o asemenea suferinta.Cu siguranta ai invatat ceva din relatia trecuta,iar acum poate vezi lucrurile cu alti ochi.Nu stiu ce relatie ai tu cu parintii,dar cu siguranta ,ca orice parinte,te vor sustine in ceea ce vei decide.Sa nu crezi ca este vreo rusine daca,Doamne fereste,nu merge treaba si te intorci acasa.Scriu acum ce simt ca si mama,as prefera de o mie de ori ca fiica mea sa se intoarca acasa,decat sa stea alaturi de cineva care ar face-o sa sufere!

my_aa... lucrurile se vor rezolva incet, incet. Daca nu esti sigura si nu esti independenta dpdv financiar, mai amina putin momentul.Important este sa fii sigura de ceea ce faci.
Noi de exemplu am sarit peste faza cu mutatul impreuna inainte de casatorie... am trecut direct pe la starea civila si pe la preot, desi mai ramaneam weekendurile impreuna.
Iar faza cu specimenele rare... inseamna ca al meu e un specimen... are 25 de ani... si ne-am casatorit acum 2 ani.