Poveste de incurajare


#1 2008-01-20 14:29:18

my_aa
Insomniac member
Inregistrat: 2007-10-29
Mesaje: 5438

poveste de incurajare

M-am uitat la mine, m-am uitat la altii si nu am inteles decat un singur lucru. Ca majoritatea dintre noi nu suntem decat niste vulturi crescuti de curci si care sfarsim prin a ne comporta precum curcanii.


Avem aripile si stiinta de a zbura. Dar ele sunt incorsetate. Ne uitam cu jind la cei care zboara, se ridica si o fac cu atata usurinta. Ne uitam cat se sus ajung si cat liberi sunt. Suferim ca nu suntem ca ei. Noi ne simtim doar captivi intr-o ograda stramta, cu lucrurile la fel in fiecare zi.


Poate ca daca am fi fost curcani am fi dus-o bine. Am fi fost multumiti de ceea ce avem, de grija pe care cineva ne-o poarta si poate ca ne-ar fascina suficient de mult lemnele incat sa nu ne plictisim.


Dar noi suntem vulturi. Simtim in noi dorinta de a zbura. Simtim svacnirea. Simtim agitatia care ne cuprinde. Simtim ca locul nostru nu e in ograda in care am crescut atata amar de vreme. Simtim ca ajungem la limita suportabilitatii. Si atunci alegem doua cai: Unii alegem sa ne resemnam, devenim depresivi, fara chef de viata, plictisiti. Dar se gaseste cineva intodeauna sa ne bage doua graunte pe gat ca sa nu murim de foame. Si o luam de la capat. Altii ne suim cat mai sus si ne aruncam cu capul inainte. Ne dorim cu orice pret sa zburam. Facem eforturi colosale. Ne uitam la cei care zboara. Vream sa ii intelegem si sa fim ca ei. Le copiem gesturile si dam cu disperare din aripi poate ne-om inalta. Dar nu sfarsim decat prin a ne lovi de pamant, epuizati de eforturile pe care le-am facut pana acum. Si atunci invatam sa ne resemnam sau o luam de la capat pana invatam ca viata nu e asa cum vrem noi sa fie.


Dar credeti ca vulturul se inalta pentru ca vrea sa ii imite pe altii? Cand vine vremea, pasarile isi imping puii din cuib. Si atunci ei nu imita pe nimeni. Pur si simplu se lasa in voia aripilor. Ei nu invata nimic. Invata doar sa iti invinga teama care pana atunci ii tinea in cuib. Si au doar cateva secunde pentru a invata asta. Invata doar sa elibereze "stiinta" de a zbura, pe care o au deja in ei.



In zadar vom incerca sa imitam, sa invatam, sa descoperim solutii si strategii. Poate ca pentru o vreme ele ne vor da senzatia ca ne apropiem de ceea ce ne dorim. Dar efortul e multe prea mare, si ajunsi la capatul drumului dezamagirea prea puternica.


Avem in noi stiinta si puterea de a reusii sa ne implinim visele. Dar asemeni vulturului care traieste precum curcanul am uitat de ea, incercam sa invatam sa dam din aripi, cand deja exista in noi asta. Si cu cat incercam sa invatam mai mult cu atat blocam mai mult adevarata stiinta de a zbura.



ce parere aveti? mie mi se pare foarte adevarat, foarte automotivant si foarte frumos ce scrie aici...


„Dă tot ce ai mai bun în tine, întrucât totul din viaţa ta îţi aparţine numai ţie.”

Offline

 



#2 2008-01-20 14:55:26

taisha
Hero member
De la: bucuresti
Inregistrat: 2008-01-17
Mesaje: 2199

Re: poveste de incurajare

dap... chiar dragutz

Offline

 

#3 2008-01-20 19:34:02

codynna
Full member
Inregistrat: 2007-07-02
Mesaje: 275

Re: poveste de incurajare

dapz si mie mi se pare ff dragutza....si de luat asha aminte.....ff frumoasa>big_smile<


Cand e totul trist...kand nu vezi lumnitza d la capatul tunelului...gandeste-te ....k undeva in lume....exista o persoana care tzine la tn.....si ca orice ai face...oricat de mare ar fi distantza spre lumina.....ai vointza...pntr ca e mult mai aproape decat crezi:P

Offline

 

 Acum



   

Footer-ul board-ului

© Copyright 2002–2024 forummamici.ro
© ForumMamici.ro.
Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a fotografiilor din oricare pagina a site-ului anticonceptionale.ro va fi posibila numai cu acordul nostru scris.