Il iubesc dar amandoi suntem casatoriti

Parerea mea este sa va vedeti fiecare de drumul vostru separat, pt ca el nu face nici un pas si poate tie doar ti s-a parut ca flirteaza cu tine in prisma sentimentelor pe care le ai. Pacat sa stricati doua casnicii pe ceva ce nu este sigur. Macar dacă iti zicea si el ca are sigur ceva pt tine...poate era altceva.

Aveti dreptate...acest gand imi sta in minte de mult, dar nu pot sa il aplic. De ce nu ma lasa in pace, sau de ce nu nu imi spune ,,nu imi mai trimite mesaje,".Este un caz pierdut...si dureros.

Buna

Eu zic ca primează mai mult acel "interzis" in mintea ta, iar faptul ca nu-l poti avea te face să-l doresti mai mult. E doar o iluzie care nu-ti da pace, însă sa știi ca nu vei obtine nimic nicio satisfacție daca vei merge înainte. Din contra, o data dusa la capăt aceasta "ardere" iti vei da seama ca nu a fost decat un joc unde el te vrea, te respinge si tot asa. Cunosc oamenii de tipul lui (am lucrat si eu in aceasta breaslă), e obisnuit sa faca "atentii" din astea cu fiecare doamna ce-i intra pe mână.
Eu zic ca nu vei obtine decat in mare sentiment de vinovăție fata de familia ta, indiferent de ce ai face.
Baftă!

Daca sotul tau te iubeste si ai o familie frumoasa, cred ca ar fi cel mai bine sa iti canalizezi atentia asupra familiei. Din mesajul tau reiese ca el nu a hotarat ce vrea de la tine si ca ii e teama sa isi piarda familia. Probabil ca i-ar surade ideea unei aventuri, dar cred ca mai mult de atat nu vei primi din partea lui si poate cine stie, nici nu se va dovedi a fi asa cum ti-ai imaginat tu si vei avea apoi multe regrete. Cantareste lucrurile cu intelepciune!

Nu te-ai indragostit de altcineva, cand te indragostesti cu adevarat, nu tragi de tine sa reusesti asta, totul vine de la sine, nu functioneaza nimic fortat, dragostea schimba oameni, are puteri mari... Casnicia ta a fost si, probabil, este o incercare sa-l uiti pe EL dar nu este asa cum ai crezut.
Cautati-va un loc, undeva departe, unde sa fiti singuri cateva zile si vei gasi multe raspunsuri, nu cred ca-ti vei gasi linistea altfel. Sexul va fi inevitabil asa ca nu uita de protectie. Stiu ca nu e corect fata de restul familiei dar este un compromis care nu provoaca suferinta in jur si te ajuta sa afli ceea ce ai nevoie.
Parerea mea...

roxanica a scris:

Crina, n-ai idee cat de bine te inteleg.Ma regasesc intr-o situatie foarte asemanatoare si nu pot sa-ti dau sfaturi, iti dai seama.Ce-ai facut sau ce ai de gand sa faci pana la urma?.E greu cand lupti cu tine, cand ceea ce simte inima e mai presus de orice spune creierul.Iubirea nu are hotare, nu are legi, nu tine cont de nimic si totusi....e vorba de familie, de copii......e foarte greu.Tu ce mai faci? Cum te simti sufleteste?

Buna! Sincer nu ma asteptam sa fie cineva de acord cu sentimentele mele sau sa recunoasca in cazul in care le-a experimentat. Iti multumesc ca ai fost sincera! Nu sunt bine sufleteste si sper sa nu se extinda fizic starile mele si depresia. Lumea mai mult crtitica in general si sunt comstienta ca pe forumuri oamenii sunt rautatciosi pentru ca nu iti traiesc povestea si viata, pentru ca nu au fost martori 24 din 24 la ceea ce se intampla cu tine, dar mi-am asumat sa scriu pe un forum pentru ca aveam nevoie intr-o oarecare masura de obiectivitate si speram sa gasesc mai multi oameni sinceri ca tine si care au curajul sa accepte ca dragostea imposibila este destul de existenta in zilele noastre si face ravagii. Sotul meu nu este atat de ,,iubitor'' cum a spus cineva aici, dar eu mi-am dorit foarte mult o familie. Copilul a aparut pe neasteptate, dar am luat semnul ca o binecuvantare. Nu sunt genul de persoana care sa imi reprim sentimentele si chiar daca ma invinovatesc pentru ca simt ceva pentru cine nu trebuie, asta nu inseamna ca trebuie sa fiu decapitata! Am avut curajul sa ii spun omului in fata ce simt si el este un las si nu ma refer la acea lasitate josnica de a-i fi firca sa isi raneasca familia. Ma refer la acea lasitate de a recunoaste ca si el ma place pentru ca hai sa fim seriosi,in momentele in care am stat de vorba cu el, sau ne-am privit, doar eu le pot intelege si nu are rost sa conving pe nimeni de aici de ceea ce imi spune inima si intuitia. Un om care nu te place sau nu este interesat de tine nu vine ca un catel cand il chemi, nu iti accepta cadourile si nu sta ore intregi de vorba cu tine, chiar daca la final raspunsul este nu.... Sunt de acord cu ce a spus shadowshadow, ,,Stiu ca nu e corect fata de restul familiei dar este un compromis care nu provoaca suferinta in jur si te ajuta sa afli ceea ce ai nevoie.'' Este foarte trist ce se intampla cu mine, dar daca alta varianta nu am, voi trece peste. Voi fi indiferenta cand il voi vedea, pentru ca inevitabil ne vom intalni. P.s. Sunt barbati care insista foarte mult sa fie cu mine chiar daca sunt maritata si pur si simplu i-as afuma ca pe niste muste. Ironia sortii nu? Dar care e povestea ta Roxana?

Ultima oara a fost editat de crina2734 (2017-07-28 09:58:18)

Personal, nu as numi "lasitate" atitudinea lui, cred ca in relatia voastra, pur si simplu, unul iubeste mai mult decat celalalt. Curios este faptul ca el nu vrea sa recunoasca, intre 4 ochi, ceea ce simte iar motivele pot fi mai multe, ori nu vrea sa te raneasca cu adevarul/realitatea, ori e constient de faptul ca la varsta pe care o are nu mai poate fi implinit, din toate punctele de vedere, alaturi de tine. Inteleg ca i-ai spus ce simti, i-ai spus si ce vrei de la el? Sex? Prietenie? Relatie? Casnicie? Copii? Le-a refuzat pe toate?

P.S. Indiferenta fata de el, cum ai spus, nu poti sa fii pentru ca iubesti. Undeva am vazut scrise aceste cuvinte: cine iubeste, iarta, iar cel ce iarta de prea multe ori, inceteaza sa mai iubeasca.

Ultima oara a fost editat de shadowshadow (2017-07-30 21:22:06)

Buna Crina, esti constienta ca alegand sa postezi pe un forum poti da de mai multe pareri, critici, sustineri . Fiecare dintre noi stie ce e mai bine in sufletul ei . Mie imi e greu sa iti inteleg situatia , nu m'am aflat niciodata intr'o astfel de situatie, si nici nu mi'as dori. Nu stie nimeni prin ce treci ,cum este in familia ta , cum este sotul tau . Dar ce as face eu , in primul rand , as discuta serios cu sotul meu , sa ii spun sincer ce am pe suflet , mai ales daca ai spus ca nu esti fericita alaturi de el. Sa vezi daca mai e o cale de rezolvare .  Cred ca daca si sotul tau ar avea asemenea ganduri , ai prefera sa fie sincer cu tine ,nu ? Tu cum ai prefera ? Pana la urma este hotararea ta ce faci si ce ai de gand sa faci . Eu nu doresc sa critic , asta a fost strict parerea mea(ca si in primul mesaj de mai sus) si ce as face eu 

Ultima oara a fost editat de Alexandra.rosca (2017-08-04 15:21:18)