Am mareee nevoie de voi....-3

vreau si pe mail bineinteles. iti trimit eu un mail ca sa imi vezi adresa.

Buna!Sunt noua pe acest forum si am citit cu interes ce ati scris,chiar m-am relaxat,m-a bufnit si rasul la un moment dat,tinand cont ca si eu am aceasta fobie cu boala,si cateodata ma tine zile in sir si chiar ma macina acest lucru.Eu cel putin am si un motiv,sotul meu a luat virusul hepatic b,fiind purtator inactiv,cel mai probabil de la stomatologie si am descoperit acest lucru intamplator si de atunci ma obsedeaza acest lucru.Orcum eu m-am vaccinat pentru hep.B insa pentru C nu exista vaccin si ma gandesc ca te poti duce la stomatolog,la ginecolog si sa iei aceste boli din cauza inconstientei lor si-ti distruge viata.Este clar ca la mai mult de jum.din cabinete se face sterilizare incompleta in sensul ca virusii si bacteriile cele mai puternice se distrug de la minim 120 grade in sus,iar hepatita b si c trebuie sa atinga 180 de grade intr-un aparat special numit autoclavare daca nu ma insel,iar unii medici fierb instrumentele si dupa cum stim apa fierbe la 100 de grade si nu ajuta la nimic si astfel ne infecteaza sau la unele cabinete am auzit ca le dezinfecta cu domestos(e tragic dar adevarat),cert e ca pericolul exista si va exista mereu dar trebuie sa nu ne mai gandim atat de mult si sa fim mai optimisti sperand ca noi vom fii mai norocosi ca altii.Si eu stau si ma macin si pentru mine si pentru sotul meu care are acest virus care ar putea pe viitor sa-i provoace multe neplaceri ,ca sa nu ma gandesc la rele,dar incerc sa fiu optimista si sa sper ca va fii bine.Insa acum chiar ma gandesc sa ma duc sa-mi fac si eu analizele,inclusiv pentru hep.b si c ,costa ceva dar asta e.Sincer cateodata si eu zic ca am nevoie de un psiholog dar si astia iti ia banii,insa de acolo sunt sanse de 1% sa iei ceva

din ce oras esti?
de exemplu dentista la care merg eu desface instrumentele alea in fata mea... adica le desfasoara dintr-un tifon sau servetel.

ca tot ai pomenit de noroc iti urez bafta! si mie si tuturor!

ce m-ai nimerit. si eu sunt din ploiesti, asa ca daca vrei sa incerci dentista la care merg eu iti pot da detalii.

nu va mai luati ma dupa toti nebunii

fiecare crede ca detine adevarul suprem...

Din pacate Leo asta e o realitate in care traim si e adevarat ca mai si exageram cu aceasta frica,insa in momentul cand o patesti cu adevarat,nu mai gandesti la fel

Offf Doamne!Credeam ca sunt singura!!Mie cel mai mult mi-a placut Blue:X , ca la fel de disperata sunt si eu ca ea!!!Imi vine sa rad si sa plang:)) Fobia mea nu pleaca de la nicio teama ca as putea lua ceva de pe la vreun consult(dar mi-ati "deschis" voi ochii, nu-i bai:)).Eu am o problema de sanatate...adik o mare gama de neplaceri digestive...si pana acum am mers la tot soiul de medici, mai putin la ce ar fi trebuit, adica la gastroenterolog!Intr-un final m-am decis, luni o sa merg la Fundeni, sunt hotarata sa-i las sa-mi faca si endoscopie, si colonoscopie, sa-m ia biopsie, sange, sa-mi faca ce-or vrea, numai sa scap odata(macar partial) de starea asta groaznica!!!

             Blue, nu stiu ce probleme aveai tu de ti-ai facut endoscopie, dar poate ca pe aproape ce am eu....in fine....am 7000 de posturi cu simptomele, daca sunteti curioase sa vedeti cat de disperata sunt, cititi postul deschis de mine: http://forummamici.ro/comunitate/viewto … 87#p700687
            Ideea e ca m-a determinat sa merg la doctor si sa-mi asum toate aceste chinuri(recunosc ca mi-e o frica de toate cele care or sa mi se faca)... faptul ca s-au agravat simptomele...Nu va zic..imi petrec ultima saptamana din viata cautand pe net evetuale boli care se potrivesc cu simptomele mele....si sunt 3:colon iritabil, colita ulcerativa sau BOALA CROHN-riscul de a avea asta m-a chinuit intr-un hal....Seamana in proportie de 99% simptomele...si nu va puteti imagina cate mi-au trecut prin cap...Complicatiile care pot aparea(din pacate exista, sunt reale si mari sanse sa le faca orice bolnav care sufera de asta)...m-a ingrozit teama ca as putea muri la 40 de ani de cancer de colon....simt cum mi s-au dus visele, nu ma pot bucura de viata, de ziua de azi, de cei de langa mine...Nu ma pot impaca cu ideea ca daca ar fi sa am asta....m-a lovit tocmai pe mine:((...!!! Nu ma pot impaca cu ideea ca va trebui sa tin regim(si urat regim) toata viata, ca voi avea crize mereu si ca voi depinde de ele, ca as putea ajunge la operatie/ii ca sa-mi taie din intestin....M-am gandit sa fac un copil cat mai repede, sa il pot apuca copil, apoi adolescent....am inceput sa regret toata lucrurile de care m-am privat voit in viata asta, am ajuns sa inteleg ce simt toti cei care vor sa profite de ultimele ....zile din viata lor...E groaznic sentimentul, e posibil sa fie asa greu cum ma autosperii eu, dar e posibil sa nu , asa cum e posibil ca nici macar sa nu fie asta!Dar mie parca mi s-a fixat gandul asta in cap si am impresia ca numai printr-o minune medicul ar putea sa-mi spuna ca nu am asa ceva...Retineti, nu vb despre cancer, este o boala cu care se traieste, cu moralul sus si un stil de viata echilibrat(cititi aici despre ce inseamna boala asta ca sa intelegeti despre ce vbesc), dar mintea mea parca este impotriva mea!!!Imi fac tot felul de scenarii, despre  cum mi s-ar putea narui toate visele, toate planurile de a avea o viata normala, o familie si copii, nici de facultate nu ma pot bucura, nu ma pot concentra la nimic, simt nevoia sa vb numai despre asta...i-am innebunit pe toti!!!  Ce sa fac???.............................