Depresie-2

si oricum.. chiar daca asa simti ca mama... evident ca NU POTI controla viata fiicei atunci cand va creste. mai degraba te concentrezi sa o cresti persoana responsabila, o inveti sa aiba incredere in tine si sa nu se ascunda... e mai sanatos pt psihicul ei... si al tau

desi sunt sigura ca stiai asta deja...

nush cornelia, dupa cum vad eu lucrurile daca ea nu se lasa ajutata poate avea si 10 mame langa ea si tot nu-si va reveni. totul tine de ea, de forta ei interioara. daca e o persoana mai slaba din punctul asta de vedere isi va reveni greu. daca de felul ei e mai puternica va trece peste. si ii va spune poate vreodata mamei..

"Ce ma sfatuiti sa fac? E o stare normala dupa un avort? Cum altcumva pot sa o ajut?"

Da..e o stare normala dupa un avort..mai ales k ai zis k isi dorea un copil...chiar nush ce sa mai zic...  park imi amintesc de cum ma simteam eu si imi vine sa plang gandindu-ma la durerea ei...

mi se rupe inima.
ce porc, ce las..
bien ca te are aproape sa o ajuti. cel mai bine ar fi sa o scoti din starea in care e incercand sa vb cu ea, sa o ajuti sa se descarce. parerea mea e ca n-ar trebui sa faci nimic din ce nu vrea ea, ptr ca s-ar putea ca asta sa o indeparteze de tine si sa o faca sa se inchida mai mult..

O problema foarte dificila pt orice femeie. Nici nu vreau sa imi imaginez ce este in sufletul ei. In primul rand pt ca fostul prieten s-a purtat ca un nemernic si in al doilea rand avortul.
Daca ea nu este destul de puternica sa treaca peste aceasta pb are nev de ajutor. Si eu sunt de parere ca ar tb sa afle mama ei, chiar daca este o femeie conservatoare nu cred ca va sta indiferenta la suferinta fiicei ei chiar daca are anumite principii care nu corespund cu perioada contemporana. Poate dansa are cunostinte mai multe, are totusi o experienta de viata.
Pana una alta, nu trebuie lasata singura pt ca deja depresia s-a instalat si acum nu mai gandeste limpede si este foarte usor sa faca vreo prostie. Ar trebui sa te interesezi daca este vreun psiholog care sa faca vizite la domiciliu, ii trebuie un ajutor specializat, oricate intentii bune ai avea tu ca prietena, oricat de mult iti doresti sa o ajuti, nu ai cum, tb sa vorbeasca cu un specialist. Poate ii tb si ceva medicamente.

Sanatate multa prietenei tale si Dumnezeu sa ii lumineze mintea si sa ii limpezeasca sufletul!

vorbeste cu mama ei, spune-i ca o rogi frumos sa o viziteze si sa o ia pur si simplu in brate si sa-i gateasca, sa se ocupe de ea  fara sa puna intrebari. Mai devreme sau mai tarziu ii va povesti singura mamei prin ce a trecut daca va simti ca e cu adevarat langa ea si doreste sa o ajute. Fa-i clar mamei ei ca e foarte important si sa nu inceapa sa-i puna intrebari, sa fie pur si simplu langa ea ca fata sa vada ca nu e singura pe lume dupa asa un dezastru.

In cele din urma am facut rost de un masterand la psihologie care a venit acasa. A reusit sa vorbeasca cu ea. Nu am avut parte de o insanatosire grabnica dar totul a inceput sa mearga mai bine de atunci. Am facut cheta toti prietenii si am reusit sa-i cumpar un pui de brac german ( e cainele ei preferat). Ieri s-a imbracat si a iesit din casa ca sa se duca sa-i cumpere mancare si sa il plimbe putin. Azi mergem impreuna la veterinar cu cainele sa ii faca rapel la un vaccin si am reusit sa o conving sa promita sa bea o cafea cu mine in oras dupa aceea. Cu mama ei nu am vorbit despre asta fiindca am testat teritoriul facand cateva aluzii si cand am vazut ce raspunsuri am primit am zis ca e mai bine sa nu apelez la ea decat ca ultima solutie.

foarte buna idee, Neverbe, un animalut e cea mai buna terapie in astfel de situatii... o sa vedeti ca o sa fie din ce in ce mai bine