Pentru baciu.... sau cine vroia sa stie cum e cu cabinetul psihologic

COMISIA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE- Proceduri de atestare, acreditare si certificare.
Legislatie psihoterapie

        I. PREZENTARE GENERALA

Art. 1. a. Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie (Comisia Clinica) a Colegiului Psihologilor din Romania (CPR) stabileste procedurile de atestare pentru urmatoarele specialitati profesionale:

-   psihologie clinica;

-   consiliere psihologica;

-    psihoterapie.

b. Exercitarea acestor specialitati profesionale se desfasoara in sectorul privat, in regim salarial, sau independent, cu drept de libera practica, potrivit legii nr. 213 din 27.05.2004, publicata in Monitorul Oficial din 1 iunie 2004.

c. In cadrul specific al psihoterapiei si in acord cu regulamentele internationale in domeniu, absolventii facultatilor de medicina (medici psihiatri), asistenta sociala, filozofie, pedagogie si teologie pot dobandi competenta in psihoterapie in conditiile completarii studiilor universitare cu un pachet de discipline universitare de specialitate specificate in prezentul Regulament si a formarii conform cerintelor stipulate in prezentul Regulament. Competenta astfel obtinuta asigura toate drepturile cu exceptia consilierii psihologice si a testarii psihologice care depaseste  cadrul formei specifice de psihoterapie in care a dobandit competenta.

  Art. 2.   Dosarul pentru obtinerea atestatului de libera practica in psihologia clinica, consiliere psihologica sau psihoterapie trebuie sa cuprinda:

1)      Cere tip adresata Comisiei Clinice aComitetului Director al CPR (cu mentiunea: "In atentia secretarului Comisiei Clinice a CPR") care sa vizeze exact nivelul de atestare la care aspira;

2)      Copie de pe actul de identitate;

3)      Copii legalizate de pe actele de studii si anexele acestora;

4)      Certificat de cazier judiciar;

5)      Copie de pe certificatul de casatorie sau de pe hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila de divort, dupa caz;

6)      Certificat medical eliberat de medicul de familie;

7)      Copii legalizate de pe documente care atesta absolvirea unor programe formative, stagii, cursuri de specializare si alte forme de perfectionare;

8)      Copii legalizate de pe carnetul de munca ori contractul individual de munca (pentru cei deja angajati);

9)      Extras din fisa de post - numai pentru obtinerea atestatului de libera practica in conditiile necesitatii de a-si dovedi experienta profesionala;

10)  Curriculum Vitae (CV) si lista lucrarilor stiintifice;

11)  Dovada achitarii taxelor necesare acoperirii costurilor atestarii profesionale.

Persoanele nemultumite de rezultatul atestarii pot depune la secretariatul Comitetului Director al CPR o contestatie in termen de 10 de zile de la data comunicarii.

In cazul unei decizii favorabile, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii, Conducerea Operativa a CPR va asigura inscrierea psihologului in Registrul Unic al Psihologilor cu Drept de Libera Practica din Romania si se va aloca Codul Personal.

II. PSIHOLOGIE CLINICĂ

Art. 3. Se recunosc trei trepte (niveluri) de specializare in psihologia clinica:

-    Psiholog practicant in psihologie clinica;

-    Psiholog specialist in psihologie clinica;

-    Psiholog principal in psihologie clinica.

  Art. 4. Fiecare treapta de specializare este definita printr-o serie de competente care se cer intrunite astfel incat un profesionist sa fie atestat la acel nivel. Intrunind aceste competente, psihologul atestat in psihologia clinica poate sa-si desfasoare la parametrii performanti activitatile in clinici si spitale, cabinete individuale, asociate si societati civile profesionale pe baza de libera practica, alte institutii si organizatii guvernamentale si non-guvernamentale care necesita, pentru buna lor functionare, competentele psihologului clinician.

Art. 5. Psihologul atestat in psihologia clinica are urmatoarele competente:

1. Diagnostic si evaluare clinica:

(a)    investigarea si psihodiagnosticul tulburarilor psihice si al altor conditii de patologie care implica in etiopatogeneza mecanisme psihologice;

(b)   evaluarea starii de sanatate mentala, in limita competentei psihologului, ca preconditie pentru desfasurarea unor activitati care impun prin lege examinare psihologica (ex. testarea profesorilor, a functionarilor publici etc.);

(c)    evaluare cognitiva si neuropsihologica;

(d)   evaluare comportamentala;

(e)    evaluare bio-fiziologica (ex. prin proceduri de bio-feedback);

(f)    evaluare subiectiv-emotionala;

(g)   evaluarea personalitatii si a mecanismelor de coping / adaptare / defensive;

(h)   evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;

(i)     evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural in care se manifesta problemele psihologice;

(j)     evaluarea gradului de discernamant al persoanelor;

(k)   evaluarea dezvoltarii psihologice;

(l)     alte evaluari in situatii care implica componente psihologice.

Utilizarea  in contextul domeniului de specializare in psihologia clinica a probelor psihologice si interviurilor structurate si semi-structurate trebuie sa indeplineasca criteriile psihometrice standard, asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie, cu exceptiile stabilite de Comisia Clinica a CPR (vezi Codul Deontologic). Utilizarea probelor psihologice (ex. proiective sau de al tip) cere dovedirea competentei dobandite prin cursuri formative generale sau specifice, organizate la nivel universitar (nivel licenta, master, doctorat) sau prin asociatii profesionale acreditate in acest sens de catre Comisia Clinica a CPR.

2. Interventie/asistenta psihologica care va cuprinde cel putin 3 dintre urmatoarele componente:

(a)    educatie pentru sanatate, promovarea sanatatii si a unui stil de viata sanatos (ex. prin preventie primara si secundara);

(b)   interventii specifice pentru persoanele cu nevoi speciale [aria psihopedagogiei speciale in conditii de psihopatologie (ex. logopedie)];

(c)    consiliere si terapie suportiva;

(d)   consilierea in situatii de criza si asistenta bolnavilor terminali;

(e)    optimizare si dezvoltare personala, autocunoastere;

(f)    terapii de scurta durata focalizate pe problema, preventie tertiara, recuperare si reeducare (individuale, de grup, cuplu si familie);

(g)   terapii standard de relaxare si sugestive;

(h)   consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifica obiectivelor medicale (ex. cresterea aderentei la tratament, modificarea stilului de viata, pregatire preoperatorie, preventie tertiara in cadrul bolilor cronice etc.);

(i)     managementul conflictului, mediere si negociere.

Utilizarea tehnicilor de interventie psihologica cere dovedirea competentei dobandite prin cursuri formative specifice organizate la nivel universitar (nivel licenta, masterat, doctorat) sau prin asociatii profesionale acreditate in acest sens de catre Comisia Clinica a CPR.

3. Cercetare:

(a) poate participa la sau initia activitati de cercetare in cadrul definit de competentele sale.

4. Educatie si training (formare profesionala):

(a)    poate organiza workshop-uri in cadrul definit de competentele sale.

Competentele stabilite mai sus pentru specializarea in psihologie clinica presupun obligatoriu parcurgerea unui pachet de cursuri universitare care sa includa cunostinte din domeniile:

-     Psihodiagnostic si evaluare clinica;

-     Psihologie clinica si / sau medicala;

-     Consiliere si psihoterapie;

-     Psihiatrie si / sau psihopatologie;

-     Psihologia sanatatii si / sau psihosomatica;

-     Psihologia dezvoltarii.

Unele din aceste cursuri pot fi parcurse in cadrul programului de licenta (si/sau master, doctorat) in psihologie, sau, in situatia in care acestea nu au facut parte din curricula universitara, se pot completa ulterior prin studii universitare specific focalizate pe aceste cursuri (ex. organizate in regim de taxa la universitatile acreditate de Ministerul Educatiei si Cercetarii).

  Art. 6. Asociatiile profesionale de psihologie clinica, consiliere si / sau psihoterapie, acreditate profesional de catre Comisia Clinica a CPR pot oferi programe de pregatire profesionala complementara si suplimentara in psihologia clinica (ex. cursuri formative in metodologii si tehnici de interventie complexe),  creditate cu un anumit numar de credite in functie de durata si continutul acestora. Aceste programe trebuie sa fie focalizate pe aprofundarea competentelor descrise la Art. 5 (ex. cursuri formative si de aprofundare a unor metodologii complexe, tehnici de interventie psihologica etc.).

  Art. 7.   Psihologul practicant in psihologie clinica (numit si psiholog clinician)

Acesta prima treapta de specializare in psihologia clinica se obtine prin programe universitare la nivel de master in specialitate, suplimentate daca este cazul, prin cursuri formative in metodologii si tehnici de interventie complexe organizate de asociatii profesionale, acreditate in acest sens de Comisia Clinica a CPR. Pentru dobandirea competentelor de psiholog practicant in psihologie clinica este obligatorie si practica clinica desfasurata intr-o organizatie in care poate exercita competentele mentionate la Art. 5, acoperind un numar minim de 150 de ore. Practica poate fi organizata in cadrul unui program de master sau prin asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR. Indeplinind aceste criterii aplicatia pentru atestare se face conform specificatiilor Art. 2. La cererea organizatorului programului de master sau a absolventilor acestuia, Comisia Clinica a CPR va verifica curriculumul institutiilor organizatoare de programe universitare de master in psihologie clinica si va decide daca acesta acopera competentele stabilite la Art. 5. Daca programul universitar de master satisface criteriile profesionale ale Comisiei Clinice a CPR organizatorul acestuia va fi inscris, cu acordul sau, in Registrul Furnizorilor de Formare Profesionala in Psihologie Clinica, Consiliere Psihologica si Psihoterapie Acreditati de Comisia Clinica a CPR, Partea I. De asemenea Comisia Clinica a CPR va examina la cerere asociatiilor profesionale curriculum propus de acestea in scopul organizarii de cursuri formative in metodologii si tehnici de interventie complexe pentru a le acredita profesional. Daca programul formativ propus de asociatia profesionala satisface criteriile profesionale ale Comisiei Clinice a CPR aceasta va fi inscrisa in Registrul Furnizorilor de Formare Profesionala in Psihologie Clinica, Consiliere Psihologica si Psihoterapie Acreditati de Comisia Clinica a CPR, Partea II. Fiecare institutie sau asociatie profesionala organizatoare de programe formative in psihologia clinica va inainta Comisiei Clinice a CPR (1) o cerere de acreditare profesionala a organizatiei pentru derularea unui programului formativ recunoscut de Comisia Clinica a CPR (2) un plan curricular detaliat si (3) dovada achitarii unei taxe de 50 de Euro in contul CPR (cu exceptia institutiilor universitare), reprezentand taxa de evaluare in scopul inscrierii in Registrul Furnizorilor de Formare Profesionala in Psihologie Clinica, Consiliere Psihologica si Psihoterapie Acreditati de Comisia Clinica a CPR (Partea I sau Partea II).

  Art. 8.  Procedura de grandparenting pentru nivelul de psiholog practicant in psihologie clinica este valabila pana in 2010. Psihologii care doresc sa obtina atestatul de psiholog practicant in psihologie clinica trebuie:

(1)   sa fie angajati ca psihologi (debutanti) intr-o institutie a Ministerului Sanatatii (sau asimilat). In acest caz ei obtin atestarea de psiholog practicant in psihologie clinica prin Comisia Clinica a CPR pe baza dovezii angajarii ca psiholog (debutant), urmand specificatiile Art. 2.

(2)   sa fie angajati sau asociati ca psihologi (debutanti) in orice alta institutie/organizatie, desfasurand activitati profesionale care acopera competentele de psiholog clinician specificate in prezentul Regulament la Art. 5. Ei obtin atestarea de psiholog practicant in psihologie clinica pe baza dovezii angajarii sub numele de psiholog (debutant) si a prezentarii fisei de post in care trebuie sa se regaseasca activitati ce presupun competentele de psiholog clinician descrise in prezentul Regulament la Art. 5, urmand specificatiile Art. 2.

(3)   sa fie absolventii unui program de master (1-2 ani) care acopera competentele in psihologie clinica descrise la Art. 5 si a dovezii unei experiente clinice de minim 150 ore, urmand specificatiile Art. 2. In plus, curriculum programului de master si a practicii clinice va fi examinat sub aspectul conformitatii cu cerintele stipulate in prezentul Regulament la Art. 5.

Art. 9. Psihologul specialist in psihologie clinica (numit si psiholog clinician specialist).

Psihologul specialist in psihologia clinica, a doua treapta de specializare in psihologia clinica, are toate competentele psihologului practicant in psihologie clinica, imbogatite si rafinate ca urmarea a practicii si formarii profesionale continue. El poate superviza activitatile psihologilor practicanti in psihologie clinica, daca acestia o cer. Trecerea de la nivelul de psiholog practicant in psihologie clinica la cel de psiholog specialist in psihologie clinica se face dupa minimum cinci ani:

1)      prin prezentarea Comisie Clinice a CPR a unui dosar care sa contina in plus fata de Art. 2:

a.       dovada a 25 de credite din activitati de publicare (articole si lucrari de specialitate), participarea la cursuri de perfectionare si specializare organizate prin intermediul institutiilor (ex. programe universitare de master) si a asociatiilor profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR, participari la conferinte de specialitate sau asimilate (simpla participare, sustinere de lucrari, sustinere de workshopuri), participare activa in cadrul unor proiecte de cercetare de specialitate.

b.      doua recomandari de la psihologi specialisti sau principali in psihologie clinica. Recomandarile se vor focaliza pe evaluarea competentelor si evolutiei profesionale ale candidatului.

2)      sustinerea unui interviu de prezentare a activitatii in fata unei comisii de trei membri alesi ad-hoc ai Comisiei Clinice a CPR.

  Art. 10. Procedura de grandparenting pentru nivelul de psiholog specialist in psihologie clinica este valabila pana in 2010. Psihologii din sistemul de sanatate (sau asimilat) devin automat psihologi specialisti in psihologie clinica. In acest caz ei obtin atestarea de psiholog specialist in psihologie clinica prin Comisia Clinica a CPR pe baza unei cereri si a dovezii angajarii sub numele de psiholog, urmand specificatiile Art. 2. Psihologii, cu o vechime de minimum cinci ani sau care au o vechime de trei ani si o formare la nivel de master in domeniul clinic (care va fi evaluata sub aspectul conformitatii cu cerintele prezentului Regulament de Comisia Clinica a CPR), angajati in orice institutie in care desfasoara activitati profesionale care acopera competentele de psiholog clinician, specificate in prezentul Regulament la Art. 5, devin psihologi specialisti in psihologie clinica. Ei obtin atestarea de psiholog specialist in psihologie clinica prin Comisia Clinica a CPR, pe baza prezentarii unei cereri, a dovezii angajarii pe o pozitie de psiholog, a prezentarii fisei de post in care trebuie sa se regaseasca activitati ce presupun competentele de psiholog clinician descrise in prezentul Regulament la Art. 5, a probarii vechimii si, daca este cazul, a dovezi absolvirii programului de master in domeniul clinic, urmand specificatiile Art. 2.

  Art. 11. Psihologul principal in psihologie clinica (numit si psiholog clinician principal)

Psihologul principal in psihologia clinica, a treia treapta -treapta maxima- de specializare in psihologia clinica, are toate competentele psihologului specialist in psihologie clinica, rafinate ca urmare a practicii si formarii profesionale continue. El poate superviza activitatile psihologilor practicanti si specialisti in psihologie clinica, daca acestia o cer. Trecerea de la statutul de psiholog specialist in psihologie clinica la cel de psiholog principal in psihologie clinica se face dupa minimum cinci ani:

1)      prin prezentarea Comisiei Clinice a CPR a unui dosar care sa contina in plus fata de cele prevazute de Art. 2:

a.       dovada a 50 de credite din activitati de publicare (articole si lucrari de specialitate), participarea la cursuri de perfectionare si specializare organizate prin intermediul institutiilor (ex. programe universitare de master) si a asociatiilor profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR, participari la conferinte de specialitate sau asimilate (simpla participare, sustinere de lucrari, sustinere de workshopuri), participare activa in cadrul unor proiecte de interventie si cercetare de specialitate.

b.      recomandarile de la doi psihologi principali in psihologie clinica. Recomandarile se vor focaliza pe evaluarea competentelor si evolutiei profesionale ale candidatului.

2)      un interviu care va consta in prezentarea unui caz clinic in fata unei comisii de trei membri alesi ad-hoc ai Comisiei Clinice a CPR.

  Art. 12. Procedura de grandparenting pentru nivelul de psiholog principal in psihologie clinica este valabila pana in 2010. Psihologii principali din sistemul de sanatate (sau asimilat) devin automat psihologi principali in psihologie clinica. �n acest caz ei obtin atestarea de psiholog principal in psihologie clinica prin Comisia Clinica a CPR pe baza unei cereri si a dovezii angajarii sub numele de psiholog principal, urmand specificatiile Art. 2. Psihologii, cu o vechime de minimum zece ani sau care au o vechime de opt ani si o formare la nivel de master in domeniul clinic (care va fi evaluata sub aspectul conformitatii cu cerintele prezentului regulament de Comisia Clinica a CPR), angajati in orice organizatie in care desfasoara activitati profesionale care acopera competentele de psiholog clinician, specificate in prezentul Regulament la Art. 5, devin psihologi principali in psihologie clinica. Ei obtin atestarea de psiholog principal in psihologie clinica prin Comisia Clinica a CPR, pe baza prezentarii unei cereri, a dovezii angajarii pe o pozitie de psiholog, a prezentarii fisei de post in care trebuie sa se regaseasca activitati ce presupun competentele de psiholog clinician descrise in prezentul Regulament la Art. 5, a probarii vechimii si, daca este cazul, a dovezi absolvirii programului de master in domeniul clinic, urmand specificatiile Art. 2.

  Art. 13. Psihologii care au un doctorat in psihologie, pe o tema cu relevanta clinica devin automat psihologi principali in psihologie clinica. Doctoratul trebuie sa implice elemente de evaluare si diagnostic clinic si interventii psihologice cu relevanta clinica. Se va prezenta Comisiei Clinice a CPR un dosar care sa contina in plus fata de cele prevazute de Art. 2: descrierea relevantei clinice a tezei facuta de catre candidat, cu sublinierea experientei clinice dobandite.

III. CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

  Art. 14. Consilierea psihologica este o specializare accesibila doar psihologilor (si celor asimilati psihologilor).

Consiliera psihologica este interventie psihologica (a) in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si / sau (b) in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea educationala / scolara. In timp ce consilierea educationala / scolara este focalizata pe probleme de educatie si cariera, consilierea psihologica implica interventia specialistului psiholog (sau asimilat) in optimizare personala si in ameliorarea problemelor psiho-emotionale si de comportament. Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face interventie psihologica pentru psihopatologie, in timp ce consilierul psihologic se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici. Psihoterapeutul-psiholog are toate competentele consilierului psihologic.

Consilierea psihologica se poate realiza in regim:

-     individual;

-     in grup;

-     de grup (ex. cuplu, familie).

  Art. 15. Componentele unui proces de consiliere psihologica sunt:

-     evaluarea cerintelor / problemelor clientului;

-     conceptualizarea psihologica a problemelor clientului;

-     relatia de consiliere;

-     interventii psihologice individuale si de grup;

-     evaluarea procesului de consiliere psihologica si a rezultatelor acestuia.

  Art. 16. Competentele consilierului psihologic deriva din componentele procesului de consiliere si acestea sunt:

-    diagnostic si evaluare psihologica in care se pot utiliza:

-     interviuri structurate, semi-structurate si libere;

-     scale psihologice;

-     teste psihologice.

-     interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de consiliere psihologica):

-    de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;

-     in probleme psihologice si in situatii de risc;

-     in mentinerea sanatatii (ex. educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si confruntarea cu conditia de boala si impas existential (ex. tratament, preventie secundara, tertiara, recuperare etc.);

-     de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.

-     cercetare:

-      in limita competentelor sale.

-      educatie si training:

-      poate organiza workshop-uri si cursuri in limita competentelor sale.

  Art. 17. Procedura de atestare in consilierea psihologica  este organizata in conformitate cu normele internationale in domeniu si are urmatoarele componente:

a. Nivelul de psiholog practicant in consiliere psihologica

Atestarea la nivel de psiholog practicant in consiliere psihologica (numit si consilier psihologic sub supervizare) presupune ca prerechizite:

1)      450 de ore de cursuri teoretice si / sau aplicative, care sa cuprinda in mod obligatoriu cunostinte din urmatoarele domenii:

-         Diagnostic si evaluare clinica;

-         Psihologie clinica si / sau medicala;

-         Consiliere si psihoterapie;

-         Psihiatrie si / sau psihopatologie;

-         Psihologia sanatatii si / sau psihosomatica;

-         Psihologia dezvoltarii.

Dintre aceste 450 de ore:

-       200 de ore sunt recunoscute in baza licentei obligatorii in psihologie sau prin completarea studiilor cu un pachet de cursuri universitare de specialitate pentru cei asimilati psihologilor;

-       250 de ore trebuie obtinute in cadrul unui program de master de specialitate sau direct prin formare (training) in cadrul unor asociatii profesionale acreditate in acest sens de Comisia Clinica a CPR.

2)      50 de ore de autocunoastere si / sau dezvoltare personala realizate in cadrul unor asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR.

  b. Nivelul de psiholog specialist in consiliere psihologica

Atestarea la nivelul de psiholog specialist in consiliere psihologica (numit si consilier psihologic) presupune ca prerechizite:

-      Competente de psiholog practicant in consiliere psihologica;

-      Formare profesionala prin asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR care sa cuprinda 450 de ore de practica supervizata in orice organizatie in care se desfasoara activitati de consiliere. Durata training-ului este de minim 2 ani;

-      Acceptarea programului de pregatire profesionala continua prin dovada a 25 de credite obtinute dupa atestarea la nivelul de psiholog practicant in consiliere psihologica prin participari la cursuri, workshop-uri, conferinte, publicatii etc.

  c. Nivelul de psiholog principal in consiliere psihologica

Atestarea la nivelul de psiholog principal in consiliere psihologica (numit si consilier psihologic supervizor-formator) presupune ca prerechizite:

        Competente de psiholog specialist in consiliere psihologica;

Formarea ca supervizor-formator care sa cuprinda, in functie de specificul scolii, minim:

12 ore de cursuri teoretice si / sau aplicative in domeniul supervizarii;

12 ore de co-supervizare (cu un consilier psihologic sau psihoterapeut supervizor-formator deja atestat).

Training-ul are loc in cadrul unor asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR. In functie de modalitatea specifica de consiliere psihologica in care are loc formarea, numarul de ore de formare poate fi mai mare;

Activitati profesionale performante exprimate in cursuri, publicatii etc.;

Acceptarea programului de pregatire profesionala continua prin dovada a 50 de credite obtinute dupa atestarea la nivelul de psiholog specialist in consiliere psihologica prin participari la cursuri, workshop-uri, conferinte, publicatii etc.

Atestarea in consiliere psihologica, asa cum este ea precizata in prezentul Regulament, a luat in calcul criterii minime stabilite de normele internationale de specialitate. In functie de modalitatea specifica de consiliere psihologica in care are loc formarea, numarul de ore de formare poate fi mai mare.

IV. PSIHOTERAPIE

  Art. 18. Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si in spirit umanist (a) in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in tulburarile somatice si (c) in situatii de risc.

  Art. 19. Psihoterapia se poate realiza in regim:

-      individual;

-      in grup;

-      de grup (ex. cuplu, familie).

Art. 20. Componentele unui proces de psihoterapie sunt:

-      psihodiagnostic si evaluare clinica;

-      conceptualizarea clinica;

-      relatia psihoterapeutica;

-      interventii psihologice individuale, de grup si in grup;

-      evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

  Art. 21. Competentele psihoterapeutului deriva din componentele procesului de psihoterapie si acestea sunt:

-      evaluarea psihologica circumscrisa de forma specifica de psihoterapie;

-      interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de psihoterapie):

-       de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;

-       in probleme psihologice, psihopatologice si in situatii de risc;

-       in mentinerea sanatatii (ex. educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si confruntarea cu conditia de boala si impas existential (ex. tratament, preventie secundara, tertiara, recuperare etc.);

-       de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.

-      cercetare:

-       in cadrul limitelor competentelor sale.

-      educatie si training:

-       poate organiza cursuri si workshop-uri in limitele competentelor date de nivelele de specializare.

Art. 22. Modalitatile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele internationale in domeniu. Aceste modalitati de psihoterapie pot fi grupate in urmatoarele categorii, fiecare categorie incluzand mai multe scoli (care vor fi acreditate de Comisia Clinica a CPR):

-      Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si comportamentala, psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala etc.);

-      Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii dinamice de scurta durata etc.);

-      Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);

-      Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe competente si resurse, abordarile constructivist-colaborative si narative, etc);

-      Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza tranzactionala, etc.).

Comisia Clinica a CPR poate propune si recunoasterea altor orientari psihoterapeutice (prin vot majoritar simplu) pe baza reprezentarii lor in literatura si practica psihologica de specialitate.

Hipnoza si sugestia, asemeni altor tehnici de interventie care se regasesc in mai multe domenii de specializare si/sau forme de psihoterapie (ex. tehnici de relaxare), nu sunt asimilabile ca modalitati de psihoterapie. Aceste competente se dobandesc prin asociati profesionale acreditate de Comisia Clinica  a CPR.

  Art. 23. Procedura de atestare in psihoterapie se realizeaza in spiritul normelor internationale in domeniu:

  a. Nivelul de psiholog practicant in psihoterapie

Atestarea la nivel de psiholog practicant in psihoterapie (numit psihoterapeut sub supervizare, sintagma obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi psihologi sau asimilati) presupune ca prerechizite:

(1) 1800 de ore (cursuri, seminarii, practica, plus studiul asociat acestora) care sa includa in mod obligatoriu cunostinte din domeniile:

-      Diagnostic si evaluare clinica;

-      Psihologie clinica si / sau medicala;

-      Consiliere si psihoterapie;

-      Psihiatrie si / sau psihopatologie;

-      Psihologia sanatatii si / sau psihosomatica;

-      Psihologia dezvoltarii.

Aceste 1800 de ore sunt acoperite de:

-      Orele cuprinse in baza licentei in psihologie sau asimilata, sau, in conditiile Art. 1 litera c, prin completarea studiilor cu un pachet de cursuri universitare de specialitate din domeniile mai sus mentionate;

-      500-800 de ore de pregatire teoretica si aplicativa intr-o forma specifica de psihoterapie, realizate la nivel de master si /sau prin asociatii profesionale, acreditate de Comisia Clinica a CPR;

-      Un minim de 150 de ore de autocunoastere si dezvoltare personala, individuala sau de grup (care se vor continua pana la incheierea analizei personale conform scolii in care se formeaza) organizate in cadrul unor asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR.

In aceasta perioada cat lucreaza in supervizare isi va continua si analiza personala.

  b. Nivelul de psiholog specialist in psihoterapie

Atestarea la nivel de psiholog specialist in psihoterapie (numit psihoterapeut, sintagma obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi psihologi sau asimilati) presupune ca prerechizite:

-      Competente de psiholog practicant in psihoterapie;

-      Formare profesionala prin asociatii profesionale acreditate  de Comisia Clinica a CPR:

-       Parcurgerea a unui minimum de 100 de ore de autocunoastere si dezvoltare personala, individuala sau de grup, in functie de scolile formative de apartenenta, in cadrul asociatiilor profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR;

-       300-600 de ore de practica clinica supervizata cu clienti / pacienti, organizata prin asociatii profesionale acreditate de catre Comisa Clinica a CPR in cadrul unei institutii medicale, in cabinete individuale pe baza de libera practica, in alte institutii si organizatii guvernamentale, non-guvernamentale si private care desfasoara activitati de psihoterapie si consiliere psihologica;

-       150 de ore de supervizare a practicii clinice efective, organizate prin asociatii profesionale acreditate de catre Comisa Clinica a CPR.

Durata totala a procesului de formare este de minim 3 ani (in functie de orientarea scolii si evolutia candidatului);

Acceptarea programului de pregatire profesionala continua prin dovada a 25 de credite  obtinute dupa atestarea la nivelul de psiholog practicant in psihoterapie prin participari la cursuri, workshop-uri, conferinte, publicatii etc.

  c. Nivelul de psiholog principal in psihoterapie

Atestarea la nivelul de psiholog principal in psihoterapie (numit psihoterapeut supervizor-formator, sintagma obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi psihologi sau asimilati) presupune ca prerechizite:

-      Competente de psiholog specialist in psihoterapie;

-      Formare ca supervizor-formator care cuprinde, in functie de specificul scolii, minim:

       -       24 ore de cursuri teoretice sau aplicative in domeniul supervizarii;

       -       50 ore de co-supervizare (cu un supervizor-formator deja atestat).

Training-ul are loc in cadrul unor asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR;

-      Activitati profesionale performante exprimate in cursuri, publicatii etc.;

-      Acceptarea programului de pregatire profesionala continua prin dovada a 50 de credite obtinute obtinute dupa atestarea la nivelul de psiholog specialist in psihoterapie prin prin participari la cursuri, workshop-uri, conferinte, publicatii etc;

Atestarea in psihoterapie, asa cum este ea precizata in prezentul Regulament, a luat in calcul criterii minime stabilite de normele internationale de specialitate. In functie de modalitatea specifica de psihoterapie in care are loc formarea, numarul de ore de formare poate fi mai mare.