Citeste....e frumos, dar si dureros!ce parere ai?-2

trista povestea, adriana18.m-au trecut fiorii cand am vazut-o

ok.sa vedem cine pune o pov cu happy end?

da e foarte trista .......parca te impresioneaza mai mult povestile triste decat cele happy end

te urasc pentru ca m-ai facut sa plang cu postu asta dar in acelasi timp m-ai facut sa imi aduc aminte cine sunt si de unde'am venit ..asa k multumesc..

e foarte dureros...eu chiar nu rezist la povestile de genul asta.. uneori iubirea "chiar iti ia mintile" si pentru cateva secunde de inconstienta, sufera apoi o gramada de persoane..asta este viata

Ultima oara a fost editat de Infinity (2007-10-01 16:20:53)

uff ce povesti triste...acum sper sa nu va suparati dar povestea ce o sa o pun si eu m-a marcat enorm de tare....

Jurnalul unui copil nenascut
--------------------------------------------------------------------------------


5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

mi-e groaza......sper sa nu fie niciodata cazul sa patesc asa ceva...

oricum asta e topic cam de plans....impresionante toate povestioarele...

mi-au dat lacrimile....

ce poveste trista (((

adrianastoichitoiu a scris:

pt el mai mult a contat familia decat u?poate ca nu te iubea cu adevarat, atunci, deci, mai bine ca v-ati despartit-parerea mea(sper sa nu te superi ely).

poi eu cred ca ma iubea...nush..asa am simtit eu..dar chiar l au influentat parintii...insa asta e..acu invat sa traiesc si sa recuperz ce am pierdut in 9 luni de relatie cu el...si stai lin ca nu ma supi..asta e forum sa discutam..sa ne spunem pareri..