Boli cu transmitere sexuala

B.T.S. - afectiuni care se pot transmite prin raporturi sexuale. Din ele fac parte bolile venerice care se transmit aproape exclusiv pe cale sexuala (boli majore), cat si acelea care se transmit frecvent prin raporturi sexuale, neafectand totdeauna oraganele genitale (boli minore). Va propunem informatii despre cateva din cele mai raspandite si importante boli venerice.


Sifilis

  Este o boala venerica majora care prin evolutia sa afecteaza atat organele genitale , cat si orice alt organ al organismului. Este foarte contagioasa avand ca agent patogen Treponema pallidum. Calea de transmitere principala - sexuala 95%. Alte modalitati de contaminare sunt: transfuzii de sange, transplancentar de la mama la fat, contactul direct cu secretiile infectante. Transmiterea prin obiecte este mai mult ipotetica.
  Perioada de incubatie (perioada de la momentul inocularii treponemei pana la aparitia primelor simptome) este aproximativ de 21 de zile, cu limite intre 12 si 90 zile.
  In functie de tipul manifestarilor clinice si termenul infectiei, sifilisul se imparte in:
Sifilis primar. In locul inocularii (nu neaparat regiunea genitala) apare leziunea primara - sancrul dur sau sifilomul, reprezentand una sau mai multe eroziuni rosii, rotunde sau ovalare de 1-2 cm in diametru, superficiale si nedureroase. Deseori ele sunt asociate cu marirea nodulilor limfatici regionali (cel mai des cei inghinali). Netratata, leziunea dispare de la sine in 1-6 saptamani fara nici o urma. Aceasta nu inseamna ca boala s-a autotratat: ea a trecut in alta faza de evolutie, si anume in sifilis latent. In aceasta perioada pacientul a ramas contagios chiar daca nu prezinta plangeri sau leziuni (testele serologice ramanand pozitive). Complicatiile pentru aceasta perioada sunt la barbati fimoza si parafimoza, la femei edem al labiilor mari si mici.
Sifilis secundar. Apare de la 3-6 saptamani de la debutul leziunii primare (cu sau fara ea). Aceasta perioada a bolii se caracterizeaza prin diseminarea treponemelor in tot organismul cu efecte nocive aproape la tote organele. Cele mai importante leziuni sunt: eruptii la nivelul pielii si mucoaselor (sifilide atat in regiunea genitala, cat si in orice alte regiuni ale corpului), alopecia (caderea parului), splenomegalie (marirea splinei), afectare hepatica, afectare renala, gastrite, artralgii, artrite, afectare osoasa, inflamatie oculara, surditate, tulburari neurologice. Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar cu o contagiozitate putin mai scazuta la un an de la infectie (dar cu progresarea bolii). Pentru 2/3 din pacienti perioada latenta poate persista intreaga viata, iar 1/3 din ei dezvolta sifilis tertiar.
Sifilis tertiar. Manifestarile cutanate apar in perioada 1-20 de ani dupa sifilisul secundar. Acestea sunt sifilidele nodulare si gomele care pot sa se localizeze in zone diferite si in organe interne, cu diferite complicatii locale (cicatrici, atrofii, perforatii...). De asemenea apar afectari: anevrism aortic, osteoliza, paralizie generala progresiva.
Sifilisul congenital este sifilisul transmis intrauterin fatului de mama. Sifilisul matern poate provoca: nastere prematura, moarte intrauterina a fatului, infectie congenitala sau moarte neonatala (dupa nastere). Aproape toti copiii nascuti din mame bolnave de sifilis sunt infectati. Manifestarile clinice, in sifilis congenital, sunt asemanatoare ca in sifilisul dobandit.
  In diagnosticul sifilisului se folosesc diferite metode si teste dintre care: microscopia, reactii de fixare a complimentului (Bordet-Wasserman), reactii de floculare (VDRL), reactii de fluorescenta, de hemaglutinare si imunoenzimatice.
  Tratamentul se face numai la medicul specialist (dermatovenerolog). Eficacitatea si durata tratamentului coreleaza cu termenul bolii.
  Din metodele de profilaxie individuala putem recomanda prezervativul si diferite solutii dezinfectante (mai recent aparute, pentru profilaxia a mai multor boli venerice incluzand si sifilisul) cu folosire postcoitala.


Gonoreea

  Este o boala venerica foarte des intalnita, datorita contagiozitatii sale. Este provocata de Neisseria gonnorrheae, transmisa aproape exclusiv pe cale sexuala. Alte cai de contaminare sunt contactul nou-nascutului in canalul de nastere cu secretiile infectate ale mamei si, exceptional, lenjeria murdara. Perioada de incubatie (perioada de la infectare pana la primele semne de boala ) este aproximativ de 3 zile (poate varia de la 1 la 14 zile).
  Manifestari clinice la barbati. Secretie purulenta galben-verzuie abundenta din canalul uretral, senzatie de arsura si usturime la mictiune. Netratata promt, poate produce balanopostita (inflamatia preputiului) si fimoza (ingustarea inelului preputial). Procesul inflamator in curand ajunge in uretra posterioara cu complicatii: prostatita gonococica, veziculita gonococica si epidimita gonococica. Efectele acestor complicatii sunt: stricturi de uretra, abcese, sterilitate.
  Manifestari la femei. Infectia acuta la femei este rara. Se caracterizeaza prin secretia vaginala insotita de senzatie de arsura si usturime. Vulva, vaginul si colonul uterin sunt de un rosu-aprins si tumefiate. Daca este afectata si uretra (ce este des), pacienta prezinta mictiuni frecvente, uneori sanguinolente. De cele mai multe ori forma acuta are un caracter tranzitoriu evoluand spre forma cronica. Aceasta evolueaza cu fenomene subiective moderate, fiind adesea apreciata ca o leucoree banala. Adesea menstrele produc o activare a focarelor latente exacerband simptomatologia, ceea ce face ca bolnava sa fie deosebit de contagioasa in zilele urmatoare ciclului menstrual. Din complicatiile mai severe fac parte bartolonitele, salpingitele (inflamatia trompelor uterine), anexita, pelviperitonita, sterilitatea.
  Tratamentul gonoreei nu prezinta probleme atata timp cat boala este tratata de medicul specialist care prescrie un tratament concordant cu evolutia bolii, complicatiile aparute, asocierea de alti agenti patogeni. Insa de cele mai multe ori pacientii se trateaza de sinestatator cu eficacitate temporara si complicatii de lunga durata, ajungand tot la specialist in stare mult mai grava din punct de vedere terapeutic.


Trichomoniaza urogenitala

  Agentul patogen al Trichomonozei este Trichomonas vaginalis - un protozoar flagelat. Infectia se intalneste des. Adesea este depistata in urma unor investigatii ocazionale.
  Trichomoniaza, la femei, constitue 20-40 % din toate vulvovaginitele. La barbati, reprezinta o treime din uretritele negonococice. Parazitul se transmite cel mai des prin cale sexuala. Foarte rar el se poate transmite si mediat (la fetite). Pericol prezinta atat bolnavii, cat si purtatorii asimptomatici. Incubatia este de 4-21 de zile. La barbati, manifestarile sunt constituite din secretii uretrale moderate de tipul "picaturii matinale" cu sau fara prurit si jena la mictiune. Dintre complicatii putem mentiona balanopostitele (inflamatia glandului si preputiului), prostatitele, rar epidimitele. La femei - leucoreea (secretie alb-galbuie cu miros particular) cu inflamatia vulvei si vaginului. Femeia prezinta prurit sau senzatie de arsura. In formele cronice netratate apar complicatii utero-anexiale. Tratamntul nu este dificil in formele acute.


Infectia urogenitala cu chlamydia

  Este o infectie cu o incidenta crescuta, mai ales in ultimii ani, datorita aparitiei si dezvoltarii diferitor metode noi de diagnostic. Acum incidenta infectiilor cu chlamydia trachomatis este mai mare chiar decat a gonocociilor, considerate mult timp cele mai frecvente. In majoritatea cazurilor, chlamydiozele sunt asociate cu alte infectii urogenitale: trichomoniaza, gonoreea, mycoplasmoza... Aceasta infectie este de o importanta majora pentru femei, fiind cea mai agresiva din punct de vedere a complicatiilor ce aduc la sterilitate. In acelasi timp, aceasta infectie poate persista in organismul uman asimptomatic, fara nici o problema pentru pacient, fiind numai sursa de infectie pentru ceilalti.
  Mecanismul de transmitere este sexual. Perioada de incubatie variaza de la 7 la 21 de zile. La barbati se manifesta prin uretrita, mai rar acuta si mai des subacuta sau cronica. Semnul distinctiv sunt secretiile uretrale sub forma de "picatura matinala". Netratata, uneori se complica cu epididimita, care la randul ei poate aduce la sterilitate. La femei, formele asimptomatice ajung pana la 50% din cazuri (femei tinere, "purtatoare sanatoase", care sunt cu potential de imbolnavire in viitor). Formele simptomatice sunt reprezintate prin cervicita, salpingita, cistita. Salpingita provocata de chlamydia este cea mai intalnita cauza de infertilitate din cauzele infectioase ale sterilitatii. Aceasta impune masuri de profilaxie adecvate mai ales pentru adolescenti, care pot evita orice contact sexual neprotejat.


Infectia urogenitala cu Mycoplazma

  Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis si Mycoplasma genitalis sunt speciile caracteristice pentru aceasta infectie. Incidenta este destul de mare (aproximativ la nivelul chlamydiozelor). Se intalneste mai rar ca o monoinfectie, adesea fiind asociata cu alte infectii urogenitale. Transmiterea este aproape exclusiv prin contact sexual. Complicatiile sunt aceleasi ca la infectiile cu chlamydii, insa intr-o masura mai mica. Pentru aceasta infectie sunt caracteristice aceleasi forme asimptomatice cu efect major in transmiterea infectiei. Manifestarile clinice sunt similare cu cele din infectiile cu chlamydia, atat pentru barbati cat si pentru femei.