Despre bebe

Vreau sa fiu mama!   

Orice femeie isi doreste la un moment dat sa fie mama. Mai devreme sau mai tarziu, toate trecem prin aceasta perioada, numai ca, unele dintre noi nu reusim sa ramanem insarcinate din prima incercare. Nu este un motiv de ingrijorare, pentru ca daca am lasa la o parte acest stres si ne-am relaxa, bebelusul ar veni atunci cand ne asteptam mai putin.

Parintii stau cu gura pe tine sa le faci un nepot

Esti casatorita de cativa ani de zile si ai ajuns la concluzia ca este timpul sa dai nastere unui copil. Ai o cariera de succes, o familie minunata, insa lipseste ceva. Un bebelus care sa-ti umple viata.
Poate ca ai mai fi asteptat ceva timp pana sa te hotarasti sa ramai insarcinata, insa toata lumea te intreaba obsesiv: “ Cand venim la botez?”. Asta nu ar fi nimic, daca parintii si socrii nu ar avea si ei rolul lor. Ori de cate ori esti invitata la vreunii dintre ei, nu auzi altceva decat: “Esti insarcinata, mama?”. Daca ai pofta de o inghetata, sau te vad cu o banana in mana, incep sa zambeasca in coltul gurii si sar gramada pe tine sa le spui cand o sa vina pe lume nepotul lor. Mai mult, sunt mai draguti ca oricand. Iti fac toate poftele si nu te lasa sa pui mana pe nimic, sa nu-i faci rau copilului. In astfel de momente te simti ingrozitor pentru ca nu stii cum sa le spui ca, de fapt, nu s-a intamplat nimic.
Sotul tau se uita uimit la tine si pare sa te certe din priviri ca lui nu i-ai spus nimic. Cand intr-un final le spui tuturor ca nu astepti un copil, mama si soacra sar cu gura pe tine: “Crezi ca noi nu stim? Avem mai multa experienta de viata. Sa te duci tu la un control si o sa vezi ca vei fi mama.”
Si astfel incepe stresul. Si tu iti doresti foarte tare un copil, insa intarzie sa apara. Te straduiesti foarte tare, dar fara nici un rezultat. Relaxeaza-te, petru ca astfel nu vei rezolva nimic. Te vei distruge psihic si ar trebui sa stii ca stresul este inamicul numarul unu al fertilitatii. Cel mai bine ar fi sa-ti vezi de viata ta si sa te gandesti ca bebelusul va veni atunci cand crede el de cuviinta, nu cand vor bunicii si ceilalti prieteni ai tai. Distreaza-te cat mai mult si bucura-te de ce este mai frumos in viata ta.
Mergi in cat mai multe calatorii, viziteaza cat mai multe locuri, pentru ca dupa ce va veni micutul atat de mult asteptat, nu vei mai putea face aceste lucruri. Si ce este cel mai important, profita la maxim de relatiile sexuale cu partenerul tau de viata, deoarece, viata intima se va diminua semnificativ, dupa ce vei naste. Simte-te ca o adolescenta si lasa lucrurile sa vina de la sine.

Unele femei ajung la gesturi extreme

Majoritatea femeilor, cand vad ca incearca de foarte mult timp sa ramana insarcinate si nu reusesc, ajung la depresie. Dupa un an de incercari se cred sterile si nu le mai intri in voie. Au impresia ca lumea lor s-a sfarsit si fac tot felur de gesturi care mai tarziu li se vor parea absurde. Sunt furioase, frustrate si nu mai au incredere in sine. Vad sexul ca pe o obligatie si nu ca pe o activitate placuta. Cand ies in oras vad toti copiii de pe strada, lucru care pana acum nu avea nici o importanta. Incep sa planga necontrolat, gandindu-se ca sunt cele mai nefericite femei de pe pamant pentru ca nu pot avea si ele un bebelus. Mai mult, isi vad prietenele cum se plimba prin parc de mana cu micutii lor si se enerveza ingrozitor. Aud peste tot sfaturi de genul “Esti tanara. Stai linistita ca ai tot timpul sa faci un copil.” Se simt si mai rau.
Relatia cu partenerul de viata se inrautateste pe zi ce trece. Se simt vinovate fata de sotii lor, iar acest sentiment se transforma in agresivitate. Stau tot timpul si citesc tot felul de articole despre infertilitate si simt ca se regasesc in povestile altor femei care au aceeasi problema.
In India si tarile mediteraneene, femeile care nu pot ramane insarcinate din primele incercari asociaza acest fapt cu vointa divinitatii. Ele agata cate o batista rosie de crengile unui copac si asteapta sa se intample minunea. Dupa cateva luni vine pe lume bebelusul. Explicatia stiintifica este aceea ca aceste femei inlatura stresul, convinse fiind ca zeii le vor aduce un copil. Psihologii americani au constatat ca atunci cand dorinta devine obsesiva, stresul poate perturba ovulatia.
Tu nu trebuie sa ajungi aici. Daca tot nu te-ai linittit, incearca sa-ti calculezi ziua in care ovulatia atinge cota maxima si atunci treci la treaba.

“Aceste femei nu sunt pregatite sa devina mame”

Am stat de vorba cu unul dintre cei mai renumiti medici psihiatri, doctorul Florin Tudose, care ne-a povestit ca de foarte multe ori a tratat paciente care sufereau de depresie din cauza faptului ca nu reuseau sa ramana insarcinate.
“Nu exista nici un sentiment mai mare de vinovatie pentru o femeie decat acela de a nu putea satisface un lucru, aparent simplu, si anume acela de a avea un copil. Presiunea este cu atat mai mare , cu cat cei care o genereaza, sunt persoanele dragi: sotul, rudele, colegii. Situatia se complica daca, in perioada premaritala, respactiva femeie a mai facut si glume de genul “ce-ar fi sa-ti fac un copil?”, o gluma banala, dealtfel.
Parerea mea este ca aceste femei, de fapt, nu sunt pregatite sa devina mame. Fie pentru ca li se pare ca maternitatea ar fi opusul eroticului, fie pentru ca se considera copii inca, fie pentru ca se tem de nastere ca si proces fiziologic insotit de un anumit disconfort si durere.
Atunci cand nu reusesc sa aiba un copil, femeile au un puternic sentiment de autodevalorizare. Unele femei chiar adopta un copil, ceea ce inseamna ca aduc o ofranda pe altarul fertilitatii, iar rezultatul este pozitiv. Odata diminuat stresul, apare si bebelusul mult dorit. Atunci cand apare copilul natural, nu am vazut nici un cuplu care sa-l respinga pe micutul infiat. Mai interesant este faptul ca multe dintre aceste mamici care-si realizeaza visul se poarta cu pruncul extrem de grijuliu, de parca ar fi un obiect fragil.
Orice femeie care are astfel de probleme, nu ar trebui sa-si prelungeasca chinul, ci ar trebui sa se adreseze unui pshiatru sau psiholog acreditat.
Stresul ca nu pot ramane insarcinate atunci cand vor ele, afecteaza foarte tare sexualitatea, relatiile de cuplu si viitorul copil.
Parerea mea este ca, daca nu exista intr-adevar nici un fel de solutie, femeile nu trebuie sa se simta vinovate, deoarece dorinta maternitatii isi gaseste supliniri profesionale. Meseria de profesor, meidc sau asistent social poate foarte bine sa substituie meseria de mama”.

“Maternitatea este un dar sacru si oricat ar fi de moderna civilizatia, nu trebuie renuntat la el”

TO DO

Bucura-te de libertatea pe care o ai acum ti nu lasa pe nimeni sa-ti strice linittea. Tu si sotul tau va iubiti, iar asta e tot ce conteza.
Relaxeaza-te cat poti si tot timpul liber rezerva-l distractiilor.
Daca vrei neaparat sa planifici venirea pe lume a bebelusului tau, mergi la ginecolog si afla care este ziua cea mai buna pentru conceptia copiilor.
Iesi cu prietenele tale si cu copiii lor si invata cat mai multe despre bebelusi pentru ca vei avea nevoie mai tarziu.

NOT TO DO

Nu dispera!
Nu renunta la celelalte placeri ale vietii pentru a te inchide in camera si sa plangi neconsolata.
Nu incerca sa cauti vinovati pentru ce ti se intampla tie. Nu uita ca nimeni nu poate fi culpabil. Tu si partenerul tau de viata trebuie sa aveti rabdare. Mai tarziu veti rade in hohote de aceste clipe si veti realiza ca v-ati facut griji degeaba.


SURSE
Medic specialist psihiatru, Dr. Florin Tudose. Cabinet de psihiatrie, strada Mihail Kogalniceanu, nr.49, sc. A , et. I, apartament 9, sector 1, Bucuresti. Tel. 3113471

Ultima oara a fost editat de delya85 (2007-10-19 09:02:18)