Casatorie vs. concubinaj-39

O sa iei

Merci si pasiune si vis devenit realitate mai ales ca s-a intamplat la nici 2 luni dupa ce am absolvit facultatea

sa sterg?nu inteleg.

Nu, nu de-asta imi doresc eu. Pur si simplu simt ca sunt dezamagiti de mine. Sunt sigura ca nu le-ar pica bine nici sa fiu casatorita asa de tanara Cu ai mei cum o dai, n-o nimeresti. Nu sunt credinciosi sau ceva, deci nu cred ca pacatul e de vina, cred ca au impresia ca relatia noastra valoreaza mai putin pentru ca a inceput in "concubinaj" Pfff.

Deja ma deprima cand ii aud, pentru ca stiti cum sunt parintii, sau cel putin unii din ei, nu o spun direct, te inteapa asa putin cate putin pana ti se acreste.

nu mi se pare deloc rau sa traiesc in concubinaj pana sa vad ce si cum ...si daca totul e ok pregatim nunta

fetelor ....lasati mosnegii nu va mai amarti viata ...ca de pe ale lor nu aveti cum sa ii scoateti 

la mine situația a fost un pic mai specială, pt că m-am mutat cu el după ce a murit mama. tata era mai permisiv și chiar el mi-a sugerat să locuim ?mpreună, pt că ar fi mai bine pt mine să am pe cineva mereu acolo. nu era sigur că ne vom căsători, dar a riscat, știind că timpurile s-au schimbat. dacă era după mama, mă măritam virgină. așa că uneori mamele sunt cele care ?nțeapă mai mult, iar tații se lasă influențați de ele

kathrynn, nouă ne-a luat 1 an să ne acomodăm cu locuitul ?mpreună, an ?n care zi de zi ?mi venea să plec. dar și asta, ca orice altceva, se ?nvață. e vorba de 2 oameni cu obiceiuri diferite, cu pretenții diferite și e mult p?nă ajungi pe aceeași lungime de undă și la capitolul ăsta, important e să fii conștient de la ?nceput că mutatul ?mpreună nu e mereu ca-n filme și că-n viața reală te mai lovești și de nimicuri pt care te cerți aiurea, chit că peste ani ?ți vor părea prostii și vei r?de de naivitatea de care dădeai atunci dovadă

Hehe, pai au fost mai multe probleme la vremea aia. chiar in perioada in care ne agitam cu mutatul m-a dezamagit. eu ma entuziasmasem foarte tare ca ne mutam impreuna, ma bucuram de faptul ca putem sa ne organizam noi "cuibushorul", pentru el in schimb totul era "o problema care trebuia rezolvata". bine, am trecut peste chestia asta, n-am zis nimic, dar pe urma au intervenit problemele de mentalitate. nu stiu despre celelalte, dar eu una nu accept ca atunci cand si unul si altul muncim 8-9 (daca nu si mai multe) ore pe zi, sa se astepte doar de la mine sa ma ocup de "ale casei". prin urmare, dupa ce m-am lamurit ca e genul care se  asteapta de la partenera sa fie si menajera, am realizat ca nu o sa pot sa traiesc o viata intreaga langa el. si au mai fost si alte, dar mi-ar lua preaaa mult sa le detaliez!

noi n-am stat impreuna inainte sa ne casatorim. nu ne-am ciondanit nici dupa ce ne-am mutat impreuna, in sensul ca nu ne-am ciondanit pe chestii care tineau de noi. in schimb ne-am ciondanit din cauza parintilor de cateva ori (ambele tabere) pana ne-am dat seama ca de fapt noi ne intelegem foarte bine daca nu se baga parintii cu indicatii si critici.

eu tocmai m-am mutat cu prietenul meu, suntem impreuna de aproape 4 ani si ne-am hotarat sa facem pasul asta pentru ca nu mai vroiam sa stam unde  am stat pana acum(am locuit separat, dar nu mai vroiam sa stam acolo).
in prima saptamana pot sa spun ca eu am fost tot timpul cu fundul in sus, ma saturasem de atata umblat si cumparat una alta pt casa, el parca nu facea nimic in casa, totul a cazut pe mine. pur si simplu se vedea ca sunt tot timpul nemultumita.
asta e a doua saptamana de stat impreuna, eu am fost cateva zile plecata acasa si m-am mai relaxat, dar el parca tot numa in "comenzi" o tine. stiu ca eu sunt acasa si el lucreaza, dar am stat singura 3 ani, stiu ce si cand sa fac in casa, nu trebuie sa imi spuna el. el e genul la care totul trebuie pus la locul lui. eu fac curat in casa si tot ce trebuie, dar ma enerveaza sa imi spuna ce am de facut, le fac cand vreau eu.
astazi daca mai zice ceva cred ca o sa ii spun frumos ce cred, si sa ma lase sa imi fac treaba cand vreau eu. daca nu ii convine, nu are decat sa faca el.
sa nu intelegeti ca sunt genul care nu fac nimic, dar de exemplu nu spal vasele imediat dupa ce am mancat, le spal dupa 3-4 ore, nu vad ce e rau in asta....

mary, implica-l si pe el in treburile casnice, cat de putin, acum la inceput
e adevarat ca asa cum il inveti, asa il ai... nu-i nimic ca el lucreaza, roaga-l sa te ajute, apeleaza la orgoliul lui masculin (sa repare cate ceva, sa care sacose, ca sunt prea grele, sa te ajute la curatenie, ca tu nu ajungi... genul asta de lucuri)