Ce nu/ai putea sa ii ierti?

unei surori: sa nu fie alaturi d mine in situatiile dificile...oricare ar fi
unei:prietene: sa ma vorbeasca pe la spate..sa profite d mine...
iubitului : normal...sa ma insele...sa dea in mine...

iubitului sa ma minta,sa ma insele,sau sa dea in mine.
surorii mele i-as ierta orice pt ca niciodata nu mi-ar face un lucru "de neiertat"

sora'mii i-as ierta tot..oricum noi ne intelegem foarte bine nu ne-am mintit sau tradat pana acum
iubitului meu la fel...eu is mai iertatoare din fire...doar daca m-ar lovi ar fi mai rau...

pe iubitul meu nu l-as ierta daca ar da in mine, ceea ce nu e cazul, dar vb asa, ipotetic...in rest, l-as ierta daca l-as iubi pt ca eu eirt destul de repede
pe prietena mea nu as ierta-o daca s-ar folosi de mine, daca m-ar barfi si daca nu ar fi alaturi de mine atunci cand am nevoie. de fapt, pe ea nu am iertat-o pt ca s-a folosit mereu de mine si pt ca in ultima perioada a "prieteniei" noastre era distanta si capac a pus cand nu a venit la ziua mea si nici macar nu m-a anuntat si am asteptat-o toti ca prostii...asta pt ca si-a dat seama ca scopul pt care imi era "prietena" nu mai era in picioare

iubita: sa ma insele sau sa ma minta...bn cu mintzit mai iert dar data viitoare nu mai o pot ierta...
prieteni: sa nu profite de bunatatea mea...dar in ziua de azi mai toti fac asta...
freate`miu sormea: pe ei i as ierta chiar dk au gresit:D

Th1nkp1nk a scris:

Fara sa fac pe lupul moralist... multe dintre voi spuneti ca nu l-ati putea niciodata ierta pe iubitul vostru daca v-ar insela. Am sustinut cu tarie ideea asta si as fi desfiintat orice femeie care nu isi parasea barbatul infidel sau bataus in numele refrenului aluia invechit:"Il iubesc si il iert"... Asa gandeam atunci... pana cand m-am izbit de realitate. M-a inselat. L-am prins. Ma iubea (si ma iubeste inca) si regreta amarnic. Il iubesc mult.
A trecut 1 an de atunci si unele urme inca nu s-au sters din sufletul meu, dar a muncit enorm sa imi recastige increderea si sa-mi ofere toate confirmarile de care aveam nevoie. Nu stiu de ce a avut devierea aia. N-am putut niciodata sa inghit teoria cum ca "barbatii sunt programati genetic sa isi perpetueze specia". Ma dezgusta ideea ca ne putem cobori la conditia de  animale lipsite de discernamant. Dar adevarul e undeva la mijloc... si ispite sunt la tot pasul. Iar instinctele sunt puternice.

Ce e uimitor este ca izbitura de acum un an ne-a apropiat si mai mult. Dupa episodul ala mi-am dat seama ca trebuie sa pun in balanta orgoliul meu de A NU VREA sa-l iert si dragostea mea pentru el. N-are rost sa fac teoria chibritului.... dar e ingrozitor sa oscilezi intre minte si inima   Am lasat lucrurile sa vina de la sine si am dat la o parte temerile si frustrarile. Iertarea va veni in timp.

Morala: fetelor, nu dati ultimatumuri cu atata hotarare. Nu veti sti niciodata ce merita si ce trebuie facut decat atunci cand se intampla. Multa dragoste si implinire va doresc! Pupici

sunt de acord cu tine...desi ii spun ca nu l as ierta daca m ar insela...si ca l as parasii...daca as vedea ca regreta...si ca pe mine ma iubeste n as putea sa plec...iar legat de faza cu batutul...oricat de mult l as iubi...daca ar da in mine l as parasi...acolo nu incape indoiala...

Ultima oara a fost editat de crys_ty_na (2007-11-01 14:23:51)

Th1nkp1nk, sa stii ca inteleg PERFECT ce spui, prin aceeasi situatie am trecut si eu acum 1 an si jumatate... si l-am iertat, si de atunci relatia noastra s-a transformat total, ne-am apropiat incredibil de mult. si ne miram in fiecare zi cat de mult am ajuns sa ne iubim.
daca nu l-as fi iertat atunci as fi pierdut o minunatie de iubire (mai ales ca m-a inselat la inceput de tot, in primele saptamani, deci practic nu se pune glumesc..)

nu e bine sa dam ultimatumuri, ca nu se stie unde ne duce viata si ce hotarari neasteptate vom lua in situatii limita...

Ultima oara a fost editat de ivy (2007-11-01 15:07:03)

am citit undeva ca daca ceva se intampla o data, exista oarecum sanse sa se repete inca o data; dar ce se repeta a doua oara, se va repeta sigur si a treia oara! nu stiu de ce, dar mi se pare tare usor de probat in viata; nu credeti? cam in toate tipurile de relatii interumane;

nu sunt patita; dar dc ma gandesc la celebrul cod genetic al barbatilor... si la cate fete dragutze are uneori in preajma.... uofff; acum am maaaare incredere in el; suntem de 4 luni; e normal sa ii acord incredere; pana la proba contrarie; dar  profesia ii impune un respect de sine si fata de ceilalti destul de mare; Doamne ajuta! si voua, tuturor