Din ce motiv va certati cu el deobicei?-5

a da sau daca  e prea liniste incep o certa ca sa ne impaca si sa ma simt eu bine

noi ne certam pt ca ploua, pt ca nu-i place vocea mea, pt ca i se pare ca accentul meu e cu subinteles, pt ca bate vantul, pt ca dorm ziua, pt ca nu dorm noaptea, pt ca am raspuns la tel dupa ce a sunat de 3 ori (nu trei apeluri, 1 apel...3 tzaruri), si nu doar de 2...pt ca atunci cand ma intreaba ce fac, raspund "stau", cand chiar stau...pt ca am raspuns la sms dupa 10 minute, si nu dupa 3, si chestii de genul
aaa...si tot timpul cand se termina cearta (adik reprizele de cearta, ca la noi cearta e continua) n-am idee de ce ne-am certat...niciodata nu`mi aduc aminte de ce ne-am certat...deci va dati seama ce motive existentiale avem...

Ultima oara a fost editat de Loveable (2008-04-12 16:23:08)

noi ne certam foarte rar si aia nu se poate numi cearta. Nimicuri. Aiureli. E de fapt vorba de pareri diferite in ceea ce priveste un lucru. Si asta nu se considera cearta. Avem noi grija sa nu se ajunga asa de departe.

aaa...da, uitasem si eu la fel...ma apuca tot felul de chestii exact cand are el mai multa treaba

interesant topic...

noi ne "certam" (am mai spus, folosesc ghilimelele pt ca ff rar (=de vreo 3 ori in 3 ani si ceva de relatie) ne-am certat pe bune... rastindu-ne unul la altul sau cu suparare) 90% din chestii care nu-mi convin mie la atitudinea lui.... si 10% din chestii care nu-i plac lui la modul meu de a fi (tin de firea mai (prea) energica pe care o am, de faptul ca-s usor iritabila si ma enervez repede, dar imi trece la fel de repede, de faptul ca vorbesc mult si ma entuziasmez din orice si el "iese din starea lui de calm si se agita"). din ce ma supara pe mine, 99,9% sunt chestiuni "teoretice"... adica judec o reactie, un mod de a gandi/actiona, un mod de a percepe lumea si viata... si NU o situatie concreta. aia e doar "exemplul" de la care porneste toata treaba.
ne certam pt ca eu ii reprosez lui ca:
- tine cont prea mult de gura lumii
- se zbate pt orice/oricine pe care trebuie sa-l cucereasca, pt care lupta... dar devine indiferent fata de ce are langa el (de ex, relatia noastra... se cam simte "cu sacii in caruta" si face eforturi doar daca ma vede pe mine suparata)
- nu are curajul de a lua decizii importante in viata, ii este frica de responsabilitate (aici cel mai tare ma afecteaza faptul ca nu-si doreste casatoria, desi stie ca eu imi doresc f mult... spune ca ii e "indiferent", dar, in realitate, nu trece peste blocajele sale pt mine/ceva care m-ar face fericita - eu, daca imi spune ca-si doreste ceva (ce pot eu realiza/obtine), uit de tot si ma dau peste cap sa fac asta pt el, sa fie fericit si sa nu sufere... si de aceea ma doare ca nu-i la fel si el)
- nu tine la cuvantul dat (pe tema asta am avut niste discutii uratzele in ultimul timp, care pe el l-au adus la nervi si pe mine la depresie.... eu sunt obisnuita ca, daca spui ceva, faci tot posibilul sa indeplinesti; el a recunoscut in fata mea ca "la el in casa s/au spus multe, dar nu inseamna ca s-au si facut... si de ce am eu PRETENTIA sa iau pe bune orice cuvintel arunca el".... asta e proaspata, deci chiar ma doare.
- uneori da dovada de egoism, doar lui sa-i fie bine, restul pot sa sufere... si nu-i vorba (doar) de mine, ci si de alte persoane... ma sperie uneori cum gandeste.

cam de asta ne certam, plus, repet, faptul ca eu sunt prea "agitata" (asta e principalul sau repsros)

cat despre cum decurge o cearta... eu bocesc de termin cate un sul de hartie igientica de fiecare data, el nu vrea sa discute, eu ma chinui sa-i aduc argumente convingatoare, el imi zice ca imi face placere sa-l lovesc si ca se simte in defensiva fata de mine (ceea ce, poate, o fi real... dar ce sa fac daca niciodata nu spune nimic concret la ce-i reprosez? mi-as dori, de multe ori, sa am cu cine ma "duela"... cu el e, de multe ori, un monolog al frustrarii mele... si nu se rezolva nik, decat nervii/depresia mea de moment. si o durere de cap sigura pt el). cat depsre impacare... recunosc, el face primul pas apropae mereu... eu raman cu chestii "nerumegate", inca rationez si inca sunt suparata cand vine sa ma ia in brate... ma bucur ca-i asa, dar, uneori, ma forteaza sa "cobor garda" cand nu am terminat ce aveam de spus... si raman cu problema ne-spusa (ca nerezolvata oricum e, am ajuns la concluzia trista.....)

in concluzie... mi-as dori sa ma pot "certa" pe bune cu iubi, fara sa imi spuna, la fiecare discutie pe care o incerc, ca "nu s-a mai certat cu nimeni in halul asta" si ca el nu vrea asa ceva, el vrea armonie... nu intelege ca armonia se construieste din 2, daca el n-are probelem si eu am trebuie sa mi le asculte... si invers, evident...

noi mai mereu ne ciondanim..de fpat yo q el k el e mai calm..k is  geloasa , k is suparata, k is stresata...bla bla bla.... avem de f multe ori pareri opuse si bineinteles k incepem sa ne certam, fiecare o tine p a lui....unu mai incapatanat k altu... k nu imi zice aq aq k ma iubeste k ....motive care mai de care mai prostesti..

da pana la urama certurile is sarea si piperul dintr-o relatie..daca nu te certi qm sa te mai impaci

o sa ai mika

Noi ne certam foarte rar si atunci din prostioare,dar dupa 2 minute ne impacam cred ca de dragul impacari ne si certam.

nici noi nu ne am certat niciodata mai mult de o zi asa...
in general ne certam inainte sa mi vina mie...sunt crizata sau cand imi promite ceva si nu se tine de cuvant iese cu tipete si plansete, bineinteles

noi ne certam intruna. de fapt, mai bine zis, ne ciondanim intruna 90% din cauza mea. recunosc
imi zice adesea ca ii vine sa se dea cu capul de pereti cand vede/aude din te miri ce motiv ma supar si nu intelege cum pot pune la suflet atatea lucruri.

Ultima oara a fost editat de allysa (2008-07-06 18:02:22)