Intrebari pe care ni le punem de mult...-5

aa, ba da dar ma miram

Eu nu m-am gandit serios niciodata la ce va fi dupa ce voi muri. Mereu am mers pe ideea ca dupa ce se va intampla va fi la fel ca inainte sa ma nasc.
Nu voi stii, simtii, auzii nimic... Si pe ideea asta merg si acum...
Ma preocupau mai mult intrebarile legate de viata pe pamant Nu intelegeam de ce se intamplau multe lucruri. Nu intelegeam de ce se repetau acelasi situatii cu toate ca faceam tot posibilul sa nu se mai intample, ma uitam la oamenii din jur si imi pareau atat de asemanatori vorbeau aceeasi limba, foloseau aceleasi cuvinte, exprimau in mare aceleasi pareri, si aveau vieti atat de diferite, vedeam cum unii au numai ghinioane si altora le mergea bine orice ar fi facut, nu intelegeam de ce se vorbeste atat de mult despre dreptate, cand multi oameni care nu facusera rau niciodata intentionat, aveau parte numai de nenorociri, si multe altele de genul asta... Si psihologia mi-a oferit raspunsurile la majoritatea...

extra a scris:

Si eu ma gandesc cu bucurie si nerabdare cum va fi pe noul pamant... -sa fii constient pe deplin de faptul ca vei trai vesnic, si nu vei mai murii niciodata! ...

apropo de asta, eu ma intreb daca atunci imi voi putea continua viata vesnica alaturi de cei dragi care erau si inainte...

lala20 a scris:

my_aa a scris:

Eu nu m-am gandit serios niciodata la ce va fi dupa ce voi muri. Mereu am mers pe ideea ca dupa ce se va intampla va fi la fel ca inainte sa ma nasc.
Nu voi stii, simtii, auzii nimic... Si pe ideea asta merg si acum...
Ma preocupau mai mult intrebarile legate de viata pe pamant Nu intelegeam de ce se intamplau multe lucruri. Nu intelegeam de ce se repetau acelasi situatii cu toate ca faceam tot posibilul sa nu se mai intample, ma uitam la oamenii din jur si imi pareau atat de asemanatori vorbeau aceeasi limba, foloseau aceleasi cuvinte, exprimau in mare aceleasi pareri, si aveau vieti atat de diferite, vedeam cum unii au numai ghinioane si altora le mergea bine orice ar fi facut, nu intelegeam de ce se vorbeste atat de mult despre dreptate, cand multi oameni care nu facusera rau niciodata intentionat, aveau parte numai de nenorociri, si multe altele de genul asta... Si psihologia mi-a oferit raspunsurile la majoritatea...

Please share .

Credintele dupa care ne conducem viata, se formeaza in copilarie, in functie de felul in care se comporta cu noi persoanele apropiate.
Raman intiparite in inconstient, si de acolo ies cand ne e lumea mai draga si in final castiga.
Inconstientul detine foarte multa putere psihica, mult mai multa decat constientul.
Realitatea arata ceea ce gandim cu adevarat despre noi.
O persoana care a fost abuzata, parasita, sau nu s-a simtit iubita in copilarie, va capata convingerea ca nu merita sa fie iubita, odata ce nu a primit iubire nici de la parinti si mai tarziu va ajunge, inconstient, in tot felul de situatii care sa ii confirme credinta ca nu merita sa fie iubita.
Va intra in relatii nepotrivite, va fi abuzata, sau parasita, la fel ca in copilarie.
O persoana careia nu i s-a acordat atentie, care a fost ignorata, s-a simtit neglijata de persoanele pe care le iubea, va capata convingerea ca pentru a primii putin trebuie sa dea mult, si va ajunge sa uite de ea pentru a-i face pe plac celuilat, odata ce ea nu va da atentie prea mare nevoilor sale, si celalalt va incepe sa le neglijeze, si iar credinta din inconstient iese invingatoare.
Persoanele care dau numai de probleme, indiferent ce ar face, aleg fara sa vrea situatii care sa le confirme ceva ce ei cred in sinea lor.

Thanks. Chiar are sens ceea ce spui .
Şi cum am putea trece peste aceste răbufniri ale subconştientului? Cresc?ndu-ne increderea de sine sau...?

adina84 a scris:

lala20 a scris:

Şi cum am putea trece peste aceste răbufniri ale subconştientului? Cresc?ndu-ne increderea de sine sau...?

ceea ce nu e usor de realizat.

Da, corect. Dar cu puţină perseverenţă poate, poate realizăm şi asta  .

Am citit postarile pe care le-ati pus -si nu stau sa va citez pe toate; april, ynaa, adina, my-aa, deea, life, si.. toate celelalte... Sunt sigur ca nu exista om care sa nu isi puna intrebarile pe care vi le puneti voi -din tineretea si pana la batranetea lui.
Si ca sa gasim un raspuns corect, trebuie ca mai intai intrebarea sa fie corect pusa; si gasesc ca cea mai buna intrebare este aceasta:
=Ce se intampla dupa moarte?
Si se pune intrebarea aceasta pentru ca toti stim ca  murim -unii fie mai devreme, altii... de batraneta, iar altii niciodata.
V-am spus de multe ori ca nu Il putem exclude pe Dumnezeu din nici un domeniu al vietii noastre. Exista multi psihologi, teoreticieni, savanti si alti ca acestia, si care fiecare da un raspuns total diferit de altul. Eu nu vorbesc despre nici unul dintre aceste puncte de vedere. Ci din punct de vedere crestin, religios, exact cum spune Biblia.

  Dar pana si aici crestinii se impart in mai multe categorii.
Si cativa profita de lucrul acesta pentru ca sa faca bani.
Si spun asta pentru ca biserica catolica, cu toata pacea si linistea care o gasesti in ea, a 'emis' acele penitente, care spune ca prin unele daruri, omul isi poate scapa sufletul de chinurile vesnice ale iadului in care se va duce atunci cand va murii. Astfel, rudele mortilor, pur si simplu au imbogatit aceasta biserica 'peste noapte'. Nu uitati ca Vaticanul, ca putere financiara depaseste cu mult statele unite.
Altii spun ca dupa moarte sufletul se duce 'pe lumea cealalta', si e bine totusi ca sa i se faca pomeni(fie la 3 sau 6 saptamani; la 1 an, etc..) de parca mortul ar manca numai la aceste intervale de timp, sau cum am mai auzit expresia: "asa este bine", si fara ca cineva sa cerceteze Scriptura. Pai mortul are sau nu legatura cu Dumnezeu? Sau fara sa stim practicam cultul mortilor al paganilor? Sau il practicam ca preotii sa mai faca si aici un ban?

Din nefericire, cei mai multi oameni traiesc -asa cum am mai spus- intr-un intuneric spiritual cu Biblia la indemana. Si spun asta cu tarie. Pentru ca eu cunosc pe cineva care studiaza teologia ortodoxa, dar habar nu are de Biblie. Si spun asta pentru ca nu se studiaza in scoala, nu ca ar chiuli el de la ore. (Deci, sa nu va mai mirati de lipsurile spirituale ale poporului roman.)

Biblia declara moartea ca fiind un somn, dar si ca va exista o inviere; ba chiar 2 invieri. Ati dormit vreodata fara vise? Asa este si cu moartea. Dar nu lucrul acesta trebuie sa fie preocuparea omului. Ceea ce conteaza este o legatura personala cu Dumnezeu. El e singurul care are putere atat asupra vietii cat si a mortii.
(De multe ori ma intreb, cum se face ca eu ca persoana sa pot exista! Dumnezeu ar fi putut sa nu ma creeze, nu-i asa? Si la fel si pe voi. Ar fi putut poate sa fie altcineva in locul nostru. Dar totusi, noi existam. Si asta datorita Lui. David chiar spunea: "Te laud, pentru ca sunt o faptura asa de minunata!" Asa cum suntem, mai urati sau mai frumosi, mai grasi sau mai slabi, mai bolnavi sau mai sanatosi, noi oamenii suntem lucrarea mainilor Lui. Si Dumnezeu doreste sa ne vada fericiti pentru vesnicie.)

Aceia care s?nt ?nviaţi la prima ?nviere s?nt numiţi ?fericiţi şi sfinţi" (Apoc. 20, 6) care vor fi luati la cer. Ei nu vor trăi experienţa morţii a doua(adica pentru totdeauna). A doua inviere va fi a celor nelegiuiti.
Dumnezeu "doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta"; dar din nefericire, cei mai multi aleg ca sa se traiasca bine in viata aceasta, fara ca sa se infraneze catusi de putin de la placerile firii lor, si care sunt in contradictie cu legea morala a lui Dumnezeu; dar fiecare este liber sa aleaga. Ori traiesti pentru viata aceasta, ori iti pui o tinta mai inalta: aceea de a trai pentru viata viitoare, viata vesnica. Aceasta din urma este voia lui Dumnezeu. Aceasta este viata pe care ne-o doreste El. Tocmai pentru acesta a murit Domnul Hristos pentru noi: ca sa avem viata vesnica.

Aceasta este nadejdea crestinului; aceasta este si nadejdea mea. Pavel chiar spunea: "Daca numai pentru viata acesta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!" (1Corinteni15:19) Si in continuare, tot el spune: "Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea."(v.25) Cat despre cei mantuiti, Biblia ne spune ca sunt "fericiti si sfinti", si ca "Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor"... Cat de minunata este fagadunita aceasta! "Nici un rau nu se va mai face pe tot muntele Meu cel sfant"...
Biblia spune mai departe ca cei mantuiti vor fi in cer pentru o mie de ani; in timpul acesta vor fi inviati cei rai pentru judecata. Dupa judecata, sentinta lor este moartea a doua. De aceasta moarte (a doua) trebuie sa ne temem noi; si nu de moartea aceasta de care are parte atat cel neprihanit cat si cel pacatos.

De multe ori vedem ca tocmai oamenii buni mor, si nu "aceia care trebuie" -asa cum obisnuim noi sa spunem, adica cei rai. Biblia ne explica si lucrul acesta, dar va spun despre asta in alt post.
Si daca ne vom intalni cu cei dragi, noi nu stim sigur. Putem doar sa presupunem acest lucru, dupa modul lor de viata, dupa credinta lor... Iar daca ei nu ar fi printre cei mantuiti si ne intrebam "de ce", Dumnezeu ne va descoperi lucrul acesta; pentru ca in vesnicie nu vom trai cu gandul la cei dragi care nu vor fi cu noi. Apostolul Pavel spune: "Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea"? Sfintii vor fi cei mantuiti care vor participa la judecata celor nemantuiti.
Totul va fi lamurit inaintea tuturor, pentru ca in vesnicie sa nu traiesti cu gandul acesta: "de ce nu este si mama mantuita impreuna cu mine? dar sora mea? dar fratele meu?" Sau: "De ce sotul meu care il stiam credincios, nu este si el mantuit?" Atunci Dumnezeu iti va arata ocaziile care le-au fost oferite celor dragi ca sa se pocaiasca, si nu au vrut. Dumnezeu are grija de cei mantuiti, ca sa nu mai existe in mintile si inimile lor, nici un semn de intrebare.

Cine controleaza in fact lumea?

Ce se intampla dupa moarte, daca se intampla ceva, vom afla cu siguranta cu totii la momentul respectiv
Cred ca de datoria noastra ar fi sa ne preocupam de momentul prezent, pentru ca deocamdata e singura certitudine pe care o avem. Nu ne garanteaza nimeni alte vieti, sau daca vor fi mai bune sau mai rele... nici macar ziua de maine nu stim daca o mai apucam...
Daca exista Dumnezeu, nu cred ca e atat de aspru, incat sa ne pedepseasca pentru ca nu am putut sa credem in niste dovezi, scrise tot de oameni, pana la urma...
Eu sunt mai sceptica de felul meu, nu pentru ca vreau, ci pentru ca nu prea pot sa fiu altfel, si cred ca in spatele fiecarei credinte pe care o avem se ascunde intotdeauna un motiv personal. Cineva care nu are viata pe care a visat-o, spera sa o gaseasca in alte vieti, o persoana care sta bine la capitolul seductiei, si stie ca poate avea pe oricine isi doreste, nu crede in monogamie, exemple se pot da foarte multe aici si de femei, si de barbati, la fel cum o persoana nesigura pe ea, si pe calitatile sale, isi va ascunde temerile in spatele moralitatii, si va pune etichete celor care aleg sa isi traiasca viata altfel, etc... Am dat exemplele astea nu pentru ca vad in felul asta lucrurile, ci pentru ca in majoritatea cazurilor asa se intampla, si ca sa subliniez mai bine ideea, eu respect parerile tuturor pentru ca pana la urma nimeni nu detine adevarul absolut...

vai eu nici nu vreau sa ma gandesc la moarte .eu nu vreau sa mor
i want to be immortal