Trecutul nostru

si eu am facut muuulte nici n-as sti de unde sa incep sa povestesc.. si nici n-o s-o fac Oricum.. tot ce-mi dadea prin cap spuneam si faceam.. eram hyper, copilu` bomba.. ma intelegeam cu toata lumea, vorbeam cu toata lumea, eram impartiala, nu aveam prejudecati si tot felul de conceptii fara rost.. Ma gandeam k toata lumea e a mea si k-s cel mai norocos om din lume si k orice as face se termina cu bine... Si s-au tot luat de mine.. Parinti, profesori, rude.. cu teorii de genul "ai apucat-o pe un drum gresit.. bla bla"... Si prin a 11-a m-am schimbat.. Am inceput sa stau mai mult pe la scoala (eram cu unu` de la mine din cls )... Am facut 18 ani si am chemat la majortat la mare 20 de persoane dintre care 17 erau din clasa.. Desi ei nu se intelegeau toti intre ei, eu ma intelegeam cu toti... Dupa care am inceput sa am impresia k aia sunt prieteni doar de distractie.. K dak vorbesc cu ei ma asculta doar pe moment si a 2-a zi uita... Si presata si de ai mei si de toata lumea.. cu bacu si altele.. In cls a 12-a am inceput sa invatz.. si m-am facut copil cuminte.. si le-am cam cantat in struna profilor.. Adica am inceput sa nu ma mai impotrivesc.. Am inceput sa nu mai ies atat de des.. Am dat de filosofie si am inceput sa devorez carti.. Si mi s-a fosrmat impresia k toti din lume sunt niste prosti k totul e fara sens (inca mai cred k totul e fara sens ) si k pana la urma "together we stand, divided we fall" si k la viata mea nu se gandeste nimeni, dar eu mereu ma gandeam la toata lumea si sa ne fie bine la toti si sa ne intelegem si etc... Si am inceput sa-mi cam bag ceva in oameni si sa rup relatiile cu toti "prietenii"... Inafara de my best friend care, din fericire, a fost langa mine tot timpul
Si acum ceva timp mi-am dat seama k din persoana vesela, fericita si optimista care eram am ajuns cea mai morocanoasa, mai trista si mai pesimista persoana posibila.. Si k de unde eu ii impacam pe toti, am ajuns k eu sa ii urasc pe toti... Ajunsesem sa urasc oamenii, lumea, viatza, inafara de mami, tati si prietena mea... Si cand am realizat asta am zis ca incerc sa am schimb, sa privesc jumatatea plaina a paharului, sa ma maint singura k viatza e frumoasa si k duce undeva (inafara de moarte)... Inca nu-mi iese mai bine but I'll try.. Si cel mai tare ma oftic k cei care mi-au tot zis "schimba-te, schimba-te, nu mai fii asa, fii serioasa, etc.." sunt tot cei care zic acum "te-ai schimbat prea mult, nu mai esti tu, nu mai fii asa pesimista, mai iesi si distreaza-te, asuma-ti riscuri, n-ai ce pierde, etc"....
Phwaa... nujt dak se incadreaza bine in topic.. zici k am scris in jurnal oricum e bine sa mai scrii d-astea din cand in cand, k vazandu-le "pe hartie" incepi sa le privesti oarecum dinafara si sa-ti dai seama de anumite chestii..

eu zic ca e o chestie fireasca...la 18 ani as fii dat orice sa stau cat mai mult in cluburi...si erau insistente mari catre ai mei...de vreo 5 ani insa...nici nu mai stiu exact unde sunt...asa ca omul se schimba, creste, se dezvolta odata cu timpul

skumpi a scris:

m`am mai linistit
inseamna k asa e..cu totii trecem la un moment dat prin asta , mai devreme sau mai tarziu
ce`mi pare rau e ca nu mai zambesc asa mult...Doamne inainte faceam haz d necaz...radeam d cum ma trezam pana noapte in vise acum asa..ocazional si iubi zicea k mai mult stau toata ziu asi gasesc sa ma cert decat sa ma bucur d viata ...ca el s`a indragostit d zambetu meu si d persoana vesela care eram...bine poate acum e si stresu asta cu munca ca d o vreme asta mi pb cea mai mare,... da is curioasa dupa ce trece...

eu am fost fata cuminte pana prin clasa a X-a, eram multumita in lumea mea, cu prietenele mele, cu viata mea...pana a venit prima dezamagire in dragoste, ceea ce m-a schimbat, m-a facut mai superficiala si mai...activa social. eu vin dintr-un oras mic si acolo nu aveam cluburi, insa am inceput sa ies cu gasca, ba in discoteca, ba in nu stiu ce bar, ba acasa la unul, ba la cabana la altul...nu faceam prostii, in gasca era si o trupa de rockeri, ne dadeau concerte.... in vacante nici nu dadeam prea mult pe acasa. si la sfarsitul clasei a 11-a a venit si al doilea esec in dragoste, tradarea prietenilor care m-a scarbit de toti si de toate. mi-am vazut de invatat pentru bac si mi-am impus o regula: sa nu mai merg la petreceri unde nu am chef sa merg doar ca sa fiu "de gasca", sa merg si sa stau acolo singura cuc sau combinata cu nu stiu care pentru o seara... uite-asa am inceput sa ma razboiesc cu lumea, chiar daca am ramas singura, mi-am vazut de bac si de intrat la facultate. facultatea a venit cu mutarea in alt oras, descurcat pe cont propriu, invatat mult pentru ca aveam nevoie de bursa... am mai mers ici colo printr-un club sau altul, dar doar atat...din anul doi sunt impreuna cu el si ne e bine cu viata pe care o avem.

cand eram prin liceu mergeam mult la fratele meu la baia mare, era student acolo si statea in camin....ma ducea la chefuri, ma scotea in oras, era tare frumos. si ma gandeam ca o sa fiu mare petrecareata cand ajung eu la facultate. si am ajuns si la facultate, si anul asta o termin si numa petrecareata mare nu ma pot numi. in primul an ieseam ceva mai mult...acuma nu am mai iesit de anul trecut....nu mai am chef, ca timp am destul. pur si simplu nu imi mai vine sa merg...

Eu am fost f linistita pana prin cls a 9-a, cand am intrat la liceu m-am bagat intr-o gasca cam aiurea, plus ca am fost in perioada aia si cu un tip de alta nationalitate si mergeam in fiecare joi, vineri, sambata, duminica in cluburi si la ora 7:30 dimineata ma intorceam acasa, ziua numai pe la terase, seara la fel....umblam de nebuna cu prietena mea si cu prietenii nostri....a tinut asa pana prin clasa a 10-a la sfarsit cand l-am intalnit pe Victor, brusc la cateva luni m-am domolit....nu mai mergeam prin cluburi, nu mai ieseam decat cu el, am picat in depresie la un moment dat, ne-am despartit si am inceput iar cu nebunelile nu ma caracterizeaza modul calm si linistit in viata, imi place sa ies f mult, ba intr-uun pub, ba intr-un club, dar sa ies daca s-ar putea zilnic....imi place sa mananc in oras la un restaurant, sa merg la un teatru, sa fac ceva nou destul de des....si in club imi place f mult, imi place sa dansez si cand merg in club nu stau joc o clipa, ma zbengui toata noaptea....si cand voi avea o familie vreau sa imi pastrez obiceiurile si sa ies cu sotul meu cu prietenii, nu o sa stau acum numai in casa...bine nu vor mai fi asa dese iesirile, dar macar de 2 ori pe sapt sa existe ...si abia astept sa treaca vreo 2 ani asa sa putem sa mergem in vacante cat mai des posibil. In schimb, nu beau alcool, nu mai fumez de 5 ani, nu beau cafea....doar cu iesirile sunt nebuna si cu preferintele la baieti

si eu eram super nebuna,sa zic asa;asta pana mi-am intalnit iubitul.de atunci am cam renuntat la iesirile cu fetele,la flirturi q alti baieti.m-am potolit,cum se spune.si probleme pe care le-am avut q parintii poate m-au facut sa ma maturizez inainte de vreme.desi am doar 19ani,gandesc mult mai matur.poate k am renuntat la adolescenta mult prea devreme si mi-am luat viata in piept.dar nu regret.il am pe el.deja ma gandesc la o familie,la un copil......sunt constienta k sunt ink micutza si o sa mai astept.oricum,trecutul ''isi pune intr-un fel sau altul amprenta asupra fiecaruia"

eu nu m-am schimbat...nu am fost si nu sunt fan cluburi/discoteci...mi-au placut insa si imi plac circiumile, statul la povesti fata in fata cu un pahar de nu conteaza ce...
sincer as iesi in circiuma cu prietenii seara de seara daca as avea timp...insa nu mai am...
sunt la fel de optimista si acum ca si in adolescenta si la fel de non-conformista, imi place viata si consider ca merita traita(fiecare zi ca si cum ar fi ultima)....
chiar nu m-am schimbat

nu...chiar deloc....f rar ies ziua prin oras, imi place seara sa ies si sa stau pana tarziu

Eu nu pot sa zik k m-am schimbat asa mult... Zikea cineva la un mom dat (kiar dak nu mi-e o persoana simpatica..) k nimeni nu se schimba,doar devine ceea ce este de fapt...

Intotdeauna mi-a placut sa vad lucrurile pe kre altii nu le vad...sa incerc sa am alt punct de vdr kre sa nu-mi fie influentat de nimeni...intotdeauna mi-a placut sa citesc,cu kt mai mult cu atat mai bine... Asta din urma s-a cam schimbat dramatic de un an dar rezolv eu pana la urma....dar nu pot sa zik k am fost o tocilara... Urasc sa invatz cva ce nu-mi place si asta s-a cam vazut de-a lungul timpului...metoda indoparii porcului in ajun...

Pe de alta parte imi placea sa ies si ink imi mai place...ca si doc,ador carciumile la kre sa vb vrute si nevrute..cluburile imi plac si nu prea.. De zbantuiala,dar in club e mai greu sa-ti cunosti prietenii... La un teatru,la un balet... Imi place foarte mult sa ies si uneori imi lipseste asta..dar cred k am sa ies sin knd am sa am un copil..
problelma mea de fapt e el..k el nu prea e cu iesitul..si uneori si banii,nu-mi permit sa ies pe kt de des as vrea fiindk ar insemna sa cheltuiesc o gramada de bani...

In fine..ideea e k simt k m-am schimbat mult si totusi simt k sunt aceeasi persoana din totdeauna... Lumea din jur ma dezamageste foarte mult (prieteni,societate,,etc) dar ink vreau sa cred in ea...in farama de bun si dragutz pe kre fiekare din noi tre s-o avem... Mai mult asta s-a schimbat la mine in ultimii ani- increderea in oamenii din jurul meu...incerc sa nu ma mai bazez pe nimeni in afara de mine si incerc sa nu ma mai las afectata asa usor