In aşteptarea unui bebe

lotus nu uita aici ai prieteni care o sa te ajute in orce situatie nu pierde speranta ,si cu ajutorul lui dumnezeu o sa vezi ca ti se va inplini si visul vostru:::nu uita suntem alatur de tine ,dar pt asta sunt prieteni si orcand ai nevoie de o poveste ma gasesti si pe iuliastan58 id meu:)

lotus eu sunt pe aceasi "corabie" cu tine...ai sa vezi ca vine si timpul nostru. capul sus!

e greu sa judecam. cert este ca trebuie sa fim tari si sa luptam pana la capat

Eu zic ca atunci cand vrea Dumnezeu se intampla. Putem sta si in cap ...daca nu e...nu e...

Ultima oara a fost editat de ralluka (2008-02-13 11:22:00)

Pai si eu sunt de acord ca se intampla cand vrea Dumnezeu, ca altfel orice ai face nu se intampla. Copilul ramane darul Lui Dumnezeu, uneori vine si la femei carora doctorii nu le dau nici o sansa sa faca vreodata vreun copil, alteori cele mai sanatoase nu reusesc sa conceapa, iar uneori apare cand nu te astepti, chiar si in ciuda contraceptiei...

Totusi sunt uneori afectiuni, disfunctii care pot fi corectate uneori medical, alteori mai merg si tratamentele naturiste. Deci nu strica sa faci tot ce se poate. Uneori lupta de a avea un copil e o lectie de viata pe care ne-o rezerva Dumnezeu... asa invatam valoarea vietii, valoarea copilului... E o lectie despre rabdare, despre nadejde, despre neputinta... despre noi...

Si eu am renuntat la pastile in iulie 2007, luam Logest, tot in speranta ca vom face un bebe. Din pacate bebele inca nu a venit. Am trecut si eu prin faze cu teste negative...destule. Mie inainte de AC imi era regulat, acum vine cam la 33 zile cum ai patiti si tu, marcristina, insa pe mine ma tine foarte foarte puitn- 2zile, a doua chiar destul de putin, in conditiile in care inainte de AC ma tinea 4 zile pline. Mie mi-a spus doctorul sa nu ma ingrijorez ca sunt diverse reactii al organsimului dupa intreruperea Ac. Mult succes la BEBE:)!

marcristina hotaraste-te in care parte astepti raspunsurile si sterge dintr-unul din locuri. citeste te rog regulile si respecta-le. ai warn.

flrramona21 a scris:

ce ma doare cel mai tare ...
sunt femei care se apuca sa faca plozi ca iepuroaicele si dupa ce se nasc saracii copilasi is lasati prin gunoiera, la marginea drumului si prin spitale. saptamana trecuta am avut examen la puricultura. am vazut un bebe de 800 de grame. pe mine m-a socat imaginea aia. cam 70% din copii care erau in spital erau abandonati. ce vina au saracii ca s-au nascut din mame fara inima? din mame inconstiente, din femei care nu stiu sau care nu vor sa se protejeze (cand avem la dispozitite atatea metode de protectie) ... din femei care nu gandesc sau poate nu au posibilitatea sa intretina acel copil. nu mai bine faci avort decat sa-l nasti si sa-l abandonezi cine stie pe unde? daca face avort se gandeste ca pacatuieste in fata lui Dumnezeu? ... dar daca il abandoneaza in fata cui pacatuieste?

din pacate sunt familii care intradevar isi doresc un copil, au posibilitatea sa-l intretina, stiu cum sa-l educe, vor sa-i ofere ce-i mai bun, au inima sa-l iubesca, ... dar bebele ala intarzie sa apara.

asa-i... f bine zis!! exact asa ma gandesc si eu... oare nu ne sunt date exact lucrurile de care suntem atasati? citisem o astefel de teorie si o cred, pt ca la  mine se aplica... cica orice ne dorim ffff mult, orice chestie dupa care suntem disperati, e, de fapt, pusa de noi, in subconstient, deasupra lui Dumnezeu (ceva in genul: imi doresc  casa/masina/copil mai mult decat il iubesc pe Dumnezeu). ca urmare, nu ni se da de "sus" acel ceva pana nu ne revizuim prioritatile. eu asa am patit mereu... m-a durut in funduletz de scoala, dar am obtinut note mari cu efort minim; mi-am dorit enorm o relatie si am obtinut-o f greu, cu multe renuntari si in momentul in care deja aproape nu mai speram; acum imi doresc un copil si.. m-am trezit cu chlamydia nici nush de unde.... ma sperie, pe bune!!! degeaba stiu "teoria", n-am puterea de a ma convinge  ca "nu conteaza prea mult un copil"...

fetelor...eu am intrerupt pilulele in iulie. pana in sept cand am avut nunta, ne-am protej cu prez. am zis ca totusi sa nu raman insarcinata inainte de nunta. la o luna dupa nunta, in oct am ramas. a fost prima luna in care am renuntzat la orice fel de protectie. chiar glumeam cu sotul ca nu se prinde chiar asa de usor.... si poate ne-om chinui nitel. in perioada aia am dat si pe la biserica (apropo de cele spuse mai sus, cu D-zeu) si chiar m-am rugat, aprinzand si o lumanare, ca "da doamne sa raman insarcinata". am avut placuta surpriza de a vedea ca ruga mi-a fost ascultata. nu a fost o ruga fff puternica, dar se pare ca a avut efect. si acum ma gandesca ca daca nu ar fi fost timpul, d-zeu nu mi-ar fi dat asta. eu intotdeauna am crezut ca fiecare lucru trebuie facut la timpul lui si acum a fost timpul nostru. abia ashtept sa vad ce va fi in continuare si speram ca d-zeu sa ne apere si sa fie totul bine.