Atat de nefericita.....-8

buna din nou fetelor....nu am mai vorbit de ceva timp.eu m-am mutat la prietenul meu si am stat mai mult cu el,desi mai sta cu niste colegi,are camera lui si am stat la el,iar el nu are net si de aceea nu am mai intrat me forum.in rest cu sora mea abia daca am mai schimbvat cateva cuvinte.
acum m-am angajat si fac si facultatea...am si licenta anul asta...si recunosc sunt cam stresata....
am sentimentul ca nu le pot face pe toate si chiar am nevoie de voi...sa ma incurajati ...sa imi spuneti daca ati trecut si voi prin asa ceva...asta m-ar ajuta enorm...
din pacate am avut mereu problema asta..intru in panica f usor..nu mai pot sa dorm noaptea..ma stresez.....si numai stiu ce sa fac..imi vine sa plang
serviciul e o mare sansa pt mine pt ca e un post f bine platit...insa va rog sa imi povestiti daca ati trecut cu bine prin asa ceva...sa prind si eu putere si curaj atunci cand imi lipsesc
macar acum stiu ca daca ar fi ceva am si eu banii mei numai depind de nimeni.....
va spuneam ca ai mei au o situatie materiala f buna....iar eu acum alerg de nebuna prin bucuresti dintr-un colt in altul cu metrou,tramvai,autobuz,ba l servici ,ba la cursuri.....incat in 2 zile mi s-au dus flecurile de la pantofi...si ma rog de mama de cateva luni sa ma ajute saimi cumpar o masina...am si eu ceva banuti si nu mi-ar mai trebuie decat 2 mii de euro....suma ce nu e cine stie ce de mare pt ei...insa ....nimic....nu vrea..si imi vine sa plang de ciuda si ma ambitioneaza pe de parte sa muncesc si sa imi iau eu ...desi as minti sa spun ca nu ma doare toata povestea asta...jur ca nu inteleg de ce...pur si simplu nu inteleg de ce se comporta asa.....de ce ma lasa sa ma chinui ...sa schimb nu stiu cate tramvaie pana la servici....sa imi fac numai bataturi la picioare si toate astea...Doamne uneori imi vine sa rup totul in jur de ciuda....daca nu ar avea as intelege ..asta e..dar cand ei au nu stiu cate masini la firma...fiecare are masina lui (si mama si tata) pe care a dat munti de bani,de mai luau o garsoniera in buc de banii pe care i-au dat pe o masina de ce ma xhinuie asa pe mine????de ce???

Ultima oara a fost editat de maria123 (2008-10-15 09:41:23)

bine ai revenit, maria!
ma bucur ca ai reusit sa te mai linistesti si sa te muti cu prietenul tau...chiar daca e mai greu la inceput, in timp poate o sa reusiti sa va mutati impreuna...eu zic sa profiti de faptul ca ai un job bun...cu facultatea e greu, te cred (eu am facut master in acelasi timp cu muncitul si a fost greu si asa), insa incearca sa faci doar strictul necesar ca sa poti trece si sa-ti dai licenta...De panicat nu are rost sa te panichezi, pentru ca nu rezolvi nimic, asa-i? lasa lucrurila sa vina cum or veni si le rezolvi pe rand...
De parintii tai nu stiu ce sa cred...cu siguranta isi vor da seama peste ani ca au gresit... daca ei insa se poarta in continuare asa... nu te mai gandi la asta, fii mandra ca esti pe picioarele tale, ca vei obtine totul prin forte proprii...ca esti libera, ca nu mai trebuie sa dai socoteala nimanui, sa depinzi de nimeni...esti propriul tau stapan, ai un barbat care te iubeste...impreuna o sa faceti de toate!!! nu te mai gandi la ai tau ca au si tu nu...gandeste-te cate persoane sunt in situatia ta, de a umbla de colo colo cu ce apuca... vei strange tu banuti si-ti vei lua masina din munca ta... stiu ca e greu, si eu cand ma gandesc si vad cati ani ar trebui sa muncesa ca sa-mi permit niste amarate de chestii, ma apuca jalea..dar ce sa facem, intindem mana sau muncim in continuare si facem ce putem? si multa bafta

Maria despre faza cu parintii ... nu stiu ce sa zic. Nu pot sa inteleg oamenii care actioneaza ca ei. Dar despre faptul ca faci si facultate si job ... si eu am trecut prin asta. Am muncit toata facultatea pentru ca mama nu putea sa ma intretina cu toate cheltuielile. Si cu mult efort am trecut cu bine peste toate. Am luat si licenta din prima si cu nota mare. Deci, ai incredere ca se poate. Cu mult efort ce-i drept, dar se poate. Eu ziua munceam si mergeam la cursuri si noaptea invatam. Nu am avut viata personala, nu am avut timp pentru mine, nu am avut timp de iesit pe undeva sau de concedii ... Am sacrificat destul de multe lucruri, insa a meritat. Acum am licenta, am un job bine platit, mi-am facut un credit si mi-am cumparat si o masinutza ... Fruntea sus Maria.

Maria ai incredere in fortele tale si capul sus ....bafta in continuare !!

baciu a scris:

maria eu zic sa ramai pe drumul pe care ai pornit chiar daca este greu si implica mult stres si nervi. Totul va avea un sfarsit, in sensul ca vei termina cu bine facultatea si vei fi candva madra de tine, de faptul ca ai reusit cu propriile resurse sa-ti atingi scopul, sa ai o viata mai usoara, mai linistita. Crede-ma ca satisfactia va fi mult mai mare cand peste ani te vei gandi inapoi si iti vei da seama ca esti o femeie puternica, independenta.

subscriu

buna din nou!mai e un pic pana imi fac contractul pe per nedet si am zis ca pana atunci ,adica pana pe 1 noiembrie mai am timp sa ma  mai duc pe la scoala si sa vad ce si cum.....partea nasoala e ca de la o vreme am inceput sa am momente in care pur si simplu imi e frica....imi e frica de tot si parca simt ca nu mami pot sa respir,disper...nu stiu e greu sa descriu ce simt.
am mai patit asta ...insa am fost la un psiholog cateva luni si imi revenisem.acum iar au aparut starile astea.
psihologul mi-a zis ca starile astea vin din lipsa de protectie si de sustinere pe care o simt si am simtit-o de cand eram  mica si ca acum cand am deja o varsta ,copilul din trecut se intoarce cand apare o problema.
as merge din nou dar asta implica timp si bani....pe care momentan nu pot spune ca le am din plin.....tocmai de aceea am zis sa incerc asa....sa mai vb cu voi aici si sa vad ca nu e asa imposibil ce fac sau prin ce trec...
va pup fetelor:)

da...asta incerc dar crede-ma ca e destul de greu...am noroc de prietenul meu care Slava Domnului ma sustine...insa el e genul de om destul de relaxat si care se streseaza destul de greu si ...ii e cam greu sa ma inteleaga,desi face eforturi ...si chiar daca uneori nu ma intelege e alaturi de mine si asta e cel mai important

si eu m am certat cu el meu aseara am plecat din casa dupa ce mi a aruncat  cu niste bani,am mers 4 ore fara sa mi dau seama... azi nu am vb deloc si am plecat acasa..stam impreuna de 3 sapt si deja imi vine sa iau un perete in brate..nu l intereseaza deloc,nici ca plec,nici ca am umblat pe strazi azi noapte..nu l intereseaza ca pe mine ma doare cand imi arunca cuvintele ca si cum as fi ultimul om de pe pamant...cel mai urat lucru in viata asta,sa crezi ca ajungi sa cunosti un om in cativa ani si in 20 de min sa ti arate cat de"om" e..sa crezi ca l cunosti si de fapt sa nu l stii deloc...
am sufletul ca un ghem

nu e prima oara...asa e el obisnuit sa faca totul in favoarea lui...nu stiu cat de pregatit era dar inainte mi a promis ca o sa fie bine...si uite ce bine e..ar fi normal sa si faca griji,dar nu mi a dat nici un telefon sa vada daca am ajuns acasa sau sa ma intrebe ce fac..nu stiu sa faca un pas spre mai bn dar vad cat de tare ii pasa...

pai mi am pus intrebarea asta si am ajuns la un raspuns...dar ceva ma tine langa el..nu stiu ce..dar ma tine