S'a terminat-12

La.Flame a scris:

ei o sa ne treaca. eu una sunt puternica, dar acum sunt in stare de soc. si nush...  ma simt ciudat tare.. sper sa pot uita ce-a fost si sa am puterea sa merg mai departe. mai am o viata inainte, n-o fi asta sfarsitul lumii...

lasa ca poate la voi se rezolva.Nu iti pierde sparanta :k?ra: Iar daca o sa fie gata,ne adunam si plangem impreuna,pana ne trece,si dupa aia gata

same here nu stiu daca ai citit tot ce am scris eu,dar e cam aceeasi situatie.Si atunci cand cineva iti reproseaza ca..esti tu,nu mai e ok
In plus,presupunand ca ne'am schimba noi..Asta inseamna compromis dintr'o singura parte.Daca ei nu fac nici un efort,inseamna ca nu vor sa fie bine. Noi ne schimbam,nu mai suntem geloase,dar ei se schimba?-sa nu ne mai dea motive de gelozie?

Ultima oara a fost editat de tantosica (2008-03-30 11:07:23)

tantosica a scris:

ralluka a scris:

adica sunteti in pauza?

adica a zis ca vrea pauza.Si i'am spus ca daca facem pauza o facem definitiva. Si nu a zis decat "eh,nu e chiar asa".
Deci din partea mea... Sper sa ii fie bine acum.
Ca doar nu il pot astepta sa isi faca de cap,si cabd se plictiseste sa vina inapoi. Nu stiu ce se va intampla,pt. ca eu inca il iubesc,dar sper sa fiu tare..si sa fie bine la un moment dat..indiferent cum
Cu ce crede el ca ma ajuta pauza asta? Doar sa vad cat de imatur e? Si ca nu a fost in stare sa rezolve o problema face to face?
Iar eu nu o sa il caut,pt. ca el a cerut pauza..deci nu am de ce sa il caut el. Iar el...

aceeasi situatie si la mine,aceleasi replici. decat o pauza in care sa faca ce vrea mai bine despartire si stiu o treaba.
deci identic tot ce ai zis,ma gasesc in fiecare cuvant si virgula. il iubesc enorm dar nu mai pot, vreau sa vad ca vine ceva din partea lui nu iar eu sa fiu cea care cauta impacarea. deocamdata vad doar statusuri pe mess....as prefera un 'buna,ce faci'
eu ma tin bine nu am mai vbit cu el deloc de pe 8-9 martie ca a fost cu ziua mamei..si ziua lu mama etc. in rest..daca ne salutam asa pe la scoala daca ne vedem.
tantosica ieri cand am vbit nu stiam care e situatia. take care

off fetele..oare de ce o femeie trebuie sa indure atatea si pe baieti sai doara undeva? ((

e foarte posibil sa ma alatur si eu gastii voastre

eu maine o sa aflu clar cum sta treaba...momentan sunt in stand-by

tantoshiko treci in pat...pana dimineatza mai trece putin

tantosica a scris:

mi'am permis sa continui aici,pt ce vreau sa spun,pink:

pink_butterfly a scris:

dar nu inteleg de ce trebuia sa se intample asa...de ce nu merit si eu sa fiu fericita si iubita cu adevarat????...de ce ma doare atat daca stiu ca nu ma iubeste?...de ce nu pot sa-l uit????...de ce...de ce ....de ce???...atatea intrebari fara raspuns...si cu toate astea,eu fara iubire in viata mea nu pot sa functionez...simt ca degeaba exist...am nevoie de un barbat care sa ma iubeasca cu adevarat si sa fie alaturi de mine mereu,si in momentele frumoase si in cele grele...

Toate avem nevoia asta..Insa gandeste'te la ce a spus candva nashira: Multumeste pt. faptul ca esti libera,pt. ca doar asa poti cunoaste pe cel care iti este destinat,si care te va iubi cu adevarat

Si eu functionez cu dragoste,si imi este foarte greu sa stiu ca nu ma mai iubeste,plange sufletul in mine,dar pe de alta parte,invat pe zii ce trece sa ma bucur daca e soare,daca imi zambeste cineva,daca imi spune un coleg ca imi sta bine cu noua freza..Daca ajung la timp la munca(desi am murit inghesuita in autobuz,metrou...etc.).Am dat banii inapoi unei vanzatoare care imi daduse 50 lei in plus,si m'am simtit mai bine.

Fiecare lucru marunt poate fi un motiv pt un zambet. Incerc sa gandesc:ce daca nu ma mai vrea?Pierderea lui.Stiu ca undeva acolo,e el..Si va veni timpul lui.Pt ca el ma cauta,si eu il caut. Oricare ar fi el.
Repet,si mie mi'e greu..dar trece.Toate trec.. :k?ra:

bravo mentalitate de invingatoare...asa trb sa gandeasca TOATA LUMEA !!! viata nu se termina cu un EL sau cu o EA

stiu ca nu e un capat de lume...stiu ca va trece si asta,asa cum au trecut multe altele...dar acum nu pot sa nu ma simt ingrozitor...nu se poate sa nu imi fie rusine de mine pt ca am fost atat de naiva si am crezut in el...m-am deschis total in fata lui...am crezut foarte mult in tot ce imi spunea...mi-am cladit in minte un viitor cu el...am crezut in el asa cum n-am crezut in nimeni in toata viata mea...a fost atat de scurta si intensa povestea noastra incat nici nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat...parca a fost un vis...care acum se transforma in cosmar...
si acum mi-am mai si complicat existenta,de parca nu era suficient...cu fostul...care sustine ca inca ma iubeste si ar mai vrea sa fie cu mine...i-am povestit tot si a fost foarte ranit..saracul de el...prin cate a trecut din cauza mea...si el inca mai e dispus sa imi fie alaturi...imi dau lacrimile cand ma gandesc...as vrea sa ma impac cu el...el e singurul care mi-a oferit siguranta si iubire fara sa ceara prea mult in schimb...dar mi-e teama...mi-e teama ca nu cumva individul actual sa se razgandeasca peste un anumit timp si sa ma caute iar eu sa fiu tentata sa-i cedez si sa-mi bat iarasi joc de baiatul asta extraordinar...cred ca n-ati inteles nimic si v-ati ales si cu o migrena de pe urma mea ...pot sa fiu imposibila uneori...cred ca de-aia si raman tot timpul singura...cred ca dupa ce o sa fac proiectul de licenta,o sa ma apuc sa scriu o carte despre viata mea ...telenovele nu imi ajung nici la degetul mic ...am innebunit...am inceput sa aberez...nu ma bagati in seama...cred ca pana la urma o sa ajung la balamuc...ca deja incep sa-mi pierd ratiunea...

tocmai asta e...ca nu stiu nici eu exact ce simt...acum simt ca am in suflet un amalgam de iubire,dispret,greata,dezgust si multe altele...inca sunt indragostita de "dobitoc"...si sunt sigura ca daca ma va cauta sa ne impacam imi va intoarce iar toata lumea pe dos...iar pe de alta parte simt ca tin foarte mult la fostul meu...simt ca el e ceea ce am nevoie acum...simt ca el ma poate scoate din prapastia asta in care ma afund tot mai mult in fiecare zi...simt o altfel de iubire pt el...o iubire mai cuminte...un regret amar pt tot raul pe care i l-am facut...si mi-e teama sa nu ii fac si mai mult daca o sa ne impacam...plus ca nu mai am curajul sa dau ochii cu prietenii si cu familia lui dupa cate incercari am avut si dupa cat a suferit el pt mine...e foarte greu sa iau o decizie...chiar nu stiu ce o sa-i spun...