o sa fie bine...sunt sigura...in curand vei putea sa te joci ca inainte cu fetele tale...si Doamne ajuta sa le fii alaturi pana cand or sa se creasca si or sa se aseze la casele lor!
Armand iti tinem pumnii si suntem alaturi de tine, cu gandul, sa ne dai de veste . Aseara ma gandeam oare armand ce o fi facand...., a fost un gand care efectiv ma strafulgerat... multa sanatate si capul sus, o sa fie totul bine, vei vedea....
Earth rotation is created by penguins running in circles around the south pole.Prove me wrong...
Gata! Nu pot sa va spun cum au trecut ultimele minute inainte de a intra la consultatie. Infern!!!!! Si pana acolo imi tremurau picioarele pe strada! am intrat si am vazut ca zambea doctorita. Mi-a spus ca m-au acceptat...ca boala nu a disparut, dar ca tumoarea a scazut mai mult de jumatate, adica raspuns partial, f important. Voi face 3 cure de chimioterapie , una pe luna, cate 5 zile pe luna. Nu imi vor mai face prin vnele de la mana, ci o sa imi bage ceva sub pielea de pe piept.....nu am inteles f bine. maine imi fac radiografie, marti iar analize de sange, punctie din osul iliac si inca ceva, miercuri imi baga aia sub piele, si poate incep si cura. Nu am voie sa vin in tara, pt ca sunt supuis la riscuri, scazandu-mi sistemul imunitar f mult. nu am voie in spatii inchise, nu am voie sa mananc chestii crude....totul preparat..... Nu s-a dus nimic in organe...... Boala mea e f rara, mi-a zis ca studiile clinice sunt f putine si pe putini pacienti. doctorita spunea ca prin autotrnsplant si radioterapie dupa, procentul e de cam 80% de vindecare! Urias! Mi s-a luat o greutate imensa de pe suflet.....acum ramane ca tratamentele sa omoare boala asta . O sa ies putin pe afara...o sa vina timpul sa stau doar in casa aproape. 6-8 luni nu voi veni in tara. O sa ma apuc sa invat spaniola, ca pe aici nu prea vorbesc astia engleza. In 6 luni.....o sa se prinda ceva de mine. Mai vorbim.
am uitat sa spun ca voi face transplantul 100%. Am deja programare sa ma vada un medic specialist in asta......dupa a doau cura de chimio o sa imi recolteze celulele stem.....distractie,nu?
Am zis io ca in seara asta chefuim Doamne ajuta ca situatia e buna, tumoarea s-a redus, te-au acceptat la tratament...vezi sperantele n-au fost degeaba. Buna ideea cu spaniola Putem sa incepem chiar acum: Estoy muy feliz por ti! ?salud!
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele."~Rabindranath Tagore
ma bucur pentru tine armand ai vazut ca Dumenzeu te-a vazut de acolo de sus si ti-a ascultat ruga si tie si nou la toti o sa te faci bie si o sa te intorci de acolo sanatos tun la ingerasi tai de acasa. SANATATE MULTA
Cum m-am trezit am venit intr-un suflet sa deschid calculatorul: Sunt asa de fericita...Stiam eu ca in strainatate sunt alte sanse, de acolo nimeni nu te trimite acasa ca la noi, te trimit, dar sanatos. Armand eu zic ca totul va fi bine, acum e o chestiune de timp, trebuie sa ai rabdare...
Armand, ma bucur pentru vestile pe care le-ai primit. Iti doresc sanatate si putere pentru a trece cu bine peste toate. Gandeste-te tot timpul la copilasii tai care te asteapta acasa, asta iti va da mare putere. Terapia nu va fi usoara insa sunt sigura ca vei reusi. Sa auzim de bine.
Mai am 2 ore pana la consultatie....1 ora pana plec de acasa...aveti idee cat de greu trece timpul cateodata? Ma uit la ceas si fiecare secunda care trece parca dureaza ore.... Simt in tot corpul o amorteala, parca un curent trece prin mine. De frica.. Oricum, vreau sa incep mai repede tratamente, ca asa nu pot trai . Traiesc sau mor. As vrea sa pot vedea....la anul pe vremea asta cum va fi? Intr-un mod se va sfarsi povestea asta, nu? Voi scrie eu "sfarsit", sau sotia mea pt voi, daca doamne-doamne considera ca am terminat treaba pe aici, pe pamant. eu sper sa raman langa voi multi ani de acum incolo! si nu doar prin ce am scris pana acum. ma pregatesc sa plec, parca am o stanca pe umeri. Oameni buni...am doi copii asa mici .....dumnezeu nu poate sa ii lase fara mine! ma rog in fiecare clipa pt asta! va scriu deseara.....sper sa nu fie de rau si sa am putere.
armand nici noi care suntem sanatosi nu putem stii ce se va intampla intr-un an....poate ca vom avea Doamne fereste un accident sau poate din alte cauze nu vom mai fi. Doamne Doamne stie mai bine de ce se intampla toate....ai grija de tine si sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate
Iti tinem pumnii sa treci cu usurinta aceste luni de tratament. Fara indoiala, ca tratamentul va fi unul de succes, mai ales datorita autotransplantului si celulelor stea.
Numai ca ne impartasesti din ceea ce ti se intampla, iti realizezi de fapt rolul pe care Domnul nostru ni-l da fiecaruia aici.
Fii puternic si cat mai vesel. Iti doresc numai bine.
??Numai ca ne impartasesti din ceea ce ti se intampla, iti realizezi de fapt rolul pe care Domnul nostru ni-l da fiecaruia aici??........nu m-am gandit pana acum la asta..... Dimineata am inceput sa ma trezesc putin umflat la fata, semn ca tumoarea apasa pe o vena....am mai patit asa dupa operatia de biopsie. din fericire, m-au sunat de la spital sa ma anunte ca miercuri la ora 12 incep chimioterapia. de miercuri incep exilul, razboiul....lumea se schimba in jurul meu. Nu am voie afara daca e frig, nu am voie in grupuri de oameni, etc....mancare doar preparata, f mare atentie.....cu termometrul dupa mine sa nu fac temperatura..... Acum ma plimb cat pot de mult prin oras..... oricum ma simt in siguranta aici. Cu cei din spital. Am nevoie doar ca doamne-doamne sa ma ajute putin. In rest...mi-e dor de fetite. Dar pt ele trebuie sa rezist fizic si psihic. Si asa voi face!!!!
Alaltaieri a fost o zi speciala pt Armand ca a aflat vestile bune si pt mine ca fix de 1 an sint "curata". Poate e putin ciudat sa zic "La multi ani" dar pt tine Armand s-a nascut o noua speranta de vindecare, iar io simt ca m-am nascut a doua oara dupa acel PET. De fapt fiecare zi ar trebui sa fie ca o sarbatoare, o sarbatoare a vietii...cat de greu e...atatea ganduri...stop, ca deja o iau razna. Un gand bun, o floare pura si o dedicatie pt tine
Ultima oara a fost editat de vdaiana (2008-09-06 20:19:58)
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele."~Rabindranath Tagore
Azi sunt trist.....am visat ca eram cu fetitele mele....si le spuneam ca le iubesc, si una dintre ele spunea si ea : te iubesc tati! m-am trezit rascolit.... Copiii mei stau acum cu socrii, cu cele doua cumnate si sotii lor. le e bine, pt ca toti sunt oameni extraordinari....dar mi-am dat seama ca acum ele nu stau cu parintii lor. Le voi vedea la primavara...cred ca or sa si uite cine sunt. Mama lor se va mai duce la ele.....azi-noapte imi venea sa o trezesc sa ii spun ca trebuie sa plece acasa, sa fie langa ele, ca ma descurc eu aici si singur. E doar inceputul, ma asteapta 6-8 luni de zile grele, de lupta. Imi doresc sa ma chinuie in cel mai rau mod posibil cei de aici, din spital, sa experimenteze pe mine........cu cat va fi mai greu cu atat o sa ma indarjeasca si mai tare. mi vine sa musc din peretii astia care parca pica pe mine.... Tusesc, semn ca tumoarea creste. Miercuri ii dau sa manance, ca ii e foame. Sper sa ii stea in gat si sa moara. Abia astept sa imi bage perfuziile. Cand i-am spus unei vecine.....care ma intrebase cum am slabit asa, la care eu i-am raspuns ca am un pic de cancer......ca fac citostatice, s-a crucit si s-a speriat. Si eu am fost fericit cand mi-au spus ca urmeaza citostatice mai puternice de acum incolo........Cum e omul, cum se adapteaza la situatii nefaste!
Mai am maine si gata. Exagerez, dar de miercuri intru in carantina, la capatul careia se afla FINALUL povestii mele. Mai am multe sa va povestesc pana atunci...vor fi luni de zile. Saptamani intregi nu voi putea sa ies din casa....timp suficient sa mai vorbesc cu voi...si sa imi scriu viata. Am inceput deja....o fac pt fetitele mele. Am avut o viata frumoasa, am avut noroc pana in ziua de in care totul s-a prabusit....cand peretii frumos pictati care imi colorau viata s-au prabusit si am vazut frigul, intunericul si am simtit fiorul rece al realitatii. N stiu cat de bine imi va face sa imi aduc aminte etapele din viata mea.....ma juta sa evadez si sa uit de prezent....sau nostalgia acelor vremuri ma va intrista mai mult? O sa vad....dar simt ca trebuie sa fac asta pt ele. Indiferent daca scap sau nu. Sunt mandru pt multe pe care le-am facut in viata si vreau sa ramana pt cand n-oi mai fi. Acum sau peste ani. Voi adauga capitole pe masura ce voi parcurge etape ale vietii, daca doamne-doamne ma va lasa. Dar pericolul in care sunt ma face sa simt nevoia sa le vorbesc fetelor mele, prin scris. sa stie peste ani despre tatal lor. eu sper sa inving. Sunt montat, inversunat. Dumnezeu stie ce a pregatit pentru mine....
M-au trecut fiorii cand am citit ce ai scris. Sa-ti dea Dumnezeu putere sa mergi pana mai departe si sa stii ca totul se face cu voia Lui. Numai El stie de ce ti se intampla toate astea si numai el stie ce se va intampla pe viitor.
Daca esti fata, citeste!!! postez aici de bligdizeala ... sau ca sa ma bag in seama copil botos cate stele verzi vezi atatia pupici iti trimit, daca nu le vezi spune si rezolvam prin 2 palme
Azi sunt trist.....am visat ca eram cu fetitele mele....si le spuneam ca le iubesc, si una dintre ele spunea si ea : te iubesc tati! m-am trezit rascolit.... Copiii mei stau acum cu socrii, cu cele doua cumnate si sotii lor. le e bine, pt ca toti sunt oameni extraordinari....dar mi-am dat seama ca acum ele nu stau cu parintii lor. Le voi vedea la primavara...cred ca or sa si uite cine sunt. Mama lor se va mai duce la ele.....azi-noapte imi venea sa o trezesc sa ii spun ca trebuie sa plece acasa, sa fie langa ele, ca ma descurc eu aici si singur. E doar inceputul, ma asteapta 6-8 luni de zile grele, de lupta. Imi doresc sa ma chinuie in cel mai rau mod posibil cei de aici, din spital, sa experimenteze pe mine........cu cat va fi mai greu cu atat o sa ma indarjeasca si mai tare. mi vine sa musc din peretii astia care parca pica pe mine.... Tusesc, semn ca tumoarea creste. Miercuri ii dau sa manance, ca ii e foame. Sper sa ii stea in gat si sa moara. Abia astept sa imi bage perfuziile. Cand i-am spus unei vecine.....care ma intrebase cum am slabit asa, la care eu i-am raspuns ca am un pic de cancer......ca fac citostatice, s-a crucit si s-a speriat. Si eu am fost fericit cand mi-au spus ca urmeaza citostatice mai puternice de acum incolo........Cum e omul, cum se adapteaza la situatii nefaste!
Mai am maine si gata. Exagerez, dar de miercuri intru in carantina, la capatul careia se afla FINALUL povestii mele. Mai am multe sa va povestesc pana atunci...vor fi luni de zile. Saptamani intregi nu voi putea sa ies din casa....timp suficient sa mai vorbesc cu voi...si sa imi scriu viata. Am inceput deja....o fac pt fetitele mele. Am avut o viata frumoasa, am avut noroc pana in ziua de in care totul s-a prabusit....cand peretii frumos pictati care imi colorau viata s-au prabusit si am vazut frigul, intunericul si am simtit fiorul rece al realitatii. N stiu cat de bine imi va face sa imi aduc aminte etapele din viata mea.....ma juta sa evadez si sa uit de prezent....sau nostalgia acelor vremuri ma va intrista mai mult? O sa vad....dar simt ca trebuie sa fac asta pt ele. Indiferent daca scap sau nu. Sunt mandru pt multe pe care le-am facut in viata si vreau sa ramana pt cand n-oi mai fi. Acum sau peste ani. Voi adauga capitole pe masura ce voi parcurge etape ale vietii, daca doamne-doamne ma va lasa. Dar pericolul in care sunt ma face sa simt nevoia sa le vorbesc fetelor mele, prin scris. sa stie peste ani despre tatal lor. eu sper sa inving. Sunt montat, inversunat. Dumnezeu stie ce a pregatit pentru mine....
Doamne ce ma bucur ca esti mai bine...eu sunt sigura ca ai sa invingi. Dumnezeu o sa aiba grija de asta! Te asteptam cu vesti si povestiri si ce vrei tu si noi o sa fim langa tine. Iti tin pumnii, sa fii tare!!
cate stele verzi vezi atatia pupici iti trimit, daca nu le vezi spune si rezolvam prin 2 palme
tai de acasa.
