Din nou...CANCER!-92

si astazi am aprins o lumanare pt. tine,armand si m-am rugat la bunul Dumnezeu sa te ia alaturi lui, caci tu esti un inger.m-am rugat pt. printesele tale sa creasca mari si sa fie ocrotite de Maica Domnului. Tot respectul pt. sotia ta. Stiu ca tu poti veghea asupra celor dragi tie, aflati aici in aceasta ,,lume rea''.
        Dumnezeu sa te ierte!

Iris fii puternica! Multa, multa sanatate! Dumnezeu sa te ocroteasca de toate relele!

e tarziu in noapte....de multe ori,la ora asta vorbeam cu alin....imi impartasea din ceea ce simtea,ceea ce-si dorea...incercam sa-l incurajez...de multe ori ma incuraja el pe mine...
odihneste-te in pace,dargul nostru drag.
vegheaza de acolo de sus asupra familiei tale,daruieste-le putere si liniste sufleteasca!
noi incercam aici sa facem totul asa cum trebuie...
alin armand,ne vom aminti de tine mereu!

Si eu ma rog pentru sufletul tau Armand...fie ca tu macar acum sa-ti  gasesti linistea ...ca prea mult ai patimit cand ai fost bolnav...
Fie ca familia ta sa accepte disparitia ta prematura si sa-si gaseasca putere pentru cresterea fetitelor, pentru ca taticul lor prea mult le-a iubit..
...in fiecare zi se gandea doar la ele...imi amintesc ca spunea: "Cum sa le fac eu asta? Cum sa dispar si sa nu le vad crescand?"
Ce fericit a fost anul trecut de sarbatori...a luat coifulete, ne-a pus poze cu fetitele...era tare mandru de micile printese...
Cand vor creste cu siguranta vor intelege ca tatal lor nici o clipa nu a vrut sa plece de langa ele, cel mai mult isi dorea sa traiasca..dar...aceasta boala nemiloasa...s-a sinucis pentru ca suferea cumplit, atat fizic cat si psihic..si nu mai suporta sa provoace atata durere in jur...
Odihneste-te in pace Armand Alin.
Noi nu te vom uita...

in amintirea lui armand sa aprindeti o lumanare!si pt. fetele lui si sotie un gand bun.

ne lipsesti ..

In clasa a XII-a, cum se obisnuia ,am avut un  caiet de "amintiri" in care ne-am deschis sufletul
(fiecare pagina avea un citat in latina) alegand cu grija pagina.
El nu si-a luat ramas bun, doar m-a trezit ...
Liceul a fost perioada in care a inceput evolutia mea si a altora pt ca am avut profesori care ne-au permis acest lucru. "Dumi" nu avea nevoie de "accept". El era liber.
Cand se intamplau minuni era "Dumi", altfel, Alin.  Armand...in catalog.
Nu a permis nici o jignire la adresa colegelor ...
Cavaler si gentelman ...
Ne repartizam induiosatul profesorilor si profesoarelor pt "chiul urgent- a venit primavara"-aveam un parc superb, relativ inaccesibil...sub cancelarie(si un director belea dar tocmai asta era provocarea) .
A fost frumos tare si-s multe amintiri ce ma incarca inca.
Plecand de acasa, am avut si am langa mine tot timpul lucrurile dragi , amintirile" si citindu-le ma miram cum de ma cunostea fara sa ma cunoasca. "
Ne-am intalnit apoi dupa 10 ani, eram tot noi.
Mi-a fost teama cand am aflat de suferinta fizica cu care se lupta, mi-a fost teama pt ca aveam si am imaginea unui gladiator.

Asta nu este sfarsit, pt ca nu are cum sa fie si ii invit pe toti colegii sa ne amintim si impartasim amintirile. Daca ne permiteti.
Si sa ne rugam
Si Dumnezeu iarta 'ne  !
Cunoscandu-ti parintii, familia proprie din povestiri, si trecand printr-0 experienta similara, demult,  stiu ca le vei fii alaturi si ne vei fii alaturi.
Si iti multumesc  pt sfaturi!

Mare pacat ca acest OM nu mai e printre noi...sper ca Dumnezeu sa-i dea putere sotiei sa treaca peste toate astea ca sa-si poata creste fetitele asa cum si-ar fi dorit EL.
Nu te voi uita niciodata desi nu te-am cunoscut...ai fost pentru mine ca un dus rece, m-ai trezit la realitate, mi-ai aratat care sunt  cu adevarat  lucrurile importante. Dormi in pace prietene drag...sper ca acum te-ai linistit si esti impacat.

Ultima oara a fost editat de daria_25 (2009-11-07 16:23:41)

Doamne, Dumnezeule, nu pot sa cred ce s-a intamplat!Mi se rupe sufletul pentru sotia si fetitele lui Armand...Nu pot sa cred.Nu am mai intrat de ceva vreme aici din lipsa de timp, iar acum chiar speram sa intru si sa aflu vesti bune......
Dumnezeu sa te ierte pentru gestul tau si sa te odihneasca in Rai!Un asemenea om merita sa-i fie iertata greseala de a nu mai putea indura chinul prin care trecea...Nu as putea sa judec niciodata gestul lui disperat, il inteleg, cine stie cum am gandi fiecare din noi ajunsi in punctul ala...Imi pare rau de ce s-a intamplat...Multa putere sotiei si curaj in continuare!Dumnezeu sa fie cu voi!Maine ma duc si eu sa aprind o lumanare!

Mi-e inima o rugaciune toata si sufletul o torta vie,asternute in calea ta spre lumina,copile drag.Te-am cautat innebunita si disperata in tot si toate si iata....o particica din tine am regasit-o aici,printre prietenele tale nevazute,suflete luminoase,ce te-au insotit pe drumul tau spre nemurire si in fata carora ma inclin cu nesfarsit respect.
Am asteptat ca timpul sa sece izvorul lacrimilor si sa-mi dezlege graiul si timpul nu vrea,asa ca am hotarat sa scriu:pentru tine,pentru Vali si fetite,pentru voi,pentru mine,...pentru oricine.
  Sa va povestesc despre Armand????Armand este prietenul meu drag este ca si copilul meu si mi-e tare greu.Sa vi-l descriu pe Armand in cuvinte este un paradox.Armand nu poate fi incatusat in cuvinte,este un spirit liber ca vantul si marea.Incercati sa puneti un vulcan langa o petala de floare,un razboinic langa un zambet de copil,un varf semet de munte, ce strapunge cerul ,langa o ploaie calda de vara,un susur bland de izvor langa imensitatea si adancimea unei nopti instela-
si asa poate veti reusi sa percepeti un pic din esenta spiritului lui Armand,maretia
si delicatetea,forta si profunzimea lui.Armand atrait,mai bine zis a ars ca o flacara
dincolo de limite,dogme,reguli,sisteme si religie si asa a plecat,ca un invingator
,printr-un gest de mare demnitate si curaj,pentru a-si continua desavarsirea intr-un alt timp si spatiu,intr-o alta dimensiune.
La chemat tainic nemarginirea,dar in drumul lui de calator pe acest pamant a intalnit minunea vietii lui,pe Vali,femeia pe care o iubeste dincolo de orice inchipuire si ne-a lasat in dar doua boabe de lumina care sa ne mangaie sufletul.
Vali,daca citesti aceste randuri,iarta-ma ca n-am stiut sa fiu alaturi de voi,mai mult decat mi-a permis Armand,iarta-ma ca nu v-am cautat dupa ce am mers impreuna cu Armand la noua lui casa,dar am vrut sa fiu langa el zi si noapte,dincolo de toate cele de pe aici,sa vorbim cate-n luna si stele ca inainte,sa simta ca este iubit si protejat (ca inainte,tu stii bine),dincolo de barierele vazute si nevazute si m-am rugat iar...si iar...si iar.Cand voi fi impacata si surazatoare,va voi cauta pe voi,minunile din sufletul lui si voi putea sa va privesc,fara sa plang,cu aceea dragoste nesfarsita pe care o are el pentru voi.

Nu uitati dragii mei,Dumnezeu este iubire,numai iubire,iubiti cu toata forta voastra,fara limite si fara oprelisti...si atat.

Puterea Divina sa-i calauzeasca pasii,sa-i lumineze calea si sa-i ocroteasca sufletul lui Armand si deopotriva si noua calatorilor pe acest Pamant.

Lumina si Iubire
Valentina