Din nou...CANCER!-95

vali , armand o sa fie cu voi de craciun , sunt convinsa
asa cum a zis si wild , noi suntem aici , orice ai nevoie , vom incerca sa te ajutam

De azi merge spre cer. A mai stat putin pe langa cei dragi. Acum se pregateste pt Marele Raspuns. Cartea Vietii, a trecerii sale prin aceasta viata se va deschide fila cu fila in fata Domnului. Se vor pune in balanta toate si i se va randui locul, de acolo de unde nu va intalni nici intristare nici suspin, nici boala, nici nepasare, nici indiferenta. De acolo va astepta rugaciunile celor dragi, amintirile voastre si se va bucura de orice mica realizare a fetelor lui. Sambata trebuie facute pomenirile randuite prin traditie iar de luni incolo ar trebui facuta o sfintire in casa voastra. Asta ca o limpezire si o curatire ce se face la asemenea evenimente. Si pana la un an lumanari, multe lumanari aprinse. Spre luminarea sufletului lui . Mi-am permis sa iti dau niste recomandari din ceea ce stiu eu. Daca e prea mult nu le lua in considerare Vali. Multa putere!

Ultima oara a fost editat de andrasa (2009-11-25 18:12:17)

Asa sa faci , draga mea Vali , sa lupti si sa incerci sa ti spui mereu ... El ne va vechea mereu ... nu am sa uit noptile in care el era prezent .. il vedeam on line ... si il asteptam sa scrie .. sau sa accepte sa vorbim .. sa lupti iubita mea , prietena , sa cresti fetitele frumos si asa cum voi doreati .. accepta ca asa a fost pagina vietii voastre ... sunt mereu alaturi de voi si va doresc mult bine .. si nu uita .. nu iti uita parintii .. si ei sufera alaturi de voi ... sanatate , putere si fie ca o raza de soare sa ti incalzeasca sufletul tau ranit ... se va vindeca dar cicatricea acestui destin va ramine vesnic in sufletul tau tinar !

Vali , multa putere tie  si  familiei, suntem  alaturi  de  voi ,  va dorim  tot  binele  din  lume , multa  sanatate !    Iris 23.07 , sper   ca  iesti   bine  , multa  sanatate !

monalisa-mdm a scris:

ne-a invatat sa pretuim lucrurile banale in aparenta(cum infloresc pomii, cum creste iarba.....).fiti mai buni oameni cu semenii vostri.daruiti-le,, putin,, celor nevoiasi. ginditi cu sufletul. sfarsitul poate fi aproape de oricare dintre noi!

da, monalisa, foarte bine ai spus!

multumesc mult pentru gandurile voastre
stiu ca dragul meu sot este aici cu mine si fetite si face tot ce poate sa-l simtim aproape....si chiar este pentru ca prezenta lui ma face sa merg mai departe si sa am grija ca micutele noastre sa cresca mari si fericite
vine o perioada destul de grea pentru mine, pentru ca luna decembrie era preferata noastra si acum pentru ca el nu mai este as vrea sa dispara din calendar

Daria ai perfecta dreptate in ceea ce spui , referitor la tatal tau.....eu si bineinteles fetitele noastre am avut (si vom avea dar nu sub forma fizica) un sot si tata minunat care ne-a iubit enorm si care ne-ar fi dat si luna de pe cer daca vroiam iar noi la randul nostru acum nu avem ce face decat sa ne gandim la el cu multa iubire si speranta ca undeva....candva ne vom reintalni

Sa dea Dumnezeu sa va reintalniti....dar, acum tu ai multa treaba aici ... trebuie sa-ti continui viata, esti practic sprijinul fetitelor, esti si mama si tata. Dar, ai si tu nevoie de sprijin...ai parintii, socrii langa tine? Daca nu te superi ca te intreb (poti sa nu raspunzi)cati ani ai?
Vali sa nu incetezi sa intri aici, noi te vom astepta de fiacare data cu vesti despre voi. Ce mai fac fetitele? Sa ne povestesti despre ele..pup si ai grija de tine

multi inainte vali,sa poti creste mai departe ,,printesele,, voastre.esti mai mica decat mine cu un an.
este bine ca ai alaturi oameni minunati,care te sprijina si ajuta,iar noi de aici,macar cu o vorba buna si ganduri bune ptr voi,ajutam cat putem.
va pup,o seara frumoasa.

armand a scris:

va multumesc, daria, nadina....abia m-am trezit si m-ati facut sa plang ...ma bucur ca va simt langa mine....si asa mult imi doresc sa fie asa si in continuare, sa scap si sa avem ani de povestit diverse....ma emotionezi de cate ori scrii, nadina, mai ales ca ne stim.....
Putere? Nu stiu daca asa se numeste ce am eu....Sentimentele de rautate, mandrie, etc s-au topit de mukt timp din sufletul meu.....ma inchid de multe ori in interiorul meu si privesc in gol, alungandu-mi gandurile  rele, luptandu-ma cu durerea din suflet si incercand sa gasesc sprijin in ceva palpabil sa ma sustina in cosmarul asta....se fac 1 an si 8 luni de cand ma chinui......
Viata mea depinde de o minune, de ceva ce inainte nu credeam sa se poata intampla, in general...tot timpul m-am agatata de lucruri palpabile si acum sunt in eter.....mi-e greu sa ma trezesc dimineata..azi e o zi ploioasa si mi-e tare trist sufletul, mai sunt si meteo-sensibil....
Stiti ce e ciudat....nu stiu cat de rapida e alunecarea asta a mea spre moarte, in orice moment pot aparea complicatii grave, cum a fost cu lichidul de la plamani, sau de ex am am un puls mereu  ridicat, in loc de 80, in mod normal, f rar scad sub 110, ce inseamna o oboseala si solicitare permanenta a inimii....dupa atatea tratamente mega toxice.
dar este clar ca la anul pe vremea asta to[icul acesta va fimprimit cruce, final de subiect, indiferent cum va fi cu mine.
E ciudat sa constientizez ca acum imi plimb degetele pe taste si peste un timp mnu voi mai fi in spatele laptopului...
E greu sa spui cuiva vorbe in astfel de situatii, insa nu fac decat sa imi astern ganduri din nebuloasa din capul meu......uneori ma blochez si imi dau seama ca totul se traduce printr-un strigat disperat de ajutor si de mila la adresa divinitatii.....atat.

Asta e ultimul mesaj al lui Armand...desi nu am spus nimic pana acum...si eu m-am simtit oarecum vinovata...l-am compatitit in ultimul meu mesaj, desi Trebuia sa-l incurajez...simt ca parca l-am facut sa dea inapoi.
Sa ma ierti prietene ca nu am stiut sa te sustin....of Doamne si acest ultim mesaj....cred ca stia cand a scris.