Anorexia si bulimia

da Sea, de obicei aceste eating disorders vin impreuna...
si eu m'am confruntat o perioada doar cu episoade din cea dea doua problema..intre 15 si 17 ani...era destul de nasol pt ca se intetzeau,deveneau tot mai dese si nu ma mai puteam opri...
psihicul dezechilibrat a fost cauza problemelor mele..sunt sigura,si nici acum nu's prea echilibrata
cert este ca am inceput sa ma simt mult mai bine cand am inceput sa lucrez la self esteem..
toata stima mea Sea ca reusesti sa vb despre asta,chiar si acum
eu cand am simtit ca'mi scapa de sub control am zis, si pana la urma cu ajutorul prietenilor am reusit sa tre peste asta

la mine nu era problema slabitului cea mai mare...
problema mancatului era....aveam de cateva ori pe saptamana crize in care cumparam toata alimentara si mancam..si apoi......
am avut maxim cu 10 kg mai mult ca acum..niciodata prea mult...pt ca nu slabeam mult...niciodata....bine aveam si zile cand nu "mancam" decat o cafea...da' alea mai putine...

eh eu vomitam voit...

mie mi-e neclar cu bulimia... o persoana bulimica ajunge la un moment dat sa vomite involuntar sau pur si simplu nu poate sa se lase de acest obicei? :f?rv?nad:

anorexia este o boala in care persoana refuza sa manace de teama exagerata ca se va ingrasa,crede ca tot ingrasa si daca bea un pahar de apa traieste cu teama asta,ia laxative pastile de slabit pe scurt se infometeaza in mod voit.ceva foarte important persoanele ce sufera de anorexie desi sunt slabe cand se uita in oglinda se vad grase traiesc cu impresia foarte reala pt.ele ca sunt grase

nu.poate nu strica sa vb.cu un nutritionist.treci printr-o perioada mai grea d.p.d.v sentimental sau profesional.eu anul trecut aveam niste probleme si pofta mea de mancare era 0 am slabit pe fond nervos si inca sunt in perioada de recuperare

Eu nu am fost niciodata grasa, dar la un moment dat, pe la 17 ani, am incept sa am impresia ca nu sunt suficient de slaba. Si am inceput sa nu mai mananc. Acasa minteam, spuneam ca am mancat la o colega, la scoala le spuneam colegelor ca am mancat mult inainte de a pleca la scoala. Am inceput sa evit locurile in care se manca (gen petreceri). Am reusit sa slabesc infiorator (atunci nu imi dadeam seama, dar de curand am revazut niste poze...horror!!!). Ajunsesem la 1,72m sa am 45 kg.
Dupa un timp am inceput sa am si episoade de bulimie: deschideam frigiderul si mancam ce imi cadea in mana, asa, neincalzit, direct de la sursa. Dupa care ma apucau sentimentele de vinovatie...
Mi-a trecut cand am inceput sa realizez ca nu sunt chiar un 0, ca valorez si eu ceva. asta s-a intamplat in facultate, pe la 20 de ani. Nu am fost la nici un doctor si nici nu am vorbit cu nimeni...in afara de mine (am terminat prihologia). De atunci am o greutate constanta, am un regim de viata sanatos, fac sport...Dar raman acesti 3-4 ani f negrii din viata mea.

Sea, felicitari...
am avut si eu o perioada in care, la 44 de kg, ma vedeam imensa   nu mi-au trecut in totalitate pasaricile de genul ca as fi grasa...  si pana de curand, imi doream sa ajung iar la 39 sa ma sufle vantul pe strada     ma chinuiam sa vomit dupa ce mancam si nu reuseam... ce bine!!!  si ma invinovateam ori de cate ori mancam seara sau pur si simplu pt ca imi era foame   ma bucur ca m-am potolit cat de cat... cred ca cel mai bine e sa se apuce de sport oricine se vede prea gras/a desi nu e, in loc sa se infometeze    nu ma tin eu nici acum prea tare de sport, dar incerc sa nici nu sufar prea tare de foame

vai evil, vreau sa zic ca anul trecut pre vremea asta reusisem sa slabesc zdravan ca a trebuit sa imi modific vreo 4 perechi de pantaloni si am primit pe atunci vizita de 1 mai din partea prietenilor care ma stiau mai cu forme si toti s-au minunat ca pantalonii nemodificati atarnau ca si agatati in cuier   eu? pffffff, eram cea mai fericita mi se parea ca fetele chiar ma invidiaza pt silueta, in mintea mea trebuia sa mai slabesc inca pe atat mama era speriata saraca  
sa fim noi sanatoase