Fobie sociala-3

Aia cu oameni dezbracati nu merge, am incercat-o la examen si m-am blocat rau. Nu stiu parerea voastra dar pe mine oamenii dezbracati nu ma fac relaxata de nici un fel....

maine e ziua cea mare
discursul il stiu pe de rost, tine cam 3 minute daac vorbesc rar si tare, asa cum ar trebui
daca il recit in oglinda ma apuca rasul

cum am mai zis, am momente si momente...cand ma simt f sigura pe mine, cand ma vad lesinand mi-e frica de faptul ca vor fi momente emotionante toata festivitatea...cand vom canta profesorilor, cand vom primi diplomele. eu nu prea le am cu astea, nu ma emotionez usor, nu ma apuca regretele de obicei dar mi-e frica sa nu ma simt coplesita...

nu stiu ce sa zic...mi-e frica putin desi nu ar trebui. ar trebui sa ma bucur ca am acest privilegiu, sa ma simt bine pe scena, sa dau ce-i mai bun din mine, sa raman cu altceva din festivitatea asta nu cu faptul ca nu sunt in stare sa tin un discurs

si acum eu: si eu sunt mai rusinoasa. in liceu, daca vb un prof cu mine, sau daca ma lua mai tare, de ce nu ai invatat ??, ma inroseam toata. la mine toata chestia provine de la faptul "ei sunt mai mari ca mine, mai inteligenti" asa cum zicea si cineva de aici, la concursul de eseuri.
nu stiu cum se trateaza chestia asta... unerori  ma cam scoate din sarite...

mary.lee a scris:

si acum eu: si eu sunt mai rusinoasa. in liceu, daca vb un prof cu mine, sau daca ma lua mai tare, de ce nu ai invatat ??, ma inroseam toata. la mine toata chestia provine de la faptul "ei sunt mai mari ca mine, mai inteligenti" asa cum zicea si cineva de aici, la concursul de eseuri.
nu stiu cum se trateaza chestia asta... unerori  ma cam scoate din sarite...

pai inrosirea e un simptom fiziologic... se trateaza in momentu in care se trateaza mica anxietate care o ai

deci am scapaaaaaaaaat si a fost super bine, nici nu ma asteptam sa iasa asa bine
inainte aveam emotii mari dar cand am inceput sa vb m-am linistit, am tras adanc aer in piept si totul a decurs de la sine
nu-mi vine sa cred ca nu am tremurat, nu m-am facut rosie(eu care ma fac mai tot timpul ), nu m-am balbait, am vb tare si clar..parca nu eram eu
am incercat sa ma uit cat mai putin pe foaie, ma uitam la lumea din sala si zambeam
la un moment dat incepuse sa-mi placa, sa ma simt in apele mele

chiar ma bucur ca am trecut si prin asta si ca mi-am dat seama ca nu e mare lucru nu radeti, dar pt mine chiar e o realizare

dely

Si eu am emotii, dar nu la exprimarea libera (adica un discurs invatat), ci cand trebuie sa citesc ceva. Atunci cand citesc nu ma concentrez pe mesaj si incep sa ma gandesc la cum imi suna vocea si ma emotionez instantaneu In schimb, daca stiu ca am un discurs pe care il zic cu ochii la public si unde mai pot improviza ma descurc. In general am emotii mari inainte de o prezentare dar pusa in fata faptului implinit...ma linistesc subit. E nasol rau ca pana sa incep sa vorbesc...am impresia ca nici n-o sa reusesc sa deschid gura...e nasol pana trec de pragul asta si realizez ca ...Pot! Cea mai buna solutie zic eu este sa pui cat mai mult accentul p ce vrei sa transmiti, sa te gandesti ca mesajul e mai important decat emotiile si merita prezentat ca atare! Sper sa va ajute ce v-am zis Si felicitari fetelor, Lady si Carmen...chiar e o realizare sa t autoeduci si sa evoluezi in consecinta

si eu turui singura acasa de nu ma mai poti opri... eu asa invat...imi explic mie ca si cum as explica la altii... si`mi vin ideile...si vorbesc ff fluent ...dar la faculta se complica treaba putin si nu ma mai pot exprima asa lejer