Nu ma judecati..-14

Amaria tocmai am terminat de citit topicul tau...sau mai bine zis povestea ta.nu te judec nici eu k nu am nici un drept si chiar de as avea nu as face`o.curaj fetita k o sa fie bine,ai sa vezi!o sa iti gasesti un barbat kre sa te iubeasca asa cum meriti si o sa treci incetul cu incetul si peste asta.am plans knd am citit,dar asa e mai bine pt tine dak spui k nu ai nici un sprijin in afara de cel al surorii tale...stiu cum e sa uiti pastila,numai k la mine povestea e putin diferita si nu am ajuns pana aici!sa`ti de`a Dumnezeu putere si credinta sa treci peste asta!

amaria, si eu sunt alaturi de tine! dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea forta da trece peste!
te imbratisez puternic!

Amaria, ai luat decizia corecta! Uneori e bine sa gandesti intai cu mintea, nu cu sufletul, iar mintea te va indemna sa faci ceea ce este mai bine pentru tine.
Acum, la ora la care am terminat eu de citit topicul tau, faptul e deja consumat. Ramane sa ai grija de tine acum, in zilele urmatoare interventiei, sa fii tare si sa te faci bine cat mai repede!
Sunt alaturi de tine si sunt convinsa ca, atunci CAND VA FI TIMPUL, vei fi o mama minunata!

are telu inchis : (

biata amaria........a fost supusa la grea incercare.sa dea doamne doamne sa isi revina cat mai repede

oare ce face amaria cum se simte?

am mai citit cateva pagini din topic si vreau sa intaresc spusele unor fete.. nu ai avea cum sa-l pastrezi intr-o situatie de genul... cele ca spuneti ca da, ati face-o, sunteti impulsionate de dragostea materna.. si nu ati vrea sa curmati viata unei fiinte... dar dak il faci.. si nu ai ce sa-i oferi.. nu mai mult il chinui? si tu, ca mama.. esti fericita? nu cred..

sigur o sa ne scrie

tot inchis il are

oricum,decizia i-a apartinut in totalitate.si sa fim srioase,dak i ziceam sa pastreze bebeii,cu ce o ajutam unele de la sute de km departare?nu puteam fi langa ea,sa aveam grija de copilasii ei,si singura a recunoscut k nu se descurca,nici macar nu avea unde sa stea.cel mai bine de acum inkolo,nu mai vorbim''de ce ar fi fost'' si o ajutam pe cat de mult putem sa isi revina dupa aceasta experienta