Nu ma judecati..-7

parca nu imi vine sa cred..de ce oare trebuie ca viata asta sa fie uneori asa de crunta?
e greu prin ceea ce treci amaria..pe mine ma doare foarte tare acum cand ma gandesc la micuti, insa stiu ca daca mi se intampla si mie, la varsta ta cu siguranta nu i-as fi pastrat..acum vad altfel lucrurile si nu as fi in stare sa fac asta (chit ca mor de foame..ma duc femeie de serv si tot as gasi o solutie).
Cert este ca din pacate iti vei aminti probabil toata viata (cunosc persoane care se gandesc si socotesc ca acum ar fi trebuit sa mai aiba un copil care sa aiba xx ani), insa trebuie sa treci peste..tu sa fii fericita si sa ai grija de tine pe viitor .
Suntem alaturi de tine si daca ai nevoie de ceva nu ezita si spune-ne.

eu_vreau a scris:

mika a scris:

andrutza a scris:

eu i-as pastra

te intreb si pe tine acelasi lucru: cu ce i-ai creste? ce le-ai oferi? in afara de dragostea de mama...

mika...pana la urma te tarai si te zbati si te lupti si ii cresti. nu vreau sa mi se sara in cap...toata lumea stie povestea rionei - fara parinti, fara rude, fara o casa a ei, fara un serviciu, fara facultate terminata la momentul respectiv si deci fara posibilitatea de a beneficia de indemnizatie, fara, fara, fara...

ce imi vine acum in minte este o povestioara in care mama a doi copii - in state - a stat in Ajunul Craciunului si le-a facut puilor ei un brad din crengi de brad gasite pe strada infipte intr-o coada de matura si acei copii au spus mai tarziu ca a fost cel mai frumos brad pe care l-au avut...pt ca a fost din dragoste. din iubire, cu iubire si credinta poti muta muntii din loc!

si eu o admir enorm pe riona...ea a dovedit ca se poate...

simy_alexandra a scris:

andrutza a scris:

eu i-as pastra

eu sincer nu stiu ce as face..
sincer va zic.
am aproape 21 de ani,varsta la care mama ma avea,insa eu nu ma simt pregatita pt a fi mama..
iar daca s-ar intampla chiar n-as sti ce-as face..
mi-ar fi ff greu sa iau o decizie

si la mine situatia a fost la fel...dar eu nu stiu ce as face, crek decizia devine cu atata mai grea avand in ved k e vb de 2 nu de unu singur

o are pe sora ei...n-are nici o importanta...? si sunt sigura k multi ar mai ajuta-o... rude ...prietene...colege...chiar si de-aici de pe forum...

dar poate o sa-i fie sora alaturi si in timp isi vor schimba si parintii ideile...poate li se va face mila...si vor aprecia ce a facut...ar putea discuta asta cu sora ei

micanarcisa a scris:

viata nu e film fetelor....viata e sa ai ce manca zi de zi tu si 2 copii...numai tu si doi copii...tu de 17 ani fara studii deci vanzatoare scrie pe tine...fara un tata...fara parinti...hai fiti serioase...cine zice ca ar pastra in aceste conditii nu a avut nici macr o grija in viata lui si nu cred ca stie cum se face banul ala de te trezesti la 5 si vii la 5 acasa si tot nu-ti ajunge toata luna...hai sa ne trezim totusi la realitate ca nu e film de stat la gura sobei iarna

mare dreptate...oricine crede ca poate face asta nu se gandeste cum e sa nu ai nimic....nu vb de suport financiar ..nici macar cel moral, cat credeti ca poate sora ei sa ii fie alaturi?toate au o limita....

cu 7 -8 milioane pe luna abia isi plateste o chirie ...ca sa nu mai zic de restul

si sora ei nu are un sotz? el ce parere are ...cum sa stea la ei??
nu trebuie sa cadeti in dilema..sunt doua embroiane mici,fara suflet inca...si maine vor fi indepartate!!

andrutza a scris:

dar poate o sa-i fie sora alaturi si in timp isi vor schimba si parintii ideile...poate li se va face mila...si vor aprecia ce a facut...ar putea discuta asta cu sora ei

sora ei are viata ei,poate.dak va ramane si ea insarcinata?nu are timp sa se ocupe si de cei mici

doamne deci io nu pot sa va inteleggggggggg. de ce trebuie sa rasuciti cutitu in rana? cand decizia e luata. credeti k o sa o faceti sa se razgandeasca data fiind situatia? eu nu cred
si de zis e usor, mai greu cu facutu

off iubita nici nu stiu ce sa iti zic