V-ati gandit vreodata la sinucidere?

ralluka a scris:

iti spun eu ca TOTI
insa intre gandire si fapta e mare calea

da, sunt de acord si eu cu rallu
eu una m`am gandit, insa eram copil fara minte

pana acum niciodata nu m-am gandit la asta... si cred ca viata trebuie traita pana la finalul dat de la Doamne-Doamne... nu pana cand vrem noi... eu poate sunt mai micuta..si n-am avut mari necazuri si suferinte in viata. poate vreodata ma voi gandi la asta (desi nu-mi doresc)... dar pana acum nu am avut astfel de ganduri

Ultima oara a fost editat de andraaa (2008-08-23 19:33:48)

cred ca eu n-am inteles topicul

mda..m am gandit si era sa si fac prostia cea mare...m a tras cata de ureche vreo saptamana..si acum nu regret ca n am facut prostia pt ca sunt cu el si il iubesc si ma iubeste...desi atunci eram hotarata..

si eu m-am gandit o data dar eram fara mintea coapta si cam prostuta,dar la fel a fost doar asa o idee vaga,sub nici o forma nu as face asta mai ales ca mi-e frica si mie de moarte si ma apuca groaza cand ma gandesc ca am sa mor si eu la un moment dat,vreau sa traiesc din plin viata si sa ma bucur de tot ce ne-a dat Dumnezeu,si mi-e frica si mai mult din cauza faptului ca un var de-al prietenului mei a recusr la acest gest si mi-e groaza numai cat ma gandesc la cazul lui...asa ca sa va dispara din cap orice urma ce tine de aceasta idee

poate ca ai dreptate(bravo ca mananci piftie ) dar sunt oameni mai slabi de inger,cum se zice si nu ai ce sa le faci,ultima oara cand am fost la piscina si am sarit in piscina de la 5 metrii primul lucru care mi-a venit in minte  "doamne nu mai fac asta niciodata,cam asta simt sinucigasii"

Si eu cred ca marea majoritate a persoanelor s-au gandit la asta... Si nu inseamna nici ca esti prost, nici ca esti nebun.. ci doar ca in acele momente.. ai fost prost sau nebun
E tragic totusi cand te gandesti ca o persoana mai slaba sau fara sprijin poate trece la fapte. Habar n-ai cat de simpla e totusi problema, daca nu ajungi sa o depasesti. Privind in urma la momentele de acum 10 ani (aveam 14 ani, ca tine, ramona) imi dau seama ca mintea unui adolescent e in stare sa faca din tantar armasar la modul cel mai grosolan si ii sunt recunoascatoare lui Dumnezeu ca m-a salvat din porcaria pe care o planuisem eu.. si cand ma gandesc pentru ce o faceam si cat de radical s-au schimbat lucrurile de atunci... ma mir si eu
Acum au ramas acele momente doar o amintire vaga, nici macar urata, atat de infantil fuse totul
Cel mai bine, oricum, pentru un om care are astfel de ganduri e sa vorbeasca despre... dar cu oameni cu ceva mai multa minte decat el

mhm si eu am avut momente...urate de tot,bine ca au trecut. ziceam 'gata ma arunc si nu mai trec prin nimic,scap de tot' dar automat ma gandeam prin ce vor trece persoanele care tin la mine si  uitam de tampenii

asa se spune ca atunci cand cineva e hotarat sa faca acest pas,chiar isi pune "streangul de gat" dar nu reuseste din diferite motive cica pana la urma tot va reusi,acuma nu stiu cat de adevarate sunt vorbele astea