Cea mai mare suferinta...-4

pe 3 decembrie se fac 2 ani de cand a murit strabunicul meu. avea 87 de ani si..ma iubea ca pe ochii din cap..si tot timpul ma chema la el sa-mi dea dulciuri sau bani..si la o zi onomastica cand m-a luat tatal vitreg disperat si nu imi explica ce se intampla..si dupa cand mi-a spus in masina ca "macar acum intelege-o pe mama ta. a murit bunicu'." am ramas interzisa..si am plans cel mai mult dintre rude..pt ca m-a durut faptul ca nu i-am ascultat povestile si ca nu treceam mai des pe la el..dar..inevitabil odata in viata cel putin ni se potriveste "you never know what you got until it's gone"..mi-au murit si bunicii din partea tatalui..dar nu a fost atat de dureros..pt ca nu eram ft apropiati..si in rest..suferintele din dragoste..faptul ca mi-am pierdut iubitul si ca nu mi-am dat seama ce om bun aveam langa mine din cauza mea..dar vorba aia..timpul vindeca toate ranile..

allecsutsa, ma apucat plansu' cand am citit despre baiatu din campina. mai ales ca este si din acelasi judet cu mine...
si am cautat si pe gugal despre el... si mi se rupe sufletul... (( cate nedreptati pe lumea asta ...