Despre relatiile noastre!-10

in Noapte adintre ani acuma facem 4 ani

incerca sa discuti cu el,sa ii zici ca te simti sufocata,sa faceti ceva....

aaa pai atunci scoate-i ochii.  pai da ce, aveti 70 de ani ca sa stati in casa? asa cum iese cu baietii asa poate sa iasa si cu tine, macar doua-trei ore seara.. si mentine-ti prietenele si faceti-va timp sa va intalniti ..ca nu e bine

Prin aceiasi problema am trecut si eu, la fel iesea cu prietenii dar impreuna stateam doar la el acasa....noi suntem de aproape 5 ani impreuna, totul a fost pana intr-o seara cand am stat de vorba...si i-am spus ca a-si vrea sa iesim si noi cu prietenii sa ne distram.. sa iesim in oras, la cumparaturi, seara sa  iesim la restaurante ...i-am spus sunt si eu tanara vreau sa mai ies sa mai vad si eu lumea...nu mai pot sa stau inchisa in acasa...si m-a inteles si mi-a dat dreptate, la fel e si el nu-i place deloc sa vina pe la mine...ii e rusine de a-i mei ...stai si tu de vorba cu el...la fel facea si el daca mergeam undeva il vedeam ca nu se simte bine si ca vrea sa plecam cat mai repede acasa...nu stiu ce sa zic...stati de vorba si cred ca o sa se rezolve....

carmen, probabil cu trecerea timpului si cu maturizarea, vei reusi sa faci si unele compromisuri, sa mai lasi de la tine, pt ca nu poate sa fie mereu ca tine...

Mama avea o vorba... nu conteaza cat de frumos este baiatul, sau cat de mult iti tremura picioarele cand il vezi, ci conteaza cum te intelegi cu el. Pentru ca dupa un timp, fluturasii din stomac si indragosteala trece... si ramane intelegerea
Si abia acum am inteles si eu ce vroia sa spuna

apropo, ca sa nu mai deschid alt topic, ce parere aveti despre faptul ca de craciun nu mi'a luat nimic... cu toate ca imi promisese cate si mai cate eu i am luat lui,lu'maik'sa, lu' sor-sa...
mi'a zis k n-a avut bani, ma rog, n-a avut, dar mi'e greu sa cred k n-a avut macar pt 2 bomboane... ne am certat fff rau pe tema asta... mi-a zis k el nu e genu care sa vina cu o ciocolata la mine si ca ce sunt asa incapatanata, o tot tin cu cadou, ca vreau cadou k etc...
imi pare rau ca  nu m-a inteles... ca pt mine gestu conta... el a crezut k sunt interesata de cadouri, k vreau neaparat ceva...
in orice caz m-am simtit f prost... si nu pot sa trec peste chestia asta
imi amintesc  mereu si imi vine sa plang
si el... nu intelege de unde atata suparare, ca de ce nu-l inteleg, etc...

cum zice LadyPink, explica-i ca ei sunt mai grei de cap si pricep un pic mai greu

asta e si ideea, sa se simta prost acum ca data viitoare sa doar sa se simta si sa vina cu ceva cateodata noi avem impresia ca si eu stiu ce e in capul nostru, ce simtim, ce vrem.. sunt DEPARTE rau de tot de ei de multe ori asa ca trebuie sa ii mai ajutam din cand in cand, sa stie si ei cam in ce stadiu e relatia

  ms
si pe mine m-a durut f tare... 

Ultima oara a fost editat de carmen_21 (2008-12-28 10:35:26)

feteleee... help! cica tre sa ma duc maine sau poimaine sa vb cu soacra-mea. vorba vine. nu suntem casatoriti. cu mama lui ca ne uram de moarte. si si-a dorit el sa ne intalnim cu ai lui sa clarificam lucrurile. chiar daca nu o sa mai fim impreuna. ca la noi asa e: ba ne despartim ba ne impacam. nu va chinuiti sa ma intelegeti ca nu-i nimic de inteles.
ufff nush cum sa explic cat mai pe scurt situatia ca sa intelegeti cum stau lucrurile si sa-mi spuneti care e partea mea de vina.
cand i-am cunoscut pe ai lui prima data, acum doi ani, toata vizita s-a rezumat la a ne uita cu totii la stiri. nimeni nu a vb cu nimeni. doar hai ia si gusta din placinta bea un pahar de vin. insistente de genul asta. eu is o fire introvertita, nu's sociabila si nu's comunicativa. in general astept sa vad ce-i poate capul omului si abia apoi ma pornesc la discutii.  ma asteptam ca ei, niste oameni de 40, respectiv 50 de ani sa ia initiativa sau macar sa fie gazde primitoare. nu mi se pare frumos sa-ti vina omul in casa si tu sa te uiti la tv. prietenul meu este foarte sociabil si extrem de vorbaret. in situatia aia nu a scos niciun cuvant si n-a facut decat sa se uite si el la stiri. nu am inteles de ce a fost atmosfera atat de tensionata si nu am inteles de ce el a avut atitudinea aia. eu il cunosteam altfel. ca sa nu mai spun... cand am intrat am fost analizata din cap pana in picioare intr-un mod cat se poate de vizibil. am zis buna seara si apoi au fost cateva secunde penibile in care nimeni nu a zis nimic si m-au privit din cap pana in picioare de parca eram piesa de muzeu.
apoi singura curiozitate pe care au avut-o a fost: ai intrebat-o daca i-a placut casa noastra?
a doua vizita: maica-sa vorbea cu el si apoi m-a intrebat pe mine daca vreau cafea. eu nu o vedeam si n-am inteles ca vb cu mine. el n-a mai raspuns si ramasese intrebarea ei fara raspuns. eu am intrebat: cu mine vorbiti? si ea mi-a raspuns: da cu tine. ca nu-s nebuna sa vb singura.
n-am inteles cu ce am deranjat-o de mi-a vb asa.
o lunga perioada, cateva luni bune, numai el a venit la mine. eu n-am mai calcat pe la ei. nu ne simteam bine unii cu altii. nu imi sta in caracter sa ma bag pe sub pielea omului, nici sa fiu pisicoasa sau ipocrita. daca imi place omul imi place. daca nu, nu deranjez cu nimic. stau la distanta. in toata perioada asta, de vreo 6 luni, el nu mi-a zis decat o data ca ar trebui sa mai vin si eu pe la el ca se intreaba ai lui ce probleme sunt de nu ma vad la ochi. mie in tot timpul asta mi s-a parut ca si lui i-a fost la fel de comod sa vina el la mine si eu sa nu trec pe la el.
apoi am mai inceput sa-i vizitez. de fiecare data maica-sa imi raspundea in sictir la buna ziua si incruntata si atat.
acum am reusit sa scot de la el cate ceva. ce nu-i convine maica-sii la mine.
nu ii place ca nu-s tupeista, ca nu comunic. sunt prea tacuta. i-ar fi placut sa fiu bagacioasa pt ca cica toti oamenii pe care i-a cunoscut ea asa sunt.
nu-i convine ca eu niciodata nu m-am dus sa-i spun: haideti sa va ajut sa faceti nush ce. eu merg rar la ei, nu ma pricep la bucatarie si sunt foarte neidemanatica si chiar nu m-am bagat in blidele lor si chiar nush unde as fi putut sa ma bag si eu pt ca el mai are inca un frate si doua surori si sta si cu bunicii. la cata agitatie e acolo eu lipsesc s-o ajut pe ea sa duca farfuriile sau sa puna cutite la masa. am ajutat si eu pe ici pe colo, dar nu m-am implicat prea mult. eu cred ca normal e sa-mi spuna: fato fa si tu asta.
daca imi spunea  sa fac ceva si eu ii spuneam sclifosita ca nu fac pt ca mi se rup unghiile sau mi se aspreste pielea atunci era indreptatita sa nu ma suporte. dar asa... chiar atat de mult am gresit?
si inca ceva nu-i convine: ca nu-i zic saru' mana.
eu m-am gandit ca are mintea mai deschisa. e de la oras, a fost crescuta la oras, acum face a doua facultate si are 40 si ceva de ani, e tinerica. m-am gandit ca un om care are doua facultati nu poate sa aiba mintea atata de ingusta incat sa-si imagineze ca daca nu zici saru' mana si zici buna ziua inseamna lipsa de respect.
spuneti-mi si mie unde am gresit eu extraordinar de mult incat sa ajunga sa ma faca "javra". sunt eu chiar atat de nebuna? au ajuns sa ma macine anumite lucruri. nu mai spun cate certuri foarte mari am avut pe tema asta si cat de mult il doare pe el situatia care exista. spuneti-mi ce as putea sa le spun eu ca ma deranjeaza la ei. mi-e rusine sa le zic unor oameni care-s de varsta lu' maica-mea ca eu consider ca e vina lor pt situatia creata. si din punctul meu de vedere pot sa mai faca inca 15 facultati ca tot prosti mor. chiar sunt eu cea care trebuia sa ia initiativa? nu cei mai in varsta ar trebui sa fie mai copti la minte si sa incerce sa comunice cu un plod. sunt copil pe langa ei. ce parere aveti? spuneti-mi ce greseli am.