Daca ai fi tu ce ai face?-4

tu intrebi ce am face noi, asa ca nu o sa ma bag sa iti dau sfaturi cum ar fi mai bine pt tine, pt ca numai tu in adancul sufletului tau stii asta. eu pt nimic in lume, pt nicio bursa sau ceva profesional nu as pleca in alta tara sa stau departe de iubitul meu.. nu ca nu as pleca in alta tara, dar nici macar in alt oras pt ca nu suport ideea unei relatii la distanta (been there done that). chiar s-a pus asa teoretic problema sa plecam din tara pt ceva timp in folosul firmei si am zis clar ca daca e nevoie mergem doar impreuna.

"viata noastra nu este chiar ca o poveste"
Presupun ca ai spus asta in raport cu aluzia mea la romanul lui Camil Petrescu si tot asa presupun ca "poveste" ar insemna in contextul folosit de tine "viata in roz", ceea ce n-are absolut nimic de-a face cu romanul amintit de mine, ba din contra. C.Petrescu prezenta zbuciumul sau interior, analiza psihologica profunda, iar spusele sale despre iubirea adevarata sunt memorabile, as sugera oricui sa le reciteasca.

Nu facem literatura, insa eu imi sustin spusele care de altfel se aplica foarte bine in contextul de fata.

Referitor la: "nu cred ca se mai aplica zilelor noastre...". Ne referim la oameni ale caror vorbe si-au pus amprenta signifiant asupra lumii, de asta tu ii inveti si citesti(daca o faci) in liceu. Iar despre aplicabilitatea lor in zilele noastre, iubirea a fost aceeasi din totdeauna: aceeasi intre mama si tata, aceeasi intre mine si viitorul meu sot, aceeasi intre copiii nostri. Te-as trimite la un om remarcabil si mai in varsta ale carui vorbe se aplica mult prea bine in zilele noastre, Caragiale si comediile sale- viata politica de atunci si viata politica de acum.

In fond, e in van tot ce scriem aici caci oricum fata face cat o duce pe ea capusorul(glasul ratiunii, aflat in prim plan se pare) si desigur glasul inimii(daca mai intra in discutie, caci ratiunea si sentimentele rar se-mpaca!).

Kdeea, ma bucur ca ai zarit esenta si mi-ai inteles vorbele "de suflet", asa cum le doream a fi.

Ps: Cu scuzele de rigoare, prea multa superficialitate in relatiile de astazi. Prea lesne ne lepadam de ele, prea lesne ne aruncam in ele, prea usor ne repezim sa "iubim" sau sa sustinem asta. Trebuie sa fie sau ar fi normal sa fie muult mai multa profunzime.

Ultima oara a fost editat de Tei (2009-01-04 23:25:12)

Oana
Cum au mai zis si alti eu pot sa mentionez un singur fapt. Iubirea este frumoasa si pu ea facem multe lukruri insa vb cintecului "But lovers always come and lovers always go" si niciodata nu se stie cum va fi miine. Asa ca eu as accepta propunerea de a pleka si de a creea un viitor si daca el va dori sa te astepte si daca dragostea cu adevarat va trai veti fi impreuna.
Eu tot am fost in situatia de a face o astfel de alegere si am ales iubirea, insa adeseori ma cert cu el din cauza asta si adeseori sunt reprosuri. Si cel mai rau este ca  mie imi pare rau ca nu am acceptat oferta care mi s*a propus.....

Asa ca gindestete bine...

Chiar nu conteaza cariera ptr u?Acum poate sa fie totul ptr u,iar apoi sa nu mai mearga relatia deloc.......eu m-as duce,dc m-ar iubii ar intelege,ptr ca ar fi vorba de viitorul nostru,oricine isi doreste un viitor,dragostea "nu tine de foame".E bine sa va realizati profesional,iar  asa o sa ai mai multe portitze  deschise in viitor.Eu una as sta serios de vorba cu el si m-as duce...Dc te iubeste cu adevarat te va intelege..

Tei, gandesti prea profund pentru timpurile astea .... nu te mai stresa atat (mai bine ignora topic`ul), se pare ca partea materiala si cariera primeaza printre fetele astea ... eu cred ca daca ai persoana iubita alaturi (dar specific, barbatul cu care vrei sa`ti traiesti viata, care sa fie tatal copiilor tai, caruia poti sa`i incredintezi cele mai tainice secrete si dorinte) poti muta si muntii ...
dar, cum ziceai si tu, depinde de fiecare, de mentalitate, educatie ...

nici eu nu as pleca...

si daca totusi as alege sa plec, as rupe relatia cat as fi inca in tara. de ce? pentru ca nu mi se pare normal sa las un om sa ma astepte aici, sa se gandeasca ca mai sunt 2 ani, 1 an juma', cat o fi si eu va trebui sa ma intorc iar eu sa imi incep o viata acolo.
nu...as pleca si l-as lasa liber, l-as lasa sa ma uite, l-as lasa sa traiasca fara mine ...

Pana la urma ... ideea este ca da, sa traiesti profund si tinzand spre ideal in ziua de azi e din ce in ce mai greu si poate nerecomandat. Dar nu o blamati pe Tei sau ma rog ... nu e asta cuvantul bun dar ... gandirea ei mi se pare ok in sensul ca ... sunt exact ca ea si m-am regasit intocmai in tot ceea ce a zis. Mi-am spus si eu parerea in legatura cu sitiuatia asta si am incercat sa mi-o exprim avand la baza o gandire realista, chiar am incercat sa las in urma idealul in care traiesc si sa rationez poate mai mult decat o fac ( desi o fac, la modul cel mai serios ! ). Ideea e ca toata chestia asta tine de fiecare in parte pentru ca ... eu ... de exemplu ( si indraznesc ca zic ca si Tei ) am in vedere iubirea ca pe ceea ce trebuie sa traiesc; nu vreau sa ma pierd in clisee si sa incep sa filozofez pe tema iubirii si a lui Prince Charming, dar cata vreme viziunea mea ( la modul general, nu a mea personal ) asupra iubirii este cea de mai sus, in mod clar nu as pleca ... Eu chiar sunt o persoana foarte ... cum sa zic .... poate statica ( la modul ca nu imi plac aventura si necunoscutul ) si m-as teme poate sa plec, ei bine, toate astea tin de felul in care sunt construit eu, ca om; si cata vreme incerc sa urmez niste principii si conceptiile mele vizeaza prezenta iubirii in viata mea, pe primul plan, raspunsul e clar. Am zis asta pentru ca ... nu stiu Mi s-a parut ca poate ati respins cumva perspectiva pe care a avut-o Tei in toata chestia asta; ( si ) eu sunt o romantica prin excelenta, cu romanele de dragoste pe noptierea mereu , Thomas Hardy, Jane Austen, D. H.  Lawrence ...

Intr-o alta ordine de idei, Oana, de ce nu mai spui nimic ? Adica ... mister x ce zice de toata chestia asta, cei din jur ... ? Cand trebuie sa dai raspunsul ?

Tei a scris:

Conceptia mea despre iubire este urmatoare: Ori imi pun tot sufletul la bataie, inima si viata, sperantele si visele, tot, ori ma daruiesc intru totul, trup si suflet lui- unicul meu, ori nu am defel o relatie. In alta ordine de idei, riscant, dar teribil de satisfacator(atunci cand merge asa cum iti doresti), totul sau nimic. Sa iubesti asa inseamna sa traiesti cu adevarat, sa simti frumusetea vietii pana-n adancul fiintei tale si inapoi.

Si eu la fel gandesc! 

Fratele meu e cu cineva de 6 ani si ea a vrut sa se duca in Franta sa studieze cu bursa si a stat acolo un an si ceeva,in concediu a fost pe la ea, si-au petrecut timpul impreuna......Deci nu degeaba am vb cand am spus ca dc te iubeste te intelege......S-au gandit si la viitorul lor,la al ei ptr ca usile ti se deschid altfel,apoi.Dupa bursa s-a intors in Romania.Thinks......