Animalutzele noastre-6

Buna fetelor, I'm new !

blue_elf imi pare tare rau de puiul vostru.. Si de cel al barbarei_mori.. ce nenorociti.

Eu am avut foarte multe animale... am avut si broasca testoasa, si pesti, iepurasi, caprita, miel.... pisici f multe, am impanzit bucurestiul cu urmasii lor, porumel, puisor de gaina, etc etc nici eu nu mai stiu ce..

Acuma am niste catei prin curte saracii, ei nu sunt prea rasfatati, k sunt cam "dirty", numai eu ce-i mai giugiulesc.. dar mai am si un frumos "coco" pe care il iubesc rau de tot, nu il am de mult, dar m-am indragostit iremediabil.. si cred k si el ma iubeste, desi e f plin de el si speriat in acelasi timp, daca ma apropii prea tare face criza de panica dar cand ma vede se gudura ca o pisicutza si chiraie de rasuna casa.. E mare cat un porumbel si rosu... avea si o coada cat el de mare, dar i-am smuls-o din greseala cateva zile nici nu s-a mai uitat la mine... Dar ne-am imprietenit iar.. Cel mai mult ii place cand ii fac dus dintr-o sticla din aia in care a fost solutie de spalat geamurile.. E un bom-bon scump...

blue_elf si mie mi-au dat lacrimile

Sarutari si ganduri de bine tie si iubitului tau .. sa fiti tari, inteleg cat este de dureros sa iti pierzi cainele, pentru multi dintre noi sunt ca si niste oameni, sunt copiii nostri care nu pot vorbi in cuvinte umane, ca in rest atat de bine stiu sa comunice

Este foarte dureros sa iti pierzi cainele, chiar daca unii rad in asemenea situatii si ne considera sariti de pe fix ...

ca sa raspund la intrebarea initiala lansata in topic .. da, am un animalut. Se numeste Junior, este caine, are 8 ani deja. am mai multe sa va povestesc, asa ca ma veti suporta

Acum 8 ani l-am primit cateva minute in casa, pentru a-i da de mancare. Era un catel de vreo 2 luni, mic, de aproape il tineam intr-o mana .. slab, murdar, bolnav. Mi-am dorit mereu un caine, dar cum stau la etajul 2 nu prea era o idee acceptata ... nu stiu cum .. dar ziua aia a fost altfel. Obisnuiam sa chem sus cateii sa ii hranesc si apoi ii lasam in curtea bloc-ului de unde ii pescuiam. In ziua aia cutu se luase dupa bunica mea si a intrat in casa. Nu stiu de ce, dar mi s-a lipit de suflet. este un caine fara rasa anume, ceea ce unii "draguti' ar numi jigodie sau alte apelative de genul. A fost insa mereu un frumos. Are blana crem si botul negru. Urechile erau pe atunci si ele inchise la culoare si la ochi are niste linii negre, de parca ar fi machiat. ca si multi caini fosti vagabonzi este de o inteligenta de speriat.

Am insistat si l-am pastrat in casa. Pentru ca eu pana atunci eram a mica, din momentul in cauza deveneam si eu mai mare decat cineva. Pentru ca nu ii puteam zice "al mic" a devenit Junior sau Juni cand am chef de dragaleala.



Asta este domnul meu, in exercitiul functiunii (adica somn pe perna).

Este un destept si jumatate si mi-a inseninat viata de cand il am. Sunt mai calma si mai fericita ... cei care aveti animale in casa, stiti despre ce vorbesc

Acum 3-4 ani s-a lipit de noi, in curtea blocului un amarat de caine de talia lui Juni, numai ca e maro .. un frumos si el, dar aproape salbatic. zecile de cicatrici arata ce viata grea a dus. Batai primite de la alti caini mai mari si de la oameni care uita sa fie oameni. Cand a venit in curtea blocului, nimeni nu s-a putut apropia de el. Am 2 vecini care il pocneau cum il prindeau si asta l-a facut si mai sperios. Intr-o perioada nici nu latra .. am crezut initial ca este mut .. tocmai pentru ca era asa un mofluz, i s-a zis Moflea... Noi ii spunem Mofli sau Moflicu, parca nu suna atat de rau

Ca si varsta este apropiat de Juni, cam 8-9 ani ...

Incet-incet .. cu mancare si blandete l-am apropiat mai mult de noi. Nu a fost niciodata un caine prea sociabil (nu il pot invinui), dar de noi s-a "lipit" pana la urma. Este genul de caine pe care il mangai cand vrea el, daca vrea etc. relatia noastra s-a mai "sedimentat" in ultimele 2 luni, cand a intrat in casa noastra aproape oficial.

Acum cateva saptamani, la ora 6 dimineata am fost treziti de o doamna din cartier ("mama" unei catele mari si frumoase, prietena cu Juni) care ne stia ca "parintii lui Juni" si stia ca noi ne ocupam de Mofli. catelul in cauza, a fost batut in noapte aia de 2 caini de talie mare care se pare ca au incercat sa il rupa in doua.. sau ceva de genul asta. S-a trezit femeia la 3 jumate dimineata intr-un urlet cumplit si a iesit in pijama sa vada ce este. L-a recunoscut pe Mofli si a sarit sa ii sperie pe cei 2 caini ... l-a salvat asa ... a stat 2-3 ore cu el afara, cainele era in stare de soc (dupa 3 zile abia a inceput sa recunoasca oamenii si sa nu mai aiba privirea aia in gol). Era plin de sange si nu putea sa mearga. Am iesit cu tata-miu cu o patura si l-am adus acasa toti 3. Era atat de distrus incat nici nu mai avea putere sa riposteze. L-am dus la medic si i-am oferit cazare in balcon. Juni este seful in casa si nu suporta pe nimeni, dar l-a lasat in pace, stia probabil ca este bolnav. A fost la medic timp de 2 saptamani si a fost un cuminte. Au chiuretat zonele cu muscaturi (pe la gat si mai ales in zona burticii) si nici macar nu a scancit, desi se faceau interventiile pe viu, fara anestezie ... imi inchipui in ce dureri era de la noapte aceea de nu mai simtea nimic. A fost cusut si a luat la injectii de s-a saturat saracul. A fost plimbat tot cu patura si taxi-ul in toate zilele astea, pus pe supgra alimentatie acasa si ingrijit. Culmea este ca a scapat. Singurul semn al intalnirii cu moartea il reprezinta un mic schiopatat la piciorul drept ... sper ca se rezolva. daca nu, medicul a spus ca ii vom face radiografii .. asta insa peste ceva timp, nu vreau sa il mai stresez.

Relatiile sunt si mai cordiale acum .. a inteles si el ca nu toata lumea il vrea mort, ca noi chiar il iubim si se comporta deja ca un copil. inca il lasam ziua in curtea blocului, ca acolo ii place, dar noaptea vine in casa la "dormitor".

Al treilea caine al meu (nu chiar al meu, dar inca un ingeras care mi-a inseninat ultimele luni de viata) este Santini (Santi pentru prieteni . Spuneam intr-un topic in care am postat anterior ca l-am gasit in ultimul hal. Era a doua zi de Pasti, am mers la radio si am auzit un catel din asta mic latrand. Am iesit, am cumparat un polonez si am plecat sa ii dau de mancare (fac chestia asta din cand in cand). Cand m-am apropiat, m-a luat groaza. Avea blana numai un pic pe spate, era tot jegos, slab si plin de tot felul de "organisme" insetate de sange. Langa cladirea in care e radio-ul este si o clinica veterinara, asa ca m-am gandit ca macar ii face un vaccin ceva ... Medicul mi-a zis ca trebuie dus acasa, deparazitat (asta a facut el partial) si dat cu nu stiu ce solutie timp de 4-5 zile. si trebuie sa maance ca lumea. L-am luat in brate si m-am postat cu el acasa. Ai mei sa faca in momnetul ala cu hertzul ... Juni nu suporta pe nimeni in casa, asa ca am apelat la prietena mea .. sa il tina pe balcon, ca eu ii dau mancare si fac vizitele la medic. cainele a fost spaima cartierului .. il tineam in prosop (era frig pentru el fara) si il plimbam. Au fost vecini convinsi ca sunt nebuna, au ras de el si de prostia mea. Eu si Adi, prietena mea, ne-am vazut de treaba. Am mers la medic de zeci de ori, l-am pus pe vitamine si mancare. Partea buna este ca a fost mereu un mancacios, asa ca s-a pus pe picioare.

intr-o luna avea deja blanita pe el si acum are o blana atat de deasa si lucioasa, ca nu iti vine sa crezi ca el e raiosul de acum 4 luni.

Nu vreau sa credeti ca fac reclama ieftina aici, dar am pus toata povestea lui pe forum. http://www.lovingdoggies.com/showthread.php?tid=227

Acolo sunt poze cu el in prima zi, cand intra in cutia aia, dupa 3 luni si acum 3 saptamani... este deja un urias si sanatos tun. Dupa 2 luni medicul lui mi-a marturisit ca el personal nu ii dadea nici o sansa. Ca era atat de subnutrit si de bolnav, ca nu credea ca traieste. Dupa cum banuiti, vecinii sunt incantati de metamorfoza ..

L-am dat la curte, la un vecin. Este la 50 de metri departare de mine, ii duc mancare si sper ca va fi fericit. merita ..

cam astea ar fi povestile cu "copiii" mei ... v-am plictisit

Ultima oara a fost editat de dojo (2007-07-18 21:29:12)

frumoasa poveste dojo.eu dc as putea as lua in casa toate animalele starzii, dar din pacate nu pot.abia ma descurc cu unul singur , rasfatatul casei.

Si eu am un motan care face anul asta 7 ani. Este ca si copilasul meu

si eu am o "fetitza"-.... o pisicutza de 5 ani, Brigitta (Bri, sau Bum-Bum pt amici )... ea e stapana casei noastre.. ai mei o adora, si tata se trezeste pana si in miezul noptii sa-si duca fata la plimbare pe afara, daca fetei i se nazareste....

mitzili e superb catelul

asta e Tynnuta mea.o ador

Ultima oara a fost editat de oana_ (2007-07-23 08:30:01)

http://www.servimg.com/image_preview.ph … u=11348159

http://www.servimg.com/image_preview.ph … u=11348159

http://www.servimg.com/image_preview.ph … u=11348159

http://www.servimg.com/image_preview.ph … u=11348159

asta a fost cooki, sufletelul nostru

pacat ca la noi in Ro nu exista gen protectia animalelor( ma refer cum exista la americani), de fpt exista dar nu e asa implicata.am fct si un filmulet in memoria lui, aseara.

vreau si eu animalut, un catelus, dar ce sa fac ca nu suport parul de animale prin casa ? plus plimbarea de dimineata (am o mare problema cu trezitul dimineata )