Cum va descurcati in situatia asta?-7

Iubita .......

Sunt de acord ca parintii ne vor binele, asta n`o contesta nimeni dar cateodata  au o atitudine asa infantila mai rau ca un copil...Ce daca ai vb la tel de nu stiu cate ori? Oare au uitat ca au fost si ei de varsta ta? Eu cred ca inca te mai considera un copil, parca prea multe iti impun si prea mult te constrang in unele lucruri si nu e bine deloc!

April, inteleg ca prietenul tau nu mai vrea sa mai vina pe la tine dar duminica cand ar tb sa sarbatoresti majoratul eu zic ca poate sa faca un efort sa vina chiar daca o sa tb sa`i suporte pe ai tai...Trebuie s`o faca de dragul tau...
Hai k o sa fie totul bine...

april, am citit printre randuri mesajele tale de astazi. hai sa iti zic si eu ceva.. si noi suntem aprox in aceeasi situatie. mama lui ne cam "sta" in cale. nu ne lasa sa ne vedem prea des (precizez ca stam in orase diferite ..15 min cu masina).. zice "ce? sunteti casatoriti??", ieri au fost in plimbare la cabana.. si al meu ar fi vrut sa ma ia si pe mine, insa mama lui a zis "lasa, hai sa stam noi acum mai mult, ca din oct oricum nu ne mai vedem (plecam amandoi la fac in acelasi oras). nu ne lasa sa stam impreuna intr-o camaruta (la facultate) pe motiv ca nu au bani (da' de unde.. ca au o situatie materiala.... ma lasi?) si inca multe alte lucruri pe care acum nu mi le mai aduc aminte...
in fine, mami mi=a zis sa renunt la relatie.. insa eu stiu ca e vb de mama lui, nu de el. din cauza ei ne vedem noi cum ne vedem si din cauza ei avem noi discutii.. abia astept sa plecam la facultate!!!

iar ca sfat, april.. nu stiu ce sa spun decat IUBITI-VA!! indiferent de ce zice lumea!
app, la multi ani. si sa fii iubita

multtumesc de sfat april
asa spunea si al meu, daca ne iubim si este incredere... nu mai conteaza restul.
eu cred ca mama lui asa e ea, asa e firea ei pentru ca si in relatia cu sotul ei la fel face. de fapt, in casa aia canta gaina. sotul ei tace si face...
si ma mai gandeam ca, fiind singurul ei copil, acum ca l-am "furat" nu i-a picat prea bine. ma gandeam si la varianta asta.
oricum, noi sa fim sanatosi

O părere de la una un picuţ mai mare dec?t voi, dacă permiteţi

?n primul r?nd, eu nu sunt de acord cu ideea că trebuie să renunţi la toate prietenele tale ?n favoarea iubitului. Ok, n-ai cunoscut ?ncă o fată care să merite să fie prietena ta, mai caută. Mie viaţa mi-a arătat şi demonstrat că iubiţii vin şi pleacă, prietenele sunt cele care răm?n mereu pe loc. Şi n-am avut numai experienţe frumoase ?n materie de prietenie! Cunosc o fată care era ok ?n societate, ?şi formase un grup destul de mic de prieteni şi prietene, ieşea cu ei, se ?nţelegeau ok etc. C?nd l-a cunoscut pe actualul a ?nceput să se distanţeze ?ncet, ?ncet de toţi şi să răm?nă doar cu el. Şi dă-i şi dă-te cu capul de pereţi la fiecare ceartă sau problemă pentru că nu era nimeni către care să se ?ntoarcă să se descarce şi să povestească...

Plus că la mine iubitul e iubit, prietenele sunt prietene. Ceea ce vorbesc cu ele e una, discuţiile ?ntre fete au frumuseţea lor, nu o să mă apuc să vorbesc cu al meu despre prostiile pe care le vorbesc cu ele. O să spuneţi că voi vă ziceţi tot, că nu există ascunzişuri etc. Nu e vorba de asta, e vorba de legătura aia at?t de frumoasă care se leagă ?ntre doua prietene atunci c?nd beau un frappe ?mpreună şi povestesc c?te ?n lună şi-n stele.
Eu nu aş putea fără prietenele mele - şi sunt doar vreo 4 cu care pot să vorbesc orice, să cer un sfat şi la care pot să mă duc oric?nd să mă descarc. Repet, dacă nu aţi găsit ?ncă persoana care să merite, mai căutaţi, e tare păcat să treci prin viaţă fără un prieten, mai ales la v?rsta voastră / noastră. Mai ales că, da, se poate ?nt?mpla să nu răm?neţi toată viaţa alături de el şi apoi ce faceţi? Vă treziţi singure ... şi e cel mai naşpa sentiment să ieşi dintr-o relaţie şi să nu mai ai pe nimeni l?ngă tine (mai ales că la voi nici părinţii nu contribuie prea mult la stările de bine)


?n al doilea r?nd, legat de problemele cu părinţii: eu am 22 de ani şi ai mei s-au cam maturizat alături de mine. Av?nd un frate mai mare crescut ?n perioada comunistă, deschiderea lor nu era prea mare. Şi şi-au păstrat-o p?nă mai recent. Şi de c?te ori nu am urlat şi eu că nu mai am 15 ani... dar cu cine să mă ?nţeleg? Dacă ar fi un pic mai deschişi, aţi putea să le faceţi un pic de educaţie, ?nsă ăsta nu prea e cazul ?n cele mai multe situaţii, aşa că trebuie să-şi dea ei seama ce şi cum singurei... şi pentru asta voi trebuie să cam răbdaţi şi să nu puneţi la suflet.

De pildă, eu nu am vorbit niciodată cu ei despre sex, nu le-am spus niciodată c?nd a fost prima oară şi cu cine. ?n prezent am "un fel" de relaţie de vreo 2 ani jumate cu care ei nu prea sunt de acord pentru că iese din tiparele cu care sunt ei obişnuiţi de relaţie normală, oficială şi sănătoasă Şi nu de puţine ori am avut discuţii cu ei legate de subiectul ăsta ?n care ?mi spuneau clar să renunţ şi să nu-mi mai bat capul pentru că nu merită. Dar, norocul meu a fost că am ajuns la 22 de ani şi probabil şi-au dat seama că nu pot să mă ?nchidă ?n casă şi să-mi interzică să mă văd cu el... aşa că e un fel de armistiţiu tacit că eu mă duc şi mă dau cu capul singurică şi ei nu ?mi mai pun ?ntrebări t?mpite

Mulţi părinţi uită faptul că, ?ntr-un fel sau altul, au fost şi ei aşa c?ndva; uită că tinerii au nevoie să acumuleze experienţă, că nu pot să-i ţină ?ntr-un glod de cristal p?nă la 40 de ani şi că, chiar dacă vor fi mereu copiii lor, nu trebuie să-i mai protejeze ca la 10 ani. Cea mai bună experienţă, fie pozitivă, fie negativă, se acumulează prin propriile forţe, nu prin ce spun alţii. Pentru că fiecare experienţă e diferită şi poate avea un final cu totul şi cu totul diferit faţă de cea a prietenei, a colegului sau a tatălui. Sigur, ei mereu ne vor binele şi cred că dacă ne feresc cu forţa de lumea ?nconjurătoare vom fi protejaţi, ?nsă asta deja nu se mai poate numi viaţă...

Concluzia ar fi (după un post poate mult prea lung ) să aveţi răbdare cu ei, oric?t de tare v-ar enerva şi oric?t de tare vi s-ar părea că nu vă ?nţeleg. Că ?n mai toate chestiunile importante, timpul joacă un rol major. Aveţi răbdare cu ei şi ?n timpul ăsta nu uitaţi să iubiţi şi să vă căutaţi fericirea.

N`ai pt ce,te ajut cu mare placere cand pot
Cum te mai intelegi cu mama ta?

April, eu nu te-as sfatuii sa ii mai povestesti iubitului tau cum incearca mama ta sa se amestece in relatia voastra.
Astea sunt lucruri care nu se uita, si poate peste ani daca veti ramane impreuna ii va purta resentimente.

Tu nu ai ce sa le faci parintilor tai. Cel mai bun exemplu pe care il poti da cuiva este cel personal, si asta se realizeaza in timp.
Deci deocamdata nu iti ramane altceva de facut decat sa te inarmezi cu rabdare multa.

ryanna22 a scris:

Din ce scrii tu iubita, mama ta n`o sa se de-a pe brazda prea curand, e clar ca nu poti sa`i schimbi mentalitatea(ar fi fost bine macar acolo putin)... . Eu nu sunt de acord ca nu tb sa`i spui prietenului tau pb si framantarile tale,daca e un tip matur va intelege ca mama ta spune ce spune doar pt ca iti vrea binele

In alta ordine de idei de ce afirmi ca uneori  vb mamei tale te fac confuza? "Problema e ca, prin ce zice draga de mama, imi creeaza un sentiment ca ceva poate nu e chiar asa de bine".
 

asta e problema...nici el nu e prea matur. i-am spus ca doar de aia e mama sa ma sfatuiasca (ca nu are pic de stil in a face-o e altceva) si nu face nimic cu rea intentie, dar el o tine pe a lui ca nu il suporta si ca vrea sa ne despartim. pe de alta parte, in familia lui, eu sunt "sfanta". taica-su a baut putin mai mult intr-o seara si a inceput sa vorbeasca de mine si de relatia noastra. nu a spus absolut nimic rau, ba chiar i-am dat dreptate, dar nu stiu ce i s-a parut alui meu si a inceput sa tipe ca de mine sa nu vorbeasca urat, s-a certat cu el si cateva zile nici nu l-a bagat in seama. el reactioneaza, eu nu imi permit cu ai mei. si poate pt ca mama lui mereu spune numai lucruri bune de mine, si imi ia apararea, adica ne "unim fortele" si-l certam pe el, ar vrea ca asa sa fie si mama mea, dar nu se poate.
legat de starea mea de confuzie in urma discutiei cu mama, eram foarte suparata si am inteles altceva. azi dimineata realizai de fapt ce voia sa zica.
ca in fiecare dimineata, acum imi este bine. eu sunt mai sensibila si nu prea puternica, dar vad ca inca am forta sa cred ca totul va fi bine....sper sa ma tina acest optimism cat mai mult ca tare am nevoie de el  

Hai k o sa fie bine   Se apropie si ziua ta nu tb sa mai plangi ,gandeste`te ca toate astea sunt trecatoare  
P.S. daca te mai prind pe la topicul asta cu lucruri triste te bat  

buna fetelor...m-am gandit sa va scriu ce mi se intampla de ceva timp ca sa vad si parerile voastre referitoare la situatia asta....
     
Sunt cu ubu' de un an si jumatate si totul a mers super bine pana acum aprox 1 luna..pana cand am obesrvat o oarecare skimbare in comportamentul lui..prima faza care m-a pus pe ganduri a fost ca de fiecare data cand vroiam sa ma apropii de tel lui..sarea ca ars....apoi...kestia asta m-a facut curioasa si m-am uitat in telefon...eram exact langa el..(el era la calculator)...si am vzt 2-3 mesaje de la o anumesau un anume "G"... knd am vzt asta deja ma ducea cu gandul la "ultima noapte de dragoste ,intaia noapte de razboi"..stiti voi domnul "G"..dar cred ca in situatia de fata si sunt sigura..este o ea.... 

am gasit cateva mesaje ..nu scria cine stie ce in ele dar...m-a pus pe ganduri..pe cine intereseaza in afara de mine cand iese el de la sala?de ce il intereseaza pe el ce face acea individa?ea ii rsp comod.."stau in pat ,ma uit la tv si mananc ceva dulce,tu? ...nush cestile astea m-au pus pe jar...

sapt asta ..i-am luat telefonul si m-am uitat in el...iar 2 mesaje de la aceeasi "G"....deja simteam ca rabufesc ...m-am abtinut o luna si ceva si sa mai tac si acum??? era deja prea mult....   si am tacut cam pana ieri...si mergand prin oras la o plimbarik...i-am spus ca nu suport sa ma minta...si daca  kiar  are  ceva cu careva sa faca ce vrea..dar macar sa nu aflu eu.... m,a ganeam ca o sa reactioneze dur..dar incepuse " hai ca n-avem ce sa mai vb ca iar ai kef de scandal si m-am saturat!"....si i-am zis de mesaje...( cu 1 seara inainte i-am sp daca pot sa ma uit si eu prin tel pe care si l-a luat...bineinteles ca nu si a inceput sa rada isteric...) si cine e tipa cu care isi da mesaje.....practic nu mai stia ce sa zica..avea nervi dar se abtinea sa nu inceapa sa zica cine stie ce pe strada... nu si-a cautat scz dar pur si simplu a zis..:" iar te-a luat capul..deja exagerezi enorm!"


nush mai fetelor ce s mai zis..sa fie oare comportamentul asta deoarece se aproipie vremea sa plec la facultate si el o sa ramana aici? nush ce sa mai zic,ce sa mai cred...pt ca il iubesc enorm ..dar un compromis..nu as suporta..sa trec cu vederea daca are pe alta  ..deja cred ac am inghitit cam mult....astept sfaturile voastre....

Ultima oara a fost editat de andreutza89.dreaming (2009-09-21 07:09:46)

Jessica_M a scris:

?l ?nţeleg că-i bărbat şi işi doreşte şi alte femei, dar măcar să te trateze cum trebuie! Ce se ?nt?mpla dacă el ?ţi găsea acele sms-uri? Nu crezi că aveai parte de scandal? Dacă era doar o prietenă, avea un nume şi nu era trecută "G". Nu reacţiona aşa. ?ţi spunea frumos că-i o prietenă şi bla bla bla.

foarte de acord cu tine sunt... eu nu sunt o fire care sa ma cert..ca daca era alta in locul meu i-ar fi dat si doua peste oki..sincer...si daca gasea sms-urile la mine..nu-ti spun de ce ironii in prima faza aveam parte..
dar asta m-a determinat si pe mn sa ma gandesc departe..daca ii e prietena,la ce mama dracu o are trecuta "G"? ca am si eu baieti in telefon trecuti o groaza..(colegi,prieteni) dar nu ii am trecuti sub acoperire...