Cum se educa un copil?

innana a scris:

dupa parerea mea sfaturi despre educarea copiilor nu se dau. fiecare si-l educa cum considera de cuviinta.
oricum, orice sfat ai da sau ai primi in momentul asta fi sigura ca atunci cand vei avea copilul tau nu vei tine cont de el.

subscriu
copilul tau nu o sa ajunga niciodata sa faca scene in public sau mai stiu eu ce minuni...daca u il educi cum trebuie,iar voi parintii sunteti un exemplu bun

In ziua de azi oricum anturajul strica mult din educatia primita acasa. Daca acel copil are un caracter impresionabil si mai slab s-a terminat.
Eu (am avut ocazia sa imi testez "abilitatile" parintesti cu varul meu) si pot spune ca as fi posesiva cu odrasla mea. Nu l-as rasfata ci dimpotriva as vb cu el, as comunica, i-as explica de ce trebuie asa si de ce nu asa, nu sunt adepta bataii, o palmuta la fund cand chiar vezi ca nu ai cu cine discuta mai merge, dar NU mai mult.
In ziua de astazi parintii au grija zilei de maine si nu mai au rabdare sa aiba grija de copil, la scoala nu vreau sa comentez pt ca ma enervez numai cand ma gandesc cata indiferenta poate exista, asa ca nu ma mira ca cei mici invata numai prostii, cad in ghearele escrocilor etc.

Sa revin la subiect, eu as adopta varianta comunicarii in educatia copilului plus ca atmosfera din familie nu este una violenta si anormala (pt ca si acest lucru influenteaza).

un copil se educa in primul rand prin EXEMPLUL PROPRIU. spun asta din ce am vazut la altii, dar in special la ai mei. ai mei sunt amandoi oameni buni, educati bla bla... dar daca pe mama o mai auzeam spunandu-mi "ridica tu tel si zi ca nu-s acasa" sau daca o mai auzeam zicand ceva de rau despre x sau y sau tipand la mine si fra-meu (desi, repet, IDEILE pe care a incercat sa ni le inoculeze au fost mereu cele mai corecte din lume)...tata, in schimb, a fost si este un model de om super-corect, niciodata nu l-am auzit tipand, barfind, mintind etc etc.

inutil sa spun ca, in copilarie, daca mama tipa la mine cand am facut o prostie eu ziceam "mai bine bate-ma si lasa-ma cu teoria, sa pot fugi mai repede la joaca", era de-ajuns ca tata sa se uite mai urat ca sa bocesc dupa ierare



in alta ordine de idei... cred ca f important in educatia unui copil este sa fii CORECT cu el mereu. in ambele sensuri... adica sa-l incurajezi la maxim cand face ceva bun si sa nu faci rabat de la pedeapsacand greseste. adica fara "nu ai voie afara 2 zile" si apoi, din mila, sa-l lasi dupa o zi. si, invers, fara sa-l vezi venind cu carnetul de note plin cu 10 si tu sa-i spui sec "bravo, da' uite ce mizerie ai lasat in camera"....

mie mi-e tare frica sa nu seman cu maica-mea.... buna la teorie, dar practica omoara.... :|mi-as dori sa fiu un exemplu pt copiii mei... dar stiu din relatiile cu ceilalti ca mai e muult pana acolo... poate ma destept in timpul sarcinii sau dupa ce devin mamica

sau cand eram adolescenta si mama nu ma lasa numai pana la 24 max in oras imi juram si promiteam ca eu nu voi fi asa cu copilul meu....dar sunt sigura ca asa voi fi.

Eu nu zic ca trebuie sa urmezi sfaturile oricui, oricand. Dar, e f. bine sa fii informat ca parinte. Nu sa lasi niste idei preconcepute despre educatia copilului sa iti dicteze viata, doar pt. ca nu trebuie sa urmezi sfaturile alcuiva.

Pe mine, la adolescenta, mama ma lasa cam pana la ce ora voiam eu, cat timp stia unde sunt, cu cine si cat stau; a avut dreptate sa aiba incredere in deciziile mele. La adolescenta nu prea mai educi un copil...atunci e o perioada in care el se autoeduca.

Ultima oara a fost editat de un_gandacel (2009-02-25 18:07:38)

un_gandacel a scris:

Pe mine, la adolescenta, mama ma lasa cam pana la ce ora voiam eu, cat timp stia unde sunt, cu cine si cat stau; a avut dreptate sa aiba incredere in decizile mele. La adolescenta nu prea mai educi un copil...atunci e o perioada in care el se autoeduca.

daca in adolescenta tanarul nu simte sustinere din partea parintilor, e f posibil ca "autoeducarea" de care zici sa aiba efecte nefaste.... eu zic ca educatia din adolescenta (in sensul unei directionari si a comunicarii, nu ma gandeam la "pus la colt") e cel putin la fel de importanta ca cea de la gradinita

cat despre libertate... sunt de acord.... exact asa am de gand sa procedez si eu cu ai mei (bione, tre sa trec de "terorismul" lui iubi, care are tendinte de a urma educatia "dictatoriala" primita acasa.... tot timpul imi serveste chestia cu "eu cum ziceau ai mei asa faceam"... eu am fost mai rebela, sunt de parere ca nu enormal sa ingradesti libertyatea unui om, si acum am sechele cu ai mei de la treburile astea si nu suport sa mi se ingradeasca libertatea... de atunci citire...)

Vezi ca incurci termenii, alintatul nu este proiectia afectiunii in practica.
Inca ceva, o mama n-ar trebui niciodata sa uite cat de inteligenti sunt copiii, cat de repede incep sa minta si sa aplice santajul emotional.

katami a scris:

un_gandacel a scris:

Pe mine, la adolescenta, mama ma lasa cam pana la ce ora voiam eu, cat timp stia unde sunt, cu cine si cat stau; a avut dreptate sa aiba incredere in decizile mele. La adolescenta nu prea mai educi un copil...atunci e o perioada in care el se autoeduca.

daca in adolescenta tanarul nu simte sustinere din partea parintilor, e f posibil ca "autoeducarea" de care zici sa aiba efecte nefaste.... eu zic ca educatia din adolescenta (in sensul unei directionari si a comunicarii, nu ma gandeam la "pus la colt") e cel putin la fel de importanta ca cea de la gradinita

Ai dreptate in ceea ce priveste sprijinul, dar eu nu vad etapa aceea ca educatie oferita copilului, poate eu am fost prea independenta, prea incapatanata, dar nu-mi inchipui cum ar putea sa fie educat un adolescent, deja cunoaste riscuri, stie ce implica fiecare alegere, isi cunoaste dorintele, preferintele..Vb de un adolescent normal nu de un copil prost.