Cum le spun parintilor?-4

pink_martini, in mod intamplator am, la randul meu, o varsta la care pot face asemenea consideratii legate de varsta "independentei"
insa, avand in vedere ca tu pari a considera topicul o vendeta personala, ma voi retrage aici...

ei bine, eu nu sunt de parere ca viata se termina la 30 de ani, ci ca se poate termina si maine!
iar bani indeajuns nu voi avea niciodata, pentru ca sunt genul care mereu vrea mai mult- asa ca eu personal mi-as asuma intemeierea unei familii chiar si in conditiile in care lucreaza doar unul. chestia asta nu dureaza la nesfarsit, isi va gasi si celalalt partener un job, mai bun sau mai prost, dar ideea ca vii acasa si stii ca et asteapta cineva cu un sarut mie mi se pare...

anca9 a scris:

nu se termina la 30 ani, dar nici sa te duci cu copilu' la gradinita si sa-i spuna educatoarea: "vai, ce bunica tanara ai!"

dar nici sa nu ai cu ce iti creste copilul sau sa nu ai bani sa il dai la gradinita    din ce ai spus tu, sa ma dau pe mine ca exemplu ar trebui sa fac copil acum la 24 ani, 25 ani cand voi naste si sa il cresc in camera de camin de familisti ( pt ca din toamna voi urma si master si doctorat-3 ani si vom sta intr-o camera tip garsoniera pt a strange bani de un avans la casa, nu vreau sa dau acei bani pe chirie si sa nu am sansa sa am casa mea)...si sa il las singur in camera sa urle si sa moara de foame cand eu voi fi la facultate toata ziua...cam asa vor sta lucrurile daca fac copil acum pe principiul sa nu il fac la 30 de ani ca vai...voi fi bunica tanara. hai sa fim seriosi, ai nostri parinti lucreaza inca, sunt in orase diferite deci nici nu se pune problema de crescut ei copilul, plus ca e copilul meu si il voi face atunci cand voi fi in stare sa il cresc. dar momentan...pana in 27 de ani nu va veni vorba de copil in familia mea ( pentru ca din vara vom fi o familie in adevaratul sens al cuvantului)
  anca9..chiar sunt curioasa ce varsta ai tu...

in discutia cu copiii nu ma bag...personal, eu nu as fi putut sa nu fiu pe picioarele mele pana la varsta de 30 de ani (si mai am un picut pana acolo). cel tarziu din momentul in care am terminat facultatea, mi s-a parut normal sa nu mai traiesc pe spinarea parintilor... ca te mai ajuta cu un pachet de mancare din cand in cand e una... insa la 30 de ani sa mai stai cu mama si tata mi se pare - mie - cam aiurea (chit ca ai o cariera, salariul tau - vorba vine, mai contribui si tu la cheltuieli, dar casa tot parintii o tin)... nici in sua nu suna bine si ei sunt genul care au decalat tot ce s-a putut

da, ilinca, ai si tu dreptate. exista parerei si pareri. bun inseamna pentru fiecare altceva. am invatat si lectia asta, ca fiecare vede lucrurile in mod diferit...

Ultima oara a fost editat de Soleil (2009-06-04 12:28:08)

pink_martini, io n-am prejudecati si nici una din fete nu cred ca vb asa din cauza prejudecatilor!
eu spun ceea ce spun, pentru ca asa simt! daca as sta sa astept pan' la 30 de ani sa ma mut cu iubitu' si inca 3-4-5 ani dupa aia ca sa fac un copil, eu in viziunea mea as fi o 'ratata' sau o 'insatisfacuta'.
pt ca eu imi doresc din tot sufletul un sot, o familie si deci un copil. si imi doresc asa pt ca asa sunt eu construita si nu sunt genul care sa fiu fericita in singuratate.

iti dai seama ca nu o sa nimeresc varsta exacta nu stiu...zic maxim 27-28.  eu intr-un fel sunt de acord cu voi..si eu mi-as dori acum un copil dar trebuie sa fiu realista nu e momentul. cu mutatul impreuna cu chirie..iarasi presupun ca nu e nimeni inconstient sa nu isi faca niste calcule inainte...dar daca iti da cu minus si nu iti ajung banii ce faci? tot te muti ca asa se face?
   eu atat mai zic: atata timp cat un cuplu nu e capabil sa se intretina ca sa stea aman2 cu tot cu un mic ajutor din partea parintilor, parerea mea e ca nu au ce cauta inca impreuna. ca asa...ori ca stai la mama acasa ori ca stau in chirie...tot mama plateste si nu ai realizat nimic nu inseamna ca esti pe picioarele tale. nu zic sa nu ajute...dar nici sa plateasca parintii tot de fiecare data ( spun asta pt ca mai sunt situatii cand chiar e nevoie de ceva mai mult de la parinti, dar ar fi bine sa nu fie prea dese).
  si cu copilul la fel..cand esti capabila sa ii oferi minimul necesar atunci il faci. dar daca nu ai bani de scutece sau mai stiu eu ce...mai bine ai rabdare pana la momentul potrivit

pink_martini a scris:

pokemon a scris:

pink_martini, io n-am prejudecati si nici una din fete nu cred ca vb asa din cauza prejudecatilor!
eu spun ceea ce spun, pentru ca asa simt! daca as sta sa astept pan' la 30 de ani sa ma mut cu iubitu' si inca 3-4-5 ani dupa aia ca sa fac un copil, eu in viziunea mea as fi o 'ratata' sau o 'insatisfacuta'.
pt ca eu imi doresc din tot sufletul un sot, o familie si deci un copil. si imi doresc asa pt ca asa sunt eu construita si nu sunt genul care sa fiu fericita in singuratate.

Te inteleg perfect si eu simt la fel.
Mie asa  mi se pare, ca exista prejudecati cu privinta la calendarul asta al vietii. Eu nu am militat pentru mutatul cu iubitul la 30 de ani si nici conceperea unui copil la 40, nici eu nu sunt de acord cu astfel de lucruri si personal imi doresc un copil pana in 30 de ani (situatia ideala)
Dar de ce mi-a racit eu gura aici era pt faptul ca nu e niciio nenorocire sa-ti intemeiezi o familie la 30 de ani si nici nu e de blamat acest lucru. Cred ca orice fata isi doreste un copil sanatos si sa fie mama tanara, dar sa pui lucrurile astea inainte sa vezi daca poti si daca ai cu ce, mi se pare ca nu te-ai gandit in profunzime si gandesti in prezent si faar perspectiva viitorului.

asta cred si eu. imi doresc si acum, ne dorim aman2 dar stim f bine ca nu e momentul pt ca nu ne permitem sa crestem un copil acu cand nici nu am terminat facultatea.si nu-mi spuneti ca altele au facut copii si s-au tinut si de facult pt ca mie 3 ani de acum incolo imi va fi imposibil pt ca in fiecare zi voi fi la facult pana dupa amiaza.
  eu m-am dat pe mine ca exemplu ca sa vedeti ca nu e chiar asa roz totul chiar daca iti doresti

mel va veni si momentul. intai sa te linistesti tu cu licenta si cand simti ca asta e ceea ce iti doresti faci si pasul.

pink_martini a scris:

Si ce daca ai 30 de ani, important e ca copilasul ala sa fie iubit sa aiba o familie unita

cu asta de acord...

si sa-ti creasca inima in  tine ca ii poti oferi toate jucariile de pe lume.
BTW nu sunt materialista

cu asta NU!!  deci de asta facem copii? ca sa ne creasca NOUA inima si MANDRIA ca suntem in stare sa-i... alintam? mi se pare... trist.
eu chiar nu-mi doresc sa-i ofer copilului mmeu toate jucariile de pe lume. mai degraba prefer sa-l invat sa se joace... cu ceea ce are.......


oricum, soleil a zis cel mai bine... am deviat rau aici... una e sa-ti faci copii si familie, ata e sa TE MUTI PE PICIOARELE TALE.

mel... sa speram ca e cea mai buna alegere pt voi... dar sa tii cont si de faptul ca, daca el isi doreste f mult, e destul de frustranta starea (eu il inteleg din prisma proprie, asa am fost si eu cand al meu nu avea curajul sa ma "ceara" de la ai mei sa ne mutam impreuna...)

da saracu s-a bagat acum intr-o carapace si sta timid si nu mai spune nimic...se vede ca e dezamagit