Iubitul si prietenii

piie a scris:

acum ma vad in fiecare zi doar cu el. nu, nu m-as plictisi niciodata sa stau doar cu el, dar ma intreb: o fi bine?

nu, nu e deloc bine.

piie, fii foarte atenta la mine, te rog.
Paca acum aproximativ un an am avut o relatie de 1 an jumate, care, insa, s-a terminat din cauza distantei.
Problema este insa ca eu am facut o foarte mare prostie, pe care, dupa ce s-a terminat relatia, mi-am promis sa n-o mai fac.
Pe toata perioada relatiei, am iesit numai cu prietenul meu  ( si prietenii lui ) - in atata timp, cred ca am iesit cu prietenii mei de maxim 5 ori. Incet, incet, am pierdut orice contact cu ei si au ajuns sa imi reproseze ca de cand am prieten, i-am neglijat total, nimic mai adevarat si mi-am pierdut astfel prietena cea mai buna.
N-am facut nimic din rautate ... poate cel mult din ignoranta, dar asta pentru ca, desi stiam ca el trebuia sa plece, era tot ce voiam sa am, nu credeam, nu voiam sa stiu ca centrul perocuparilor mele e reprezentat de altcineva decat de el, pentru ca in acele momente, sa fiu cu el era singurul lucru care imi ajungea si care imi satisfacea toate nevoile. Si cand el a plecat, si am ramas singura ... trist de singura ... abia atunci am vazut ca eu am fost singura care i-a indepartat, voit, parca. Aveam un grup de 6-7 prieteni asa, la modul ' best friends ' pe care i-am dat la o parte asa, aiurea. Si mi-a parut rau pentru asta.
Pana la urma, am reusit sa imi impart singuratatea cu ei, pentru ca na, a trecut timpul, si m-au iertat, daca se poate spune asta. Dar inca imi reproseaza multe, si pe buna dreptate. Si nu e vorba de faptul ca n-au inteles, ca nu m-au inteles, ideea era ca mie efectiv nu mi-a mai pasat de ei, asa, brusc ...
Eu stiu, stiu si inteleg ca iubitul tau primeaza in viata ta, dar iesi si cu ei, cu prietenii tai, ca, pana la urma, in cazul meu cel putin, ei au fost cei care au ramas - si vezi tu, asta e foarte important.
Tin neaparat sa faci asa cum te rog, pentru ca numai eu stiu cat de tare a durut - pe langa durerea de a il fi pierdut pe el, durerea ca n-am avut pe nimeni in lumea asta ... sa ma ajute sa trec peste.
Stii, adevarul e ca doare si acum. Dar stiu ca, chiar daca sunt singura ( si ah, Doamne,  modul asta de viata mi se parea doar ceva provizoriu, dar se stabilizeaza, si sa pot sa fiu cu cineva, sa dau totul, din nou, e tot .. tot .. ce vreau ), ei inca sunt cu mine.
Iesi si cu ei, nu stiu, vorbeste cu ei, povesteste-le orice dar nu rupe contactul cu ei, asa cum am facut eu, pentru ca a durut cumplit sa fiu singura o perioada de aproape 1 luna, pana cand s-au linistit apele si am inceput sa iesim din nou. Ma durea cand vedeam si stiam ca merg afara si pe mine nu ma cheama ...
Look, don't do this. Eu stiu ca e greu, dar incearca sa acorzi o mica parte din timpul tau si prietenilor tai.
Bafta !

cred ca istorisirea propriei experiente kdeea, m-a facut sa inteleg mult mai simplu totul. iti multumesc ideea e ca as avea cu cine sa ies din cand in cand, dar mereu prefer ca in timpul in care as sta cu altcineva tot cu el sa stau. si mai este un lucru: la orice ora din zi sau din noapte si el e disponibil pt mine. nu cred ca s-a intamplat vreodata sa-i zic 'hai sa iesim' sau 'vin la tine' si sa spuna ca are altceva de facut. cred ca si din cauza asta prefer sa petrec tot timpul cu el :-? si da, de acum voi incerca sa petrec mai mult timp si cu alte persoane

Ultima oara a fost editat de piie (2009-06-28 17:54:44)

cunosc un cuplu care sunt impreuna toata ziua,si nu exagerez deloc.de dimineata pana la 6-7 el sta la ea acasa iar de la 7 seara pana la 1,sta ea la el,in fiecare zi acelasi program,aceleasi chestii,aceleasi vorbe,povesti,etc...ies in oras foarte rar au acelasi grup de prieteni,totul fac impreuna si pot sa spun ca se inteleg din ce in ce mai prost,se cearta in fiecare zi...deci nu e bine,din cand in cand trebuie sa mai iesi si cu altii sa mai cunosti si faci lucruri care nu includ pe prietena sau prietenul