Certurile in cuplu-7

si eu, si eu 

Aiurea kath, si pentru mine parintii mei sunt foarte importanti si am nevoie ca cel de langa mine sa-i respecte macar cat ii respect eu si m-ar deranja enorm o astfel de faza, mai ales daca spui ca nu e la prima abatere Chiar nu stiu ce sa zic...sa vorbesti cu el sa ce ? E naspha daca nu simte sa fie asa mai atasat de ei, mai comunicativ si nu prea ai ce sa-i faci.

Nu e vb de inteles, ca se inteleg normal, nu se pune prob. ca nu s-ar suporta. Inainte de a ne muta noi impreuna, mama ma punea tot timpul sa-l chem la noi la masa ca stia ca sta singur aici si nu-i gateste nimeni. Sau imi dadea sa-i duc chestii. N-am avut niciodata probleme de genul ca parintilor mei sa nu le placa de el sau invers.
Am aflat intr-un final aseara ce l-a apucat: era foarte adormit si nu a reusit sa se trezeaca si cand a reusit a zis ca i-a fost rusine sa vina cu "fatza aia adormita".
I-am spus ce ati zis si voi, ca a fost lipsa de respect sa vina omul la el in casa si el nimic, ca m-a facut sa ma simt foarte prost fatza de mama, etc si culmea ... mi-a dat dreptate. Which was soooo new . Bine, a incercat el sa arunce vina si spre mine un pic ca nu m-am dus sa-l chem, sa-i atrag atentia dar eu am mers la el in camera si i-am zis ca a venit mami dar n-am mai zis "misca-ti fizicul si saluta', mi se parea de la sine inteles. 
Si , si mai ciudat, cand a vazut cum plangeam, a zis ca o suna azi pe mama sa-i ceara scuze!!  El, din proprie initiativa. Mie nici nu mi-a trecut prin cap sa-i sugerez asa ceva, ca ma gandeam ca n-ar fi vrut, dar cand am vazut ca a venit de la el, i-am zis ca foarte bine, daca vrea sa-l iert.

Si a sunat-o acum dimineata.  Nu stiu ce-au vb, ce n-au vb, cert e ca sper sa fi invatat ceva din asta si sa nu mai imi faca never ever faze din astea.
De mult nu m-am mai suparat pe el asa, dar incepe sa-mi treaca.

Kat, foarte bine, nu e normal ce a facut. Ca-ti place, ca nu-ti place, parintii trebuie respectati

E foarte bine asa Kat. nu consider ca l-ai obligat daca a venit de la el...pur si simplu ti-a inteles durerea... de acum poarta-te si tu frumos si uitati totul...ma bucur ptr voi si imi place cum a reactionat el

alexia a scris:

kat, dar mama ta vine rar pe la voi?
Daca obisnuieste sa vina la voi mai des, nu mi se pare chiar capat de tara ca n-a iesit din camera.. sunteti o familie cu totii, nu era ca si cum venise papa de la roma in vizita si trebuia sa stea drepti la usa.

Daca insa vine rar pe la voi, atunci intr-adevar a fost cam ciudata faza.

Da, vine rar, de cand m-am mutat eu acolo (3 luni) a mai venit odata chiar la inceput, si apoi ieri, cand a venit special din celalat capat de oras ca sa ne aduca din mai multe mancaruri ce facuse ea si stia ca ne plac. Si m-a sunat inainte sa ma intrebe daca lui ii place cutare fel ca sa stie cat sa ne aduca. Cum zici tu , daca am sta usa-n usa si ar fi la noi toata ziua buna-ziua, ar fi altceva, ca ar fi "de-a casei" si nu m-ar fi deranjat. Dar asa ...

Pill, de acord cu tine. Nu pot sa sufar sa se poate cineva urat cu parintii (sau cu bunicii) mei. Fac ca trenu' (dupa cum s-a vazut).

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2010-07-20 09:44:08)

x_ynna a scris:

Kat...is si eu ca babele curioase ...nu stii ce au vorbit la tel?

si eu subscriu la ce a spus Pill

Te inteleg, ca si eu am fost si as fi fost daca eram in locul tau

El mi-a zis ca l-a intrebat mama daca eu l-am pus sa sune, el a zis ca nu, nu era cazul ca si-a dat el seama singur de cum s-a purtat, mama i-a zis sa nu se streseze ca nu-i nimic, mai doarme omul (interventie personala: o fi zis ea asa dar pt ca o cunosc eu f.f.f. bine sunt convinsa ca i-a picat bine telefonul si gestul lui) si i-a zis ceva de genul ca o sa mai vina sa ne aduca mancare si atunci el a zis ca nu, ca o sa-i invitam noi la masa cand gatim ceva bun.

Versiune confirmata de mama, care m-a sunat la un mom dat pt altceva si mi-a zis la urma ca a sunat-o si ca ea nu vrea sa fie subiect de discutie intre mine si el, bla bla si i-am zis si eu ca nu eu l-am pus sa sune, a fost ideea lui, dar nici nu l-am impiedicat. Si ca s-a gandit el, cand a vazut ca m-am suparat si sa nu se agite ca nu a patit nimic ca si-a cerut scuze.

Faptul ca a sunat-o pe MAMA MEA sa ii ceara scuze pt ceva, orice, a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a facut pt mine    . Mai ales, pentru ca (repet) a venit de la el, nu l-am constrans / obligat / amenintat.

BiancaElena a scris:

M-am trezit de dimineata cu niste concluzii ferme despre prima mea relatie cand el era foarte violent.
Am ajuns la concluzia ca daca apuca sa fie violent(atat verbal,cat si fizic),ii va fii imposibil sa se mai stapaneasca vreodata. Daca apuca sa ridice mana,o va ridica si a2a si a3a oara(tot timpul!). Nu stiu daca e intr-adevar regula general,dar eu la concluzia asta am ajuns in urma acelei experiente. Degeaba imi promitea si jura ca se schimba,ca nu va mai face la fel,cu prima ocazie cand ne certam,devenea violent. Aici pot sa dau vina si pe mine,ca am acceptat,si el vazand ca eu am acceptat,a stiut ca n-o sa il parasesc pentru asta,si astfel isi descarca nervii prin violenta.
Voi ce parere aveti? Un om se poate schimba pe parcursul unei relatii,sau daca a facut un lucru gresit si nu a fost "pedepsit" va continua sa faca acel lucru?

Din cat einteleg eu de la tine, companionul teu de viata este violent si mie asta nu mi se pare ok. Eu am avut o cearta cu iubitul meu foarte urata, am stat 3 saptamani certati din care 2 nu am stiut nimic unul de altul. Pana ne-am impacat a mai durat o saptamana de explicatii si ulterior am observat ca s-a schimbat. De ce ne-am certat? Ne-am certat din cauza faptului ca era gelos si posesiv. Nu-mi pare rau ca ne-am impacat pt ca constat ca s-a schimbat, chiar el mi-a spus acum cateva zile ca nu mai este asa de stresat de faptul ca eu as putea sa-l insel (avem o relatie la distanta) si ca in fiecare zi are din ce in ce mai multa incredere in mine. Incearca sa descoperi cauzele acestei violente si ceea ce-l face sa fie asa. Poate cu radare si intelegere reusesti sa gasesti o metoda prin care sa-l faci sa se schimbe.

Eu chestia cu promisul nu o inghit. Imi promiti si dupa uiti ce promiti. Prefer sa nu promiti si sa faci ceva cu comportamentul decat sa promiti sa sa fi acelasi magar.

Am scris asta de "n" ori pe aici:e groaznic sa traiesti cu indoieli in suflet si sa te uiti ciudat la persoana de langa tine. Eu sunt de parere ca (,) cheia unei relatii este comunicarea . E important pentru tine si pentru linistea ta sa vorbesti cu el frontal,sa fii sincera,deschisa,sa spui ce te doare,ce te deranjeaza. Sa pui intrebari,sa ti se ofere explicatii. Dar e important sa fii atenta si sa nu cazi in cealalta extrema,si anume sa nu il sufoci,sa ii invadezi tot spatiul,lasa-i totusi putin spatiu.
Revenind la cazul tau,numai el te poate linisti,degeaba ti-as spune eu pe aici lucruri frumoase(cum ca sunt doar 2colegi de servici ff apropiati,si au o relatie frumoasa de prietenie,si ea este mai mamoasa cu el)daca el nu iti spune toate lucrurile astea..sau altele. Trebuie sa fii impacata cu tine,nu sa iti tii indoielile in suflet,pentru ca ajungi sa te simti ingrozitor amanand discutia cu el.