Violenta in cuplu-2

adica daca il vad pe al meu k vine sa-mi trosneasca vreo palma eu o sa stau?!!!!...cum naiba sa stai, te dai intr-o parte, te aperi cu ceva (vaza, cratita, pahar, nush ceva)...poate daca ma ia prin surprindere...dar in secunda 2 il trimit in lumea celor drepti  sau cum zice lucia ...
eu l-am imbatat pe-al meu si l-am enervat sa vad cum reactioneaza, si la trezie si a fost ok...nu tipa, nu injura , nu devine violent)...acu' daca la batranete o sa o ia pe ulei atunci PA!
al meu daca imi da una in gluma ma trece prin geam, are o forta in maini, a facut mult sport...

Ultima oara a fost editat de wra_blu (2009-07-29 18:18:15)

normal ca daca vine inspre tine nu stai, nimeni nu sta ....sau unele stau si se pitesc intr-un colt...eu nu zic ca toate fetele sau femeile stau cu ei dupa o palma dar, majoritatea o fac...

Eu zic ca unele merita palme. Acum serios, am vazut o tipa in autobuz, vai cum ii vorbea saracului. Daca as fi fost in locul lui i-as fi troznit una sau macar as fi plecat de langa ea. Cred ca daca al meu ar sta asa ca un mielusel nu mi-ar mai trebui. E adevarat ca nu il vad in veci dand in mine, dar nici sa te lase sa il calci in picioare si sa nu zica nimic.

Daca ar da in mine o data peste 10 ani cand o sa avem copii si asa o sa stau, daca se intampla a doua oara ii fac valiza si il arunc in strada. Acum la primul semn violent bye bye. Daca la inceput isi da atat de urat arama pe fata, dupa cativa ani si un copil doi, clar nu e un om langa care sa traiesti.

Ultima oara a fost editat de in_love (2009-07-29 19:38:45)

daca se ajunge la dintr-astea (palme di parte unuia/amandoura) e lipsa de respect in relatie... deci NU

Buna,
sunt noua pe acest forum dar va citesc de ceva timp.
Sunt impreuna cu al meu de 12 ani (anul trecut ne-am casatorit). Ne intelegem foarte bine, avem enorm de multe lucruri in comun, aceeasi gandire, ne plac aceleasi lucruri si practicam mult sport impreuna. Anul acesta ne gandim sa avem un bebe, ne simtim pregatiti si el abia asteapta! Am renuntat la protectie de 1 luna si chiar zilele trecute mi-a marturisit ca i-ar placea foarte mult sa fiu insarcinata, ca abia asteapta sa-i faca bebe-ului de mancare, sa am grija de mine etc. Lucram impreuna, deci stam si mult timp impreuna. Problema sunt banii momentan(ca peste tot in momentul de fata), care sunt mai putini si avem si rate pt ca ne-am luat un teren impreuna...acest lucru ne induce o stare de stress. Pe de alta parte, de cand ne-am casatorit anul trecut, simt ca suntem mult mai apropiati, mai uniti si necazurile cu banii parca ne-au apropiat si mai mult. Singura pasiune pe care nu o impartim este a gatitului. Lui ii place enorm de mult sa gateasca, mie mai putin, dar il ajut cu vasele, adica impartim treaba. Ca si orice cuplu, mai avem si noi certuri si probleme, in anii trecuti de nervi mai dadeam si unul in altul...si aruncam cu lucruri. Dar niciodata nu am ramas suparati peste noapte unul pe altul, suntem mai impulsivi dar ne calmam dup-aia si vorbim. De cam 3 ani as putea zice ca ne-am calmat. Dar ieri...a izbucnit un scandal care m-a pus pe ganduri...el era in bucatarie pregatind ceva de mancare si s-a trezit ca-i lipseste smantana...eu nu aveam nici un chef sa-l ajut, si m-a rugat sa merg sa iau smantana. Atunci m-am enervat si i-am zis sa nu mai faca un anumit fel de mancare daca nu are toate ingrdientele...ne-am certat...si el a aruncat spre mine cu bolul de plastic plin de mancare, mi-a murdarit hainele...peretii...tot. N-am avut nici o reactie, i-am spus doar ca e un mare destept...si am plecat acasa. Toata seara n-am vorbit cu el si nici azi nu am de gand sa vorbesc...il ignor pentru ca nu mi se pare ca are scuza in acest comportament. Am crezut ca certurile noastre care se amplificau cu violente si aruncat lucruri au luat sfarsit, le-am considerat de domeniul trecutului si o dovada de imaturitate. Lui ii pare rau, stiu asta, si nici cand ne loveam unul pe altul nu era fericit...mai ales ca si tatal lui o lovea pe mama lui si uraste acest lucru, dar uite, ca totusi s-a ajuns la asta...nu stiu ce sa cred, stiu ca ar vrea sa se schimbe...stiu ca am fost eu de vina, ca e stresat din cauza lipsei banilor si proiectelor, dar asta nu e o scuza sa arunce cu mancarea in mine...

Jan nu e prea bine ca sunteti obisnuiti sa aruncati cu lucruri nu mai zic de dat unu in celalat Spuneai ca e de domeniul trecutului totusi.
Trebuie sa vorbesti cu el neaparat si sa'i spui ca nu a gandit bine cand a aruncat cu bolul care mai era si plin cu mancare si ca nu iti doresti sa reveniti la perioada din trecut cand va certati cum va certati.Spune'i ca'l ierti si ca intelegi ca e tensionat dar data viitoare sa incerce sa'si potoleasca nervii si in loc sa arunce cu ceva mai bine se duce si face o plimbare pana ii trece.

Multumesc pentru raspunsuri, fetelor...o sa discut cu el cat se poate de serios, azi s-a purtat ca un mielusel, mi-a facut papa bun si tot incerca sa lege o conversatie cu mine...dar eu am stat indiferenta si i-am raspuns doar cu "da" si "nu", simt ca ii pare rau dar o sa mai stau o perioada asa distanta pentru ca cel mai mult doare indiferenta...stiu ca aveti dreptate ca se poate ajunge si la mai rau si o sa fiu cat se poate de atenta. Simteam nevoia sa spun cuiva ce aveam pe suflet, caci nu am cu cine vorbi...

OneOnly a scris:

Deuzza a scris:

A aruncat cu bolul de mancare dar putea sa aiba altceva la indemana, sa arunce cu altceva si sa se ajunga la cine stie ce..

da,exact
dak era ceva voluminos sau ascutit?

la asta ma gandeam si eu...
din cauza asta am ramas fara cuvinte...