FAMILIA

SFINTII MUCENICI ADRIAN SI NATALIA - pilda si rusinarea familiilor crestine de astazi

Astazi sunt praznuiti Sfintii Mucenici casatoriti Adrian si Natalia, o intrupare desavarsita a sensului adevarat al familiei crestine, pe care astazi nu-l mai stie nimeni, in care astazi aproape nimeni (nici dintre cei asa-numiti ?credinciosi practicanti?) nu mai crede. Nimeni nu mai crede ca sensul unirii in Hristos cu persoana iubita nu este sa fii fericit in lumea aceasta, nu este sa scapi de singuratate cu orice pret, nu este sa ai un ?alibi? perfect pentru orice compromis cu lumea si lumescul ?pentru ? siguranta si bunastarea materiala a familiei?, nu este sa te rasfeti si sa te scalzi in desfatari fara mustrari de constiinta (ca? deh, sunt permise si la urma-urmei, nu suntem calugari, deci suntem dispensati de a trai prea duhovniceste), nu este sa-ti faci idol si scop in sine din iubirea fireasca si din persoana iubita si nu este nici macar sa ai neaparat copii, daca Dumnezeu nu ingaduie sau nu binevoieste aceasta! Sensul adevarat al unirii in Taina Nuntii este Incununarea vietii prin impreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al insotirii crestine este redat de cantarea aceea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: ?Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!?. Nu sunt invocati atunci, in Taina Cununiei, alti sfinti decat Mucenicii, iar ?dansul? duhovnicesc al mirilor, cu nasii si cu preotii se face in acest timp in jurul Sfintei Evanghelii si al Sfintei Cruci, aratand care trebuie sa fie Centrul vietii familiei crestine.

Nu a contat pentru Sfintii Adrian si Natalia ca erau de abia un an si o luna casatoriti! Nu a contat ca erau tineri si cu o viata inainte! Nu a contat ca nu ?se implinisera? ca familie prin dobandirea vreunui prunc! Nu a contat ca se iubeau foarte mult unul pe altul! Ce a contat pentru ei in ceasul prigoanei? Un singur ?lucru?: HRISTOS! Pentru El au jertfit, adica si-au incununat si si-au implinit cu adevarat si in mod desavarsit dragostea lor! L-au iubit pe Hristos mai presus de orice! Si nu erau supra-oameni, nu erau ?predestinati? sa fie sfinti! Erau oameni obisnuiti, la fel ca si noi, cu nimic mai presus de firea omeneasca. Nu alesesera pustnicia sau calugaria. Au ales viata in lume, dar fara sa aleaga viata lumeasca! Dar ce aveau atunci care sa le dea atata putere sa sacrifice TOTUL? Cum au putut?

Aproape ?simplu?, am putea spune: au crezut cu adevarat in Hristos si au implinit efectiv prima si cea mai importanta porunca: ?Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din tot sufletul tau, din toata puterea ta si din tot cugetul tau?. Astazi oamenii au uitat totalmente de aceasta prima porunca, de parca ea ar fi? ultima! Astazi a-L iubi pe Hristos mai mult ca orice si a fi dispus sa jertfesti totul pentru El este calificat drept ?fanatism?, ?extremism?, ?habotnicie? si este echivalat cu o grava scranteala. Astazi ?IUBIREA? este zeul/idolul nostru, dar nu Dumnezeu-Iubirea, ci ?iubirea? umanista, acea ?iubire? prea-omeneasca, acea iubire care sa ne faca fericiti in aceasta lume a pacatului si pentru care credem ca si numele lui Dumnezeu poate fi folosit ca justificare pentru toate balacelile si amagirile noastre. Astazi, daca ar face la fel, Adrian si Natalia ar fi condamnati de catre fratii lor crestini ?practicanti? fara ezitare si fara mila. Ar fi socotiti nebuni si inselati. Pentru ca astazi cea mai mare virtute este COMPROMISUL, iar ?a fi caldicel? si ?a fi lumesc? sunt socotite singurele moduri legitime de a fi crestin in lume. A vrea sa fii un om duhovnicesc, ca si crestin casatorit si vietuitor in lume este astazi aproape ?interzis?