Probleme cu iubi-3

felicitari pill!

Si cum ati ramas pana la urma?

PS Felicitari, Pill

Da, voi.     ( Ca la Pill e clara treaba  )

Dar my_aa, tipu te chema la un film...poate chiar vroia un film si atat Iar daca vroia mai mult puteai sa-l refuzi. Bine, sincer, nici eu nu m-as duce la un tip acasa pe care-l cunosc de o saptamana Acum tu stii de cat timp va cunoasteti si cum v-ati cunoscut...

daca te-a invitat la un film la el acasa probabil chiar o sa va uitati la un film, printre altele... asta daca vrei sa te duci ti-as zice sa te duci daca iti place tipul, nu ai nimic de pierdut....dar din cate am citit mai sus mi se pare ca esti pe principiul ca trebuie sa cunosti un om mult mai bine ca sa treci la etapa asta ....dar si principiile astea pot fi incalcate la un moment dat

atunci refuza-l acum si vezi cum decurg lucrurile mai departe

bun sa ne tii la curent mai departe

Merci fetelor

My-aa, cel mai bine ca ai refuzat daca tie nu ti se pare potrivita invitatia. Eventual invita-l la un film in oras Asa va uitati la film  (ca asta vrea el) si nu faceti nimic altceva (asa cum vrei tu), plus va cunoasteti mai bine.

Nu am mai vorbit cu el la telefon de atunci nu i-am mai raspuns.
Oricum o sa ma mai sune de asta sunt sigura, daca nu si mai bine

Asa am simtit ca trebuie sa fac si asa am facut

Happycloud a scris:

Am si eu o problema...destul de mare si care imi macina sufletul de ceva vreme. Sper ca cineva va avea rabdare sa citeasca mesajul meu si sa imi dea un sfat sincer. La urma urmei, nu are nimic de pierdut.
Am o relatie de 4 ani. Eu am 21 ani, prietenul meu 22. El este primul meu prieten, primul barbat din viata mea. Fiind prima mea relatie, mereu m-am purtat cam ca o "disperata", l-am facut sa fie sigur de mine, de sentimentele mele, mult prea sigur. El nu e un baiat romantic, eu sunt exact opusul lui. Cand am decis sa fim impreuna, el imi placea...era pe gustul meu. Apoi treptat, s-au intamplat diverse lucruri care s-au interspus peste noi. Unul dintre acestea ar fi ca, desi prima data trebuia sa fie un moment special, el a reusit sa mi-l strice spunandu-mi in "mijlocul actiunii" ca are nevoie de un film porno...nu a tinut cont ca eu sunt o fata sensibila si m-a durut chestia asta. Apoi treptat, au aparut tot felul de diferente si "prapastii" intre noi. Eu sunt o fire mai artista, pictez, scriu...el este informatician. Plus de asta, nu are deloc grija de imaginea sa: nu foloseste parfum, deodorant si uneori ma frapeaza cand imi spuna ca uita sa se spele pe dinti. Eu dinpotriva, sunt f pedanta si mereu sunt laudata pentru bunul gust cu care ma imbrac si pentru faptul ca sunt ingrijita. Cu alte cuvinte, am simtit de multe ori ca ma trage in jos. Timpul a trecut si atunci cand el a inceput sa vb despre "o viata impreuna"...in mine a intervenit altceva. Tatal sau este handicapat, captiv intr-un scaun cu rotile, cu o stare de sanatete deplorabila ma refer aici la faptul ca nu poate iesi afara din casa deoarece nu poate rezista prea mult in aer liber. Mama sa are imposibilitatea de a-si folosi o mana si un anume grad de retard. Eu mereu m-am intrebat daca o fi copilul lor, daca nu...nu am avut niciodata curajul sa intreb. Problema mea este ca daca eu voi deveni nora lor, imi e teama ca imi va fi impus sa ma mut acolo sa ii ingrijesc pe ei si casa. In mom de fata, prietenul meu este cel care face aproape tot in casa...de la curatenie la cumparaturi, de la schimbat becuri la diverse treburi mai mult sau mai ptuin dificile din casa. Mama sa ar mai putea face una alta, dar din comoditate si obisnuinta de a le face el...mereu il solicita. Eu nu vreau sa fiu nevoita sa ma mut acolo si mi-e teama ca si daca ma voi muta singura cu prietenul meu, ceea ce mi se pare greu deoarece el spune ca el este singurul ajutor al parintilor sai, mi-e teama ca el va fi mereu legat de ei. Ca problema sa fie si mai mare, de vreo 3 saptamani a inceput sa imi placa un coleg. Nu stiu ce sa fac, nu stiu daca sa vb cu prietenul meu despre temerile mele sau sa ma departez incet incet de el si sa imi vad de viata mea.

Unu la mana, eu ma mir cum ati ajuns intr-o relatie de 4 ani dupa faza asta. Eu il zburam pe geam chit ca ramaneam virgina pentru urmatoarea decada.

Doi la mana, presupun ca ai aflat despre situatia asta a lui de acasa de ceva timp.

Ce mi se pare mie este ca desi sunteti impreuna de o gramada de vreme, in relatia asta lipseste foarte mult comunicarea. Si nu e normal. Ar trebui sa fii in stare sa vorbesti cu el orice chestie, oricat de spinoasa ar fi ea.

Eu iti propun sa iei o pauza de el, dupa ce discutati si ii spui si lui ce ne-ai scris noua aici. Ai sa vezi ca distanta te ajuta sa-ti pui ordine in ganduri si te face sa vezi mai bine ce e de facut. Mi se pare corect si normal ca dupa 4 ani petrecuti impreuna sa ii spui ce te framanta de fapt si nu sa-l lasi cu ochii in soare.

Eu una nu cred ca esti pregatita sa te inhami la o relatie care sa presupuna sa stati impreuna. Nush, asa imi lasa mie impresia mesajul tau. Si-ti spun asta in cunostinta de cauza, sunt aproape de varsta ta si tocmai ce m-am mutat cu prietenul meu dupa o relatie de 5 ani. Gandeste-te foarte bine ce faci cu viata ta si ce iti doresti de la relatia asta si de la orice relatie in general.