Mi-a dat papucii...-3

mare greseala! cum sa discuti asa ceva cand e si el in casa? si, de ce sa discuti asa ceva cu cineva cunoscut....nu as avea incredere in nimeni din cei pe care ii cunosc efectiv!
cred ca nu mai ai altceva de facut decat sa porti o discutie matura cu el: sa ii spui ce simti in ceea ce va priveste, sa ii spui ce simti pentru copil si sa ii faci o aluzie subtila ca fetita s-a atasat de tine si ca va fi bulversata daca vei disparea deodata din viata ei...dar discutia sa fie calma si ca intre doi oameni cu capul pe umeri. nu spune chestia cu zisul " mama", nu direct ca sa nu isi simta amenintat locul de parinte, atinge-o doar! daca iese, iese, daca nu....cel putin ai incercat si cel putin sa iti spuna direct de ce s-a pus punct.
eu nu o inteleg pe asta cu "meriti mai mult"....ok! poate merit mai mult dar e dreptul meu sa aleg mai putin daca putinul asta ma face fericita!

pokemon a scris:

de acum inainte fi mai cu bagare de seama.
si pe mine m-ar fi deranjat sa aud o astfel de conversatie si eu sa nu stiu de problema.
oricum, acum,la prima vedere, nu prea mai e mare lucru de facut...
cert e ca eu nu cred ca el pt asta te-a lasat...

nu stiu....poate a disparut iubirea sau poate...nush...am obosit de atatia poate!acum ma gandesc la aia mica si la facultate!am multe pe cap si sper ca noul job sa imi ocupe suficient timp cat sa nu ma mai gandesc la asta

Melany1 a scris:

draga mea,nu vreau sa te superi da esti prea mica sa te gandesti sa stai cu un b care are deja un copil
daca avea macar 27/30 mai spuneam...dar tu abia incepi sa cresti.Cred eu ca te impresioneaza copilul dar mai gandeste-te
ai tai stiu ca el are un copil?
plus de asta fetita aia daca o are pe mama ei alaturi niciodata tu nu ii vei fi mama...mi se pare ca te legi prea mult la cap cu un b care are o experienta destul de vasta in spate.

mama stia!ma avertizat...chiar mia interzis la inceput...dar decat sa imi fie impotriva mai bine sia zis sa ma sustina..pt ca tot la ea sa ma intorc in caz de se intampla ceva...
toti miau zis treaba cu varsta...ideea e ca mie mia lipsit familia toata viata si imi doream mult sa mio intemeiez...el parea barbatul perfect....cat despre mama fetei...nu dadea doi bani pe copilul ei si il vedea de2ori pe an...

asta e opinia mea,nu am judecat-o
diferenta dintre ei nu e mare,dar cand e un copil la mijloc intervin altele.Ptr ca acel copil intotdeauna o avea pe mama ei acolo.Copilul inca e mic si e normal sa fie un ingeras si dragalasa
dupa mine tu te-ai atasat ff mult si ca seamna cu tine etc...eu cred exact acelasi lucru pe care ti l-a spus mama ta

pokemon a scris:

eu nu cerd ca are vreo importanta varsta, atata timp cat tu simti un lucru.
sunt femei care au mai dezvoltat simtul matern si care accepta in jurul lor, ca pe proprii copii, copiii altora si femei care, nu au nicio treaba cu un copil, indiferent de varsta lor.
daca ea se simtea bine in acea companie, nu trebuie judecata, si mai ales nu prin prisma unui lucru atat de fin, precum varsta....

el sa indragostit de mine pt ca gandeam mai matur...de fapt toti cei care ma cunosc zic acelasi lucru...cu privire la copii,sunt viata mea...din pacate...cred ca asta e defectul meu...fetita lui a fost viata mea!si miam dedicato in intregime ei neglijanduma pe mine...cand colegii mei ieseau eu eram in parc o dadeam in leagan sau faceam puzle-uri...prietenii ma intrebau daca nu ma simt ca o femeie maritata deja...dar pt mine toate astea nu aveau nicio importanta...imi placea ce faceam...faceam orice sa o vad razand...petreceam mai mult timp cu ea decat mama ei si decat el insusi!...eram o mama in toate privintele,la gradinita poeziile le invata cu mine,eu m-am internat cu ea in spital de cate ori era bolnava...eu ii faceam baie si toate astea nu pot fi sterse cu buretele si gata...varsta nu sa simtit niciodata intre noi...dar cred ca iubirea nu e de ajuns...

soare, ea a spus ca acest inconvenient a aparut in urma unui tratament medicamentos.
dar oare cate femei nu sunt mame, la 20-21-22 de ani? si sunt mame foarte bune?
anonime, eu te inteleg...si eu iubesc copiii, iar pe copilul lui l-am iubit ca si cum ar fi fost parte rupta din el.
nu m-am gandit o sec ca e al alteia, ca etc., ca etc...dar eu am o 'maternitate innascuta' si adopt orice e mic si neajutorat in jur asa cum te  caracterizai si tu.

o sa realizeze cand are copilul ei e altceva.

SoareleMeu a scris:

sa revenim la problema. orgasmul.... de cat timp  esti cu el si cum ati facut-o ? Nu poti sa stai o vesnicie cu un om daca nu simti orgasm cu el. o problema fizica sau psihica care trebuie rezolvata. pt tine nu pt el. Si mie mi se pare ca te legi la cap fara sa te doara ... mai ales daca are un copil... la 20 de ani ai tai nu este chiar atat de indicat..dar faci cum vrei si cum consideri ca e mai bine. iar faza cu meriti ceva mai bun .. e o prostie. De obicei barbatii spun asta cand se simt cu musca pe caciula.... sigur te-a inselat

suntem(eram de fapt) impreuna de un an si un pic...inainte eram doar amici...asta mia zis si o amica dea mea...ca sigur ma inselat si asta na fost decat un pretext...de facut am incercat aproape toate pozitiile mai putin cea pe la spate pe care eu nu pot inca sa o fac...ma doare...nu mai stiu ce sa cred...poate asa a fost sa fie!cu privire la legatul la cap! imi doresc o familie si o voi avea!nu imi e frica de responsabilitati!le am de cand ma stiu!am avut o stare materiala proasta si primul meu job l-am avut la15ani..de atunci muncesc mereu...vara cu norma intreaga si pe timpul scolii part time ca sa pot saimi platesc  studiile!deci...un copil nu e o problema pt me!

cand m-am cuplat cu al meu aveam grija de 4 copii si ii iubeam, aveam grija de ei ca de ochii din cap.. cred ca plangeam o zi intreaga daca ii vedeam bolnaviori sau raniti  .... dar e diferenta de la cer la pamant intre copilul meu - sange din sangele meu si copilul altcuiva. Al meu incerca sa imi explice ca o sa vad cand e copilul meu dragostea adevarata , etc. Si o sa faci diferenta intre fetita si copilul tau.. e inevitabil. Nu mai spun de instinctul matern ca l-am avut mereu ... si pun pasiunea in absolut tot ce fac ... dar ca sa nu plangi cu 10 randuri de lacrimi mai tarziu e bine sa uiti si sa mergi inainte...mai bine sa iti vezi de viata ta .

Ultima oara a fost editat de SoareleMeu (2009-11-07 21:01:13)

anonimme a scris:

pokemon a scris:

acyum nu ca i-as lua apararea, dar poate...pur si simplu i s-a intamplat. si ne merita sa fie jignit pt asta.
imi pare rau pt suferinta ta si sper sa te linistesti cat mai repede, pentru ca stiu cum e sa simti asta....

si eu ii iau apararea...uneori ma gandesc ca poate pur si simplu dupa un timp nu mai simti nimic pt persoana de langa tine...sau poate pur si simplu apare cineva in viata ta si simti nevoia sa fi cu el...nush..m-am resemnat...si sper sa mai pot avea incredere,sper sa mai iubesc cu aceeasi intensitate,pt ca a fost frumos!

Acum toate ca toate, dar daca era barbat in adevaratul sens al cuvantului iti explica cum stau lucrurile. Mai ales la varsta lui, si la experienta pe care o are...
Daca avea 20-21 de ani, mai intelegeai cum intelegeai, dar la 28 de ani sa te faca pe tine sa te simti vinovata, de despartire, cand motivul era ca si-a gasit pe altcineva, mi se pare cam josnic. Acum fara suparare...