Probleme cu parintii..-2

chiar daca nu o sa ma tarasca pe mine..tot o sai vad pe aman2 cum se framanta...si cle mai rau e ca o sa trebuiasca sa aleg sa stau cu unul din ei..si parca nu pot alege..cu aman2 ma inteleg bine si parca nas putea renunta la nici unul din ei

deealexx a scris:

fetelor aveti dreptate in tot ce`i spuneti, insa daca nu ati trait situatia asta (nu va doresc), nu puteti intelege durerea si chinul din sufletul ei.

da n`am pretins ca am intelege durerea ei 
ea a cerut un sfat si fiecare i`a spus ce crede sau ma rog ce`ar face intr`o situatie similara ! atata tot 
normal ca e usor sa vorbesti si ca e mai greu de pus in aplicare insa asta ar insemna sa tacem si sa`si spuna parerea doar cei care au trecut prin asta`pt ca noi nu suntem in masura sa vorbim... daca asta vrea baby pink... ne "retragem"

imi pare rau baby, mi se pare un moment foarte greu, dar iti pot spune ca parintii prietenului meu au divortat cand el era cam de varsta ta, si acum amandoi sunt recasatoriti si foarte fericiti. Au ramas prieteni (dupa o eprioada in care nu au fost prieteni evident), dar macar stii, toti au mers inainte cu viata lor, si nu s-au ingropat intr-o relatie care nu mergea.

Sper ca pe tine sa nu te afecteze divortul prea tare, eventual de sarbatori mergi cu mama ta in vizita undeva unde va veti simti amandoua bine.

De am ajuns sa scriu despre problema asta, care ma chinuie de ani de zile, inseamna ca nu mai rezist... nu pot sa cred ca poate exista un asemenea om, atat de plin de rautate, egoism, nesimtire etc, precum tatal meu... da, propriul meu tata. Nici nu stiu cum sa incep, pt ca povestea e foarte lunga, de cand ma stiu. Sunt invatata de mica cu certurile intre ai mei, ba au fost si putine ori cu batai... mama e cea mai buna fiinta din lume, e mereu calma si vb frumos, si nu ii da motiv niciodata de cearta dar el mereu iscodeste cate ceva (sa va dau un exemplu ca sa va dati seama cam ce fel de om e: aseara se uita la tv, mama l-a rugat sa dea mai incet, iar el a pornit o adevarata revolutie cu vb ff urate care chiar nu-si aveau rostul)... Stiu, stiu ca e nebun si ca are probleme grave, nici nu stiu sincer ce e de facut. De fapt nici nu stiu de ce am inceput sa scriu aici, poate din dorinta de a ma descarca cumva, pt ca nu povestesc niciodata nimanui problemele personale. El are un serviciu de asa natura ca e mai mult plecat (cam 10 zile/luna) dar cand e acasa e un adevarat calvar. Nu intotdeauna, are momente cand zici ca e cel mai bun barbat dar cade asa dintr-o extrema in alta. Mai am un fratior mic care de fiecare data cand se iveste o cearta si idiotu o jigneste pe mama, acesta ii ia apararea, iar tata mai rau se enerveaza zicand ca mama il invata asa... eu una am invatat ca e mai bine sa nu ma bag si incerc sa nu fiu de fata cand se cearta, pt ca daca m-as baga mai rau as face, ca si-asa nu ma are prea mult la suflet. E un om foarte ciudat si nu o sa reusesc niciodata sa-l inteleg. De cand e fratele meu nu a mai lasa-o pe mama sa lucreze, zicand ca el poate munci destul incat sa ne intretina pe toti (ok, asa este, dar mama chiar ar dori sa faca ceva), cu mine nu vorbeste niciodata, nu are nici cea mai mica idee daca sunt prima sau ultima din clasa, nu-mi stie prietenii, nimic. Ca sa nu mai zic, ca mereu zice ca daca ma prinde cu un baiat ma rade si pe mine si pe mama in cap... E de o prostie de nedescris, nu stiu ce l-ar putea linisti...

Da, singura solutie ar fi ca mama sa-l lase, dar eu chestia asta o vad ca pe ceva imposibil pt ca da, nu am avea unde sa plecam, nu ar avea cu ce sa ne intretina, si probabil tot la el am ajunge. Deci cand ii merge lui bine cu serviciu e foartee de treaba, cand merge mai prost e nebun. Fratiorul meu e mic, are 7 ani, si stie ca tata nu i-ar face rau asa ca isi permite (e un baiat foarte inteligent si ii zice niste lucruri atat de intelepte incat imi vine sa plang,,, dar din pacate le zice degeaba pt ca nu are cine sa le inteleaga). Eu, sunt o lasha probabil, dar chiar as face mai rau, s-ar razbuna pe mama daca eu i-as spune ceva, chiar de i-as spune cu frumosu... Pana acum am trait cu speranta ca se schimba, si da, parca s-a mai schimbat putin, putin de tot in ultimii ani... Nu ma pot gandi ca acusi o sa fiu la casa mea si o sa scap... pt ca eu nu ma gandesc la mine, ci la mama... mi-a zis mai devreme ca asa s-a saturat sa fie jignita si sa fie facuta carpa... dar de multe ori tace si inghite din vesnicul motiv... ca sa fie bine. Of doamne..

piie,tu stii ca eu am acum 37 de ani..eu si acum ii zic mamei sa il lase si sa se duca sa stea cu fimiu la mine..ce,esti,,nebuna,, mama,vrei sa spuna ca l-am parasit,cine stie ce sa mai zica nebunul...
vreau sa iti spun ca mama,din cauza lui a akuns acum la batranete sa traiasca cu pastile de calmare si de somn,ca sa nu ii mai pese de accesele lui de om capiat.
refuza sa mearga la dr,adica la psihiatru,ptr ca...tu esti nebuna,nu eu...

pai tocmai piie,ca dupa ce te-ai nascut tu..era devreme,avea timp...dar nu curaj.
adevarul este ca nu e usor ca femeie singura cu un copil sa razbesti in viata..si in romania,dar eu m-am gandit ca nu sunt nici prima si nici ultima.
chiar ma gandesc la tine,prin ce trebuie sa treci si..mai rau...mama ta.

ana,nu e o solutie,crede-ma cunosc...
sunt la mana lui,toti trei,mai rau il va infuria.
omul are accese de furie,nu mereu,insa cand il apuca,este violent verbal si f rau.
nu il cunosc,dar cred ca am dreptate...
in rest...painea lui dumnezeu...lumea il percepe ca pe un om minunat..in familie insa...dezastru

nici eu nu puteam spune mai bine wild acum cativa ani am mers cu familia si cea mai buna prietena la bicaz. Taicamiu foarte dragut, i-a platit totu, iar ea foarte nedumerita " asta e taicatu ala naspa de care ziceai?"...

Cand a inceput in seara asta sa vb atat de urat, eram la baie, insa imi venea sa ies si sa ma duc sa bag cutitul in el. Acum cand ma gandesc nu stiu cum de mi-a trecut asa ceva prin cap, dar pe moment era atat de nervoasa si suparata incat nu mi-ar mai fi trebuit mult. Tare mi-e frica sa nu se umple la un moment dat paharul si sa ajung sa fac asa ceva