Ma iubeste,nu ma iubeste,ma iubeste...-4

De ce nu incerci sa vezi obiectiv, sau cat de cat obiectiv situatia asta si viata ta?
Pana la urma de ce anume nu ai putea sa te rupi? Ce iti ofera el si la ce nu poti sa renunti? Cum te vezi pe tine? De ce te vezi legata neaaparat de el? Incearca sa iti vezi viata si pe tine independenta de alte persoane. De ce crezi ca nu s-ar putea?
Exista multi baieti care ar aprecia o persoana atat de devotata cum esti tu si care ar avea nevoie cu adevarat de atentia si grija ta.

anamihaela a scris:

asta zic si eu?...de ce crezi ca e imposibil sa rezisti fara el?...la varsta asta sa nu mai poti continua fara un baiat?...dar daca erai maritata cu copii si el nu te mai iubea atunci? stiu  ca e greu , ca trec prin asta, dupa aproape 3 ani sa iti vezi viata fara el e ciudat dar nu imposibil!e greu pana iti dai seama ca poti si singura, eu a un moment dat nu mai stiam sa fiu singura pentru ca nu ma mai cunosteam...atat de mult traisem prin el dar acum ma regasesc si e bine

Asta se intampla cand traiesti ca sa multumesti pe altcineva si uiti sa te mai gandesti si la ce iti doresti tu...

da viata nu se termina aici multe cupluri se despart si isi refac viata si toata lumea supravietuieste ! Incearca sa fi mai optimista poate tot rau asta de acum o sa aduca ceva bun in viata ta doar esti la inceput de drum !
Alta nu are nic in plus pur si simplu e alta alta cu care nu s-a certat, cu care nu are un trecut in spate si asa mai departe.
Gandeste-te ca si daca ramaneti impreuna tu mereu vei fi sceptica si mereu te vei intreba daca chiar te iubeste sau sta cu tine doar asa ? mereu vei stii ca ai ajuns sa te imbolnavesti din cauza iubirii care i-o porti iar el s-a comportat mai putin okey...
Nu e bine Div sa-l pui pe el mai presus si sa te comporti asa pentru ca in viata vei mai suferi mult si bine, poate din dragoste sau din alte cauze mult mai grave, si atunci ce vei face ? cum o sa faci fata problemelor ?

Fiecare are ceva unic. Ceea ce ai tu deosebit nu are alta, si invers.
Pot sa spun ca inteleg prin ce treci. Si eu am trecut prin ceva asemanator, sau poate chiar mai grav. Cand am avut mai mare nevoie de el mi-a intors spatele, imi arata constant ca nu il intereseaza prea mult de mine si ca nu sunt foarte importanta pentru el, in fine nu intru in detalii, ideea e ca nici eu nu-mi vedeam viata fara el, nu concepeam ca ne putem despartii, ma minteam singura, dadeam vina pe parinti, pe prieteni, pe orice puteam da vina, inchideam ochii in fata realitatii ca sa nu fiu nevoita sa iau masuri.
Si cu timpul am inceput sa ma trezesc. Am inceput sa imi dau seama de multe lucruri, am vazut cum traiau si cum gandeau alte persoane, mi-am analizat mai atent viata, am inceput sa ma vad altfel, sa-mi vad viata altfel. M-am schimbat foarte mult intr-un timp relativ scurt si mi-am dat seama ca oricand as fi putut face asta, doar ca nu vroiam, credeam ca nu merit mai mult, fara vreun motiv real. Mi-am dat seama ca de fapt eram doar disperata, dependenta, am inceput sa vad altfel dragostea, relatia dintre doi oameni care se presupune ca se iubesc.... Si l-am parasit.
Imediat ce am facut asta s-a schimbat si el. Ar fi facut orice ca sa ma aduca inapoi, dar era tarziu.
Pot sa spun ca am cunoscut dupa despartirea asta persoane de sute de mii de ori mai demne de iubire decat era el, mi-am schimbat total scara de valori, modul de gandire, pentru ca toate alegerile pe care le facem in viata reflecta ceea ce credem despre noi cu adevarat. Asa a fost si in cazul meu. Problema era de fapt ca nu consideram ca merit mai mult de atat si ma multumeam asa.
Nu poti sa intelegi anumite lucruri cu adevarat decat dupa ce le traiesti, indiferent cine ti le-ar spune... Asa ca numai de tine depinde totul. De ce crezi ca meriti de la viata. De cum te vezi pe tine. Dar se poate...

Trebuie sa iti vezi viata independenta de el ca sa poti misca ceva, sa poti gandii clar. Altfel nu merge. Crede-ma ca dupa ce te vei schimba, sau vei redevenii tu, nu te va mai interesa daca e cu cineva sau nu, chiar te vei bucura pentru binele lui.
Si vei cunoaste persoane care merita cu adevarat totul

ms

nu era mai bine ! datorita lui sau ma rog relatiei voastre vei fi cine vei fi dupa experienta asta

dar nu imposibil

Divya, calmeaza-te si incearca sa schimbi ceva.
Nu il mai tot pistona cu intrebarile astea, daca te iubeste, daca mai vrea sa fiti impreuna, etc.

Ai prietene? iesi din casa, gaseste-ti o activitate, du-te la sala, schimba-ti look-ul, du-te la un masaj, fa-te frumoasa, du-te la un shopping.
Trebuie sa incepi din nou sa ai incredere in tine, sa te apreciezi, sa te iubesti.
In momentul de fata, nu faci nimic din toate astea.
Iar el, decat sa te auda pe tine in fiecare zi plangand, prefera sa inchida telefonul.

Tot ce iti spun, iti spun sa o faci pt tine, sa te simti bine, sa nu mai stai trista in fiecare zi.

Si poate el se va reindragosti de tine.

De unde esti? din Buc?

divya, imi spun si eu parerea si incep prin a-ti spune: totul pleaca de la cap si mintea ne-o putem controla!
inca o data o sa dau exemplul persoanal: dupa ce am stat cu el, dupa ce am trait amandoi, dupa ce am incercat sa avem un copil, dupa ce a venit si m-a cerut de sotie de la ai mei, dupa ce ne-am facut concedii impreuna si ne-am amenajat casa, cand ne iubeam mai tare, el s-a hotarat....sa ne despartim (din cu totul alte motive decat lipsa dragostei) dar, ne-am despartit.
stii cum am fost apoi? iti explic: plans in continuu, cu pauze poate de o ora in care dormeam, mancar....o felie de paine pe zi, saptamani intregi in care nu luam pe mine altceva decat treninguri si in care nu ieseam din casa decat la scoala. am slabit, m-am incercanat, ma durea si sa reprir cand stiam ca el nu mai e langa mine.
am simtit ca am avut totul si ca intr-o clipa s-a sfarsit.
toate astea pana cand...mi-am spus ca eu trebuie sa fac ceva. ca daca eu n am grija de mine, nu va avea nimeni. ca ce sens are sa ma imbolnavesc si poate peste 5 ani sa nu ma pot bucura de viata pe care o voi avea din cauza problemelor de sanatate pe care singura mi le fac acum?
mi-am impus sa ies, plecam singura si ma plimbam pe strazi, pentru ca nu aveam cu cine altcineva. imi cumparam flori, ca sa imi fac o bucurie. mi-am luat martisor songura, pentru a nu simti faptul ca el ar fi trebuit sa imi ia. mergeam la film,chiar daca stateam pe scaunul ala nenorocit si imi curgeau lacrimi pe obraz fara sa vada nimeni. plecam cu cate o prietena la zoo si nu ma gandeam decat cum mergeam cu ceva timp in urma pe acolo, cu el... stateam la masa cu ai mei si ma gandeam ca aia e mancarea lui preferata... in camera, 90% din lucruri sunt luate cu el sau de el. am vrut sa le arunc, apoi sa le pastrez...apoi mi-am dat seama ca sunt doar niste lucruri si le-am lasat acolo unde sunt.
mi-am dorit sa zambesc, sa traiesc, sa fiu fericita din nou.
mi-am dorit sa pot depasi suferinta aia si sa am liniste. imi doream liniste. imi doream ori sa ma vrea, ori sa ma lase si el nu facea nimic in niciun sens. sufeream din cauza nehotararii lui....si am pus eu punct.
am rasuflat usurata. eram linistita. nu fericita, dar nu mai sufeream....
si apoi, incet incet, am inceput sa imi doresc si mai mult sa trag de mine.
si am tras...am tras.... am tras! si am reusit
dar TREBUIE ca tu sa vrei sa fii fericita. TU sa vrei asta.
fericirea e in mainile tale si, crede-ma, iti va fi mult mai bine fara el!

dar de ce ea sa nu aiba pretentia sa fie iubita asa cum isi doreste? daca ea simte nevoia sa i se spuna, sa i se trimita mesaje, sa simta in felul asta dragostea lui, de ce sa renunte la ceea ce o face pe ea fericta ca sa ii fie lui pe plac?
de ce sa se prefaca fericita langa el, cand nu e? de ce sa joace teatru si sa isi puna o masca?
fiecare avem un suflet care are anumite nevoi. si ele se manifesta diferit. d-aia sunt relatii in care partenrii isi spun de zeci de ori ca se iubesc si ambii sunt fericiti, d-aia sunt relatii in care nu si-au spus niciodata cuvintele magice, dar sunt fericiti si se iubesc, d-asta sunt relatii in care poate fiecare are pe altcineva alaturi, dar iubeste din tot sufletul o a3a persoana, dar e fericit!
insa daca unul are o nevoie de un anumit fel, iar celalalt nu i-o poate indeplini, suprimarea acelei nevoi nu e o rezolvare.
asta ar insemna sa joace ea teatru in fata ei. ar insemna sa incerce sa fie fericita cu ceva care nu o multumeste.
doar pt ca....e dependenta de el. pentru ca asta nu e iubire. iubirea e atunci cand, desi persoana respectiva ii totul pentru tine, poti renunta la ea, daca nu o mai faci fericita. si e clar ca in relatia asta, care a devenit toxica, ei nu se mai fac fericiti unul pe celalalt.