Casatoria cu un barbat misogin (ca sa nu zic altfel)

Am doi copii si sunt grasa, n-o sa ma mai ia nimeni, o sa ajung singura si batrana, copiii vor fi la casa lor, iar la un mom dat o sa sune vecinii la pompieri ca miroase urat de la vecina de la 1. Parerea mea.

Refuz sa cred ca un om se poate schimba asa. Din cel care ti-a jurat iubire vesnica si care ti-a promis luna si stelele si care te-a facut sa te casatoresti cu el...

eu cred ca oamenii se schimba. cum a spus si ladypink, poate la inceput a trecut cu vederea micile "crize", iar dupa ce s-au casatorit a inceput drama.
am observat ca dupa casatorie, in multe cazuri, atat femeile cat si barbatii au asa o comoditate care da spre nesimtire de multe ori. cum a zis si pako (citatul), nu le mai pasa. pe principiul "eh doar nu m-o lasa acuma dupa atatia ani".

exact

Wendy a scris:

Nu inteleg un lucru. Cum ajunge o femeie la 35 de ani cu copii si cu un barbat care se poarta oribil cu ea si o pune la munca, el frecand menta toata ziua, o loveste, o obliga sa faca sex, se comporta cu ea ca si cu o sluga etc.. cred ca stiti situatia
De ce s-a casatorit cu el de la bun inceput? Nu si-a putut da seama de ce fel de om e sau ce?!

toate relatiile "sufera" schimbari majore dupa casatorie..apar neintelegi si certuri, dar daca vezi ca situatia nu mai poate fi redresata, te-am pupat frate! oricum as arata, un pic de respect de sine trebuie sa ai.te complaci in situatia de a fi batuta, suporti nenumarate jigniri, doar pt ca ai o parere proasta despre tine    urat...dar sa o iei si pe cealalta parte, copiii, care cad fara voie la mijloc, zici ca pt ei stai in continuare, ca sa aiba tata..bun si ce invata de la acest tata?vazand violenta, care peste ceva ani o sa li se para un lucru normal?  ca doar, de, daca a facut tata inseamna ca e bine..sechelele raman..oricat ai zice"n-am sa fac ca ei"...
in loc sa-ti cresti copiii intr-un mediu sanatos si linistit, stai si induri atatea, pentru un barbat, care probabil se hraneste din disperarea ta.
e greu..nu e o decizie pe care o iei usor, dar putin caracter si putere de decizie ajuta la rezolvarea acestor probleme, iar daca situatia crezi ca te depaseste, nu e o rusine sa cauti ajutor specializat.parerea mea 

Eu atat am de spus: oamenii sunt imprevizibili.

mamytzica a scris:

3-majoritatea asa suntem crescute....faci sacrificii pt familie, mai ai si un copil, si rabzi, si rabzi....pina cedezi psihic....

Si care e sacrificiul suprem: sa te omoare in bataie? 
Da, o casnicie (ca si o relatie, de altfel) presupune sacrificii, compromisuri, etc. Daca mai apare si un copil se mai complica si mai tare lucrurile. Dar sub nicio forma nu trebuie sa "treci cu vederea" un ochi invinetit sau o mana rupta de la bataia conjugala!

Sa inteleg ca nu putem sa ne ferim de acesti oameni de la bun inceput? Nu putem decat sa ne calcam pe sentimente atunci cand apare prima palma si sa plecam indiferent cat tinem la persoana respectiva? Este imposibil sa ii observam inca de la primele intalniri cand ne-ar fi mai usor sa renuntam?!

SIncer, nu cred ca exista situatii in care sa nu se vada violenta. Nu e ceva ce se poate ascunde. Plus, daca se schimba si nu iti convine, nu te obliga nimeni sa ramai cu el.

P.s: nu stiam ca aici se discuta tot cazul lui mamytzica, credeam ca se vorbeste in general.