Relatia la distantza.....:((-4

Asa e wild...si daca ar avea motive sa aiba indoieli in privinta mea..dar ma cunoaste bine...
Khristall...nici eu nu as vrea,insa cand vezi ca trec anii si nu ti faci un capatai chiar daca muncesti pentru asta...e mai greu

E ideea ca vreau sa plec in primul rand pentru mine si apoi poate pentru noi.Nu o sa reusim sa facem ceva aici impreuna niciodata...vreau mai mult de la viata mea decat sa stau cu chirie si sa trag de banuti.Am noroc ca ai mei ma sustin si vreau sa fac ceva cat inca pot..si daca vrea sa am sustina de bine, daca nu e alegerea lui....thanks

Increderea a lipsit mereu..odata din partea mea ca m a  facut as sufar in trecut(eram o copila) si imi era teama ca o sa ma dezamageasca...odata din partea lui.De ce?Pentru ca oamenii din viata lui l au dezamagit.Si a preferat sa nu se mai ataseze de nimeni.Are un suflet as ade mare, e un copil practic.Aia e partea sincera de carem am indragostit.Dar are si partea incapatanata,nervoasa,orgolioasa pe care o detest.S a lipi de mine...prieteni nu prea are si care sunt au viata lor, familia e departe si nu se inteleg prea bine.Doar pe mine ma are..si stiu ca am iubeste intr un fel enorm,dar as vrea sa se puna si in locul meu acteodata,sa vada si lucrurile din prisma mea.Vreau o persoana alturi de care sa lupt,nu pentru care s alupt doar eu...scuze fetelor de romane,insa cred ca dupa 3 ani de zile o sa fiu nevoita sa fac o alegere pe acre nu as fi vrut sa fiu nevoita sa o fac

de acord cu love_t...un barbat langa care sa evoluezi din toate punctele de vedere nu  unul care ajuta sa te plafonezi si care nu te lasa sa dai tot ce ai mai bun din tine in toate domeniile

Sa pleci fara sa te uiti inapoi. Mai ales daca ai ajuns sa te intrebi daca e iubire sau obisnuinta. Cand iubesti pe cineva te gandesti si la binele lui nu numai la binele tau, sa nu-ti fie tie rau, sa nu suferi etc. Si mai mult, incurajezi si sustii. Cred ca distanta asta ar clarifica foarte bine lucrurile intre voi doi. Gandeste-te daca asta-ti doresti : un barbat nesigur pe el si nesigur pe tine, pe relatia voastra iar chestia asta sunt convinsa ca se va vedea in tot comportamentul lui mai tarziu, in toate actiunile pe care o sa le faca si in relatia voastra.
Esti tanara. Go follow your dreams. Daca va iubiti cu adevarat nu o sa stea in calea voastra niste km

uite cazul meu: trebuia sa plec din tara. am plecat. am stat 2 luni(timp in care prietenul meu facea crize ca el e convins ca nu ma mai intorc etc), m-am intors pentru el, ca nu imi inchipuiam sa ne despartim si eu sa plec.. si am mai stat 3 luni. de ce 3 luni? in astea 3 luni ne-am certat, mi-a spus ca nu am facut niciun sacrificiu, ca este absolut normal si natural ce am facut(ca m-am intors acasa). din toata povestea asta am inteles un lucru: ca indiferent de situatie, trebuie sa aleg pentru mine, nu pentru altcineva.
daca prietenul meu ar fi stiut sa se poarte si ar fi stiut sa aprecieze faptul ca m-am intors si ca am ales sa imi refuz parintii de a sta cu ei in alta tara, ca m-am certat ca la usa cortului cu ei, ca m-au amenintat ca nu imi dau niciun ban si cu toate astea m-am intors, probabil acum as fi fost cu el, acolo.

am tot citit topicul asta...am vazut opinii pro si contra privind relatiile la distanta.sunt intr-o astfel de relatie de 4 ani aproape.relatie din aia virtuala la inceput,apoi...un pic mai reala.mai concret de un an de zile ne intanlim cam la 2 luni.la inceput ne scriam cateva mesaje,apoi am inceput sa ne sunam,sa vb mai des,aproape zilnic.apoi el a plecat din tara si ne m.scriam la cateva zile sau ne sunam,sa m.stim daca e totul ok.eram prieteni si ne incurajam unul pe altul.cam asa era la inceput relatia noastra.el mult mai diferit ca mine,in multe privinte dar asemanatori in gandire...lucrurile nu au mers prea bine in afara si a revenit i tara dupa un an.ne scriam multe mesaje pe zi,vb minute in sir la telefon...intr-o zi mi-a zis ca ma iubeste.ca e prima data cand simte si spune asta.i-am zis ca si eu simt asta,insa avem o problema pt ca nu ne vazusem.am hotarat sa ne vedem.a fost rau.eram speriata pt ca nu-mi placea,imi parea total diferit,il simteam un strain.apoi peste cateva zile am discutat si am hotarat sa continuam sa vb sa ne fim alaturi.poate obisnuinta,poate faptul ca ne apropiasem sau faptul ca tineam unul la celalalt ne-a facut sa continuam.o vreme nu am mai pomenit de iubire,insa o vorba buna in mom.de tristete era insotita si de un "te iubesc"ba de la mine ba de la el.apoi discutiile toate se incheiau cu aceste cuvinte...nu m.lungesc.ne-a reintanlit am stat impreuna  cateva zile,sa dus impresia de strain,ne intanlim cand putem,si o,da,ne si certam si cand suntem impreuna si cand suntem la distanta.dar nu dureaza nici o ora.pt ca ne stim atat de bine,pt ca distanta ne-a facut sa ne cunoastem altfel- sufletul...scuze ca am scris atat...dar ma cuprins melancolia.

Nu vreau sa dau detalii...cu ajutorul masinii se intretine.Are casco asa ca nu asta e problema.Problema este faptul ca s a obisnuit cu mine si ca o sa i fie rau fara mine.Il iubesc, nu mi place sa l vad suparici,as face orice sa nu l vad suferind si cand are o problema mai degraba ma dau eu peste cap sa o rezolv.Idee e ca s au dus fluturasii de al inceput cand ardeam la propriu de nerabdare sa l am langa mine.Nici in pat nu e ok, el ar afceo emreu..eu ..daca nu e  mie chiar ok.Are anumite parti de care ma m indragostit, dar nu sunt sigura ca e persoana pe care o vreau epntru toata viata.Daca m ar asculta.....sa inteleaga ce ma doare...
Am o prietena care a re o relatie de 8 ani...6 ani au fost al distanta si acum sunt impreuna fericiti.
Am dat zilele trecute pe hi5 de profilul unui baiat care mi a fost foarte drag in adolescenta.Un suflet extraordinar si o persoana cum mi ar fi placut sa am aproape.Nu ma intelegeti gresit, sunt fericita...insa uitandu ma la el,stiind cat de drag mi a fost si vazandul cu cata dragoste isi priveste sotia..sunt invidioasa...pentru ca vreau si eu asa ceva....Stiu ca ma iubeste mi o spune si mi o arata cateodata...insa poate de fapt nu il ami iubesc eu de nu pot fi complet fericita...am cam deviat de la subiect.....

Ultima oara a fost editat de dya20 (2010-02-15 18:48:36)

Probabil ca da..dar cum mi a spus o prietena.....incerc sa ma amagesc.Pentru ca stiu foarte bien care av fi raspunsul lui:NU. Tot ce pot sa fac e sa sper ca ma iubeste indeajuns sa ma ierte...din perspectiva lui.Nu vreau sa ii spun dekmdata, sunt o serie de probleme...nici nu stiu 100% ca voi pleca....O sa vad  al momentul potrivit.E viata mea si decid singura ce fac cu ea,chiar daca gresesc...si daca e sa faca parte din viata mea sau nu...va fi decizia lui.