Tatici vs bebelusi-11

eu si prietenul meu suntem tineri (25 ani) si am discutat de mai multe ori despre subiectul asta pana acum:
1. nu dorim sa aducem un copil in lumea asta pt ca este plina de rautate si mai ales nu in tara asta unde e ca si in jungla
2.  noi nu ne-am raspuns la intrebarile existentiale majore cum ar fi ce suntem, de unde venim, de ce suntem aici ... majoritatea oamenilor se scoala dimineata merg la o slujba pe care poate o detesta pentru ca asa face toata lumea pt ca trebuie platite facturile si pentru ca TREBUIE CRESCUT COPILUL! noi ne dorim o altfel de viata, una in care sa facem ce ne place, ce ne implineste cu adevarat ... poate si sotul tau emilya, fiind stresat la serviciu se gandeste la ce-i poate oferi lumea asta copilului sau, poate se gandeste ca ar vrea sa-i asigure un viitor cat mai bun si nu prea poate ... si uite asa normal ca e super stresat cand incepe sa planga copilul ... acum ca veni vorba, pe mine ma apuca nervii cand aud copii plangand si urland prin magazine ... dar sa iti faca asa in cap dupa 12 ore de munca griji etc imi imaginez ca e f nasol!
3. cand vine un copil, practic el devine seful, tb sa te dedici total lui ... unii nu sunt pregatiti si poate nici nu doresc sa renunte la toate obiceiurile, distractia etc poate ii lipseste sa fie fara griji, poate are nevoie sa respire ... este posibil ca el sa fi acceptat sa faca copilul doar pentru ca mai mult ai vrut tu/l-ai batut tu la cap?

Eu cred ca ar fi bine sa discuti cu el serios si sa incerci sa il intelegi si pe el

cele mai multe divorturi se intampla dupa ce se nasc copiii. numai gandul asta ar trebui sa te linisteasca si sa realizezi ca ce traiti voi, tot stresul si oboseala, e NORMAL, prin asta trecem TOTI dupa ce devenim parinti. si noi discutam despre divort in fiecare seara.... eh, au trecut toate, suntem fericiti si ne iubim ca inainte.
capul sus, e doar un episod, ai sa vezi. 

Ultima oara a fost editat de passenger (2014-02-02 15:52:39)

ei uite ca tati a stat azi cu ea ptr prima oara singur acasa, in timo ce eu am fugit pe la urgente cu febra 40    desi am hranit-o inainte sa plec dupa 5 minute urla si isi sugea mainile asa ca i-a pregatit biberon, i-a dat, a schimbat-o si cand am venit eu dormea la el pe burta
sa nu-l deochi

nu heim, o infectie nu stiu inca unde care nu ma lasa deloc. Acum mi-am revenit, si-a facut intr-un final dupa 2 zile antibioticul efectul

nu stiu cum intrai aici,cred ca din intamplare,dar citind ultimele pagini,nu pot spune decat ca tot ce as putea scrie este ce a scris cris.numai ca eu sunt inca in noptile si zilele negre cand nimeni nu ne spune mama si tata...cris a punctat perfect,daca astepta ani...ar fi iubit fiecare secunda de urlete,colici,ar fi vegheat la capul ei...si cam atat pot scrie,ma coplesesc emotiile.

adina multumesc pt incurajare.eu nu mai sper la minuni.au trecut prea multi ani...ma bucur ca ai reusit!nu,nu iti stiu povestea,nu intru in aceasta sectiune a forumului.doar dusa de vant ff rar...ai mail.

Ultima oara a fost editat de sonia30 (2014-02-03 10:08:19)

i-am zis sotului astazi ca luni o hranesc si i-o las si plec 2 ore singura la tara sa imi limpezesc si eu capul. A zis ok, a stat ce-a stat si a venit cu ideea salvatoare "Da decat sa mi-o lasi mie nu mai bine mergem toti 3 la tara sa facem un gratar? " cu alte cuvinte, sa mergem, el sa faca gratar si tot EU sa stau cu fata. I-am zis nu, s-a imbufnat ... ca de ce nu vreau ca o sa planga in continuu cu el si lalala . si la sfarsit mi-o tranteste: :bine, du-te, n-ai decat! tot in scopul sa ma faca pe mine sa ma simt prost si sa ii zic :nuu da lasa k nu ma mai duc.  i-am zis ok. cica el cand are timp ptr el? zic poooooftim? in conditiile in care e cu serialele la zi ba chiar isi cauta si alte seriale sa isi umple timpul. nu zic, petrecem timp si toti 3 dar timpul ptr el e timpul ptr el, timpul meu ptr mine e timp cu fata agatata de tzatza sau dormind langa mine sau leganata pe picioare sau in brate.   nu stiu daca o sa plec, ca asa am zis si sapt trecuta ca i-o pun in wrap si il trimit la plimbare si nu m-a lasat inima, dar macar l-am avertizat

mor cand il vad ca nu are rabdare cu ea, cat e vesela e perfect, o tine, se joaca cu ea, o face avion prin camera etc cum incepe sa maraie o tine 5 min si incepe "vai cat e de maraita" etc dupa care "da oare nu i-o fi foame?", singura activitate exclusiv a mea    oricum, fata de la inceput, e innebunit dupa ea doar ca nu stie sa ii gestioneze deloc toanele

eu sunt increzatoare ca atunci cand va mai creste si va reusi sa comunice cu ea va petrece mai mult timp decat mine. Il vad cu lati copii, are rabdare cu ei, sa se joace, sa le asculte povestile, ii intreaba de personaje din desene animate, cine-i ala, ce-i cu ala, ala ce face etc ceea ce eu n-am rabdare (cu altii cel putin, voi vedea cu a mea)
acuma ca e mica nu prea are ce "vorbi" cu ea

Eee uite ca ajung sa scriu aici dupa aproape 8 luni dar data asta de bine.
Sotul meu s-a schimbat insa relatia dintre noi a avut rau de suferit, s-a ajuns si la discutii despre divort, a fost nasol tare. Dar parca incep sa vad o luminita de la capatul tunelului. Si Maia a devenit mai usor de gestionat dar si tati se implica, n-am ce zice. Singura schimbare e ca platim pe cineva sa ne faca curatenie ca sa nu mai avem discutii asa ca atunci cand e la munca, cand e de zi vine seara sa ne ia din parc apoi cat fac eu un dus sta cu ea, ii facem baita impreuna si apoi o culc, iar cand munceste de noapte se trezeste cam cu 2 ore inainte de a pleca iar la munca ca sa se joace impreuna.

Cu siguranta se schimba relatiile, mai mult sau mai putin.
Sotul meu s-a implicat de cand am adus puiul acasa, se vede ca il iubeste mult. In schimb nu prea mai avem timp pentru noi doi, decat foarte putin, cat doarme Iustin. Si cand e la munca mai vorbim prin mesaje. Bebe are nevoie de foarte multa grija si atentie, asa ca vine el pe primul loc si apoi noi. Usor-usor insa lucrurile devin mai usoare cu el asa ca suntem si noi un pic mai odihniti. Oricum, timpul trece si va veni vremea cand vom avea timp pt noi, insa si copilul va fi mai mare, si trebuie sa traim anume clipa asta, nu sa asteptam sa creasca. SI apoi poate mai vine unul sa ne umple timpul cu bucurie.