Cel mai bun remediu pentru infertilitate...-11

asa este, eleny, numai Dzeu stie si tocmai de aceea trebuie sa ai incredere ca Dzeu iti va rasplati eforturile si daca nu va fi asa,
macar vei sti ca ai facut tot ce era omeneste posibil... of, stiu ca nu sunt chiar in masura sa sustin toate astea pentru ca eu incerc de putin timp, dar nerabdarea pe care o simt cred ca e asemanatoare cumva.. am impresia ca orele, zilele trec greu si ca sunt mereu cu un pas in urma...

anca, eu caut peste tot increderea si ma incarc pozitiv atunci cand vad ca se poate .. citesc si rascitesc povestile fetelor de pe forum si merg inainte..

Nici noi nu incercam chiar de mult cu tratament, doar de prin martie. Natural, de vreo doi ani. Insa in fiecare luna pornesc f increzatoare si pe uram, vazand ca nu se intampla, nu mai sunt la fel. Plus ca nici la serviciu nu mai am acelasi randament, sunt zile in care stau pe net si caut tratamente, medici, clinici, idei, orice e legat de asta, si nici chef de munca nu prea am. Dar trag de mine sa rezist.

iulia, mai rar sa fie pb si la a doua sarcina. sunt ft multe femei care pierd prima sarcina iar a doua decurge bine.

anca90 a scris:

iulia, mai rar sa fie pb si la a doua sarcina. sunt ft multe femei care pierd prima sarcina iar a doua decurge bine.

  de s-ar aplica si la mine regula asta... asa stiu si eu, din cazurile pe care le cunosc, la a doua sarcina totul a decurs normal... acum sincera sa fiu nu mai zic hop pana nu sar parleazul.. sau care e vorba aia din batrani...  Doamne de ar trece mai repede timpul sa aflu rezultatele analizelor...     ma imbat sigur, ca prea stau ca pe ace

Iulia, daca m-ai fi intrebat acum 6 ani...pe vremea aia eram sigura ca voi ramane insarcinata imediat. NIMENI nu e pregatit pt lupta asta. Nu am fost puternica, am cazut de nenumarate ori, m-am razvratit impotriva lui Dumnezeu, am intrat in depresie...dar daca tot nu s-a intamplat natural si mi-am dorit atat de mult un copil, nu am avut alta solutie decat sa lupt, sa fac sacrificii, sa fac tot ce e posibil pt a avea copilul meu, ca sa nu stau vreodata sa ma gandesc: daca faceam FIV, poate eram si eu mamica...sa nu am regrete mai tarziu. Nici nu ne dam seama cat de puternici suntem pana cand nu avem de ales...Si daca nu as fi reusit nicicum, macar as fi fost impacata cu mine ca am facut tot ce s-a putut. Dar sincer, as fi incercat atata timp cat as fi putut...adica cat organismul meu imi permitea si cat mai aveam bani pt asta...
Din ce am vazut in toti anii astia, cuplurile care nu renunta sa lupte, pana la urma reusesc...

cred ca asta patesc femeile care trec printr-o pierdere de sarcina fie ea si la doar cateva zile, devin mai temperate in primele emotii dupa pozitivarea urmatorului test de sarcina, fie el de urina sau de sange sau si mai rau, mai temperate atunci cand isi cantaresc sperantele...

da, e pacat, insa nu ai cum sa nu fi mai pragmatica atunci cand intampini "o nedreptate" si trebuie sa o accepti ca atare... pentru ca asa o vedem, ca pe o nedreptate... eu de ce nu? ca doar si eu sunt tot femeie... poate ca incetam sa gandim asa abia dupa ce nastem, tocmai pentru ca abia atunci realizam ca a venit si randul nostru sa ne bucuram si ca nu mai e loc de altceva decat de pura bucurie.. abia atunci bucuria e deplina si ne dam seama ca am facut o greseala ca nu ne-am atasat de bebe inca din burtica, dar asta nu ne face mame reci... nu, anca, nu vei fi o mama rece, ci o mama implinita care a experimentat totul pana la momentul in care isi tine bebele in brate... si dulce si amar...

analizele... nici nu mai stiu cate am facut.. pe langa PAP cateva gratuite si cateva cu plata...ceva cu bolile gen rubeola.. acum daca ma gandesc, lista a ramas la clinica... nici nu mai stiu care erau... dar o sa vin aici sa ma ajutati cu un sfat pentru ca sigur imi prind urechile...

LE: cris, asa este, desi nu stim, suntem puternici si abia cand suntem pusi in situatii extreme ne dam seama ca orice lupta nu e zadarnica atunci cand stim ce vrem... tocmai d'asta va urmaresc povestile, pentru ca am nevoie sa vad ca se poate cu vointa... stiu ca nu e usor si ca uneori ne pierdem speranta, dar cand in jurul nostru sunt povesti cu happy end e si pacat sa ne dam batute... mai ales cazul meu care pana acum n-am intampinat cine stie ce greutati...
cum spuneam, tot respectul pentru reusita ta si nu numai a ta 

Ultima oara a fost editat de iuliabebe (2013-07-26 13:24:05)

sonia, nu cred ca lista a inclus si analiza de trombofilie, dar la cat ma pricep, poate spun prostii... am mers pe mana dnei dr si sper ca investigatiile sa fie suficiente pentru a depista o eventuala problema... daca nu, voi cere recomandare pentru mai multe analize... dna dr nu parea ingrijorata, spun asta pentru ca dansa este cam greu de citit si nu prea vb multe... dar la urmatoarea vizita nu mai scapa asa usor .. la control am fost cam speriata

multumesc mult, sonia! am sa tin cont sunt intr-o continua faza de documentare si incerc sa invat multe din mers.. pana acum am fost cam ignoranta la capitolul pregatirii pentru o eventuala sarcina, spre rusinea mea... dar incerc sa recuperez... mai ales ca nah, m-am vazut din start fara probleme ... tot un fel de ignoranta si asta.. dar niciodata nu e prea tarziu...

asa m-am gandit si eu ca e suficient sa stiu cum se fac copiii si de unde vin si ca atunci cand vreau eu poc! si apar ... dar mi-am invatat lectia, pentru data viitoare ma pregatesc ceva mai mult..
multumesc frumos si daca si tu iti doresti un bebe, judecand dupa graficul din semnatura, sa iti ajute Dzeu sa fie totul bine!

iulia,am intrat in al 4 lea an de cand imi tot doresc.multumesc si numai bine!

anca,eu cred ca e parerea ta si doar a ta cu sarcinile care nu se pierd din cauza mutatiilor in saptamani mici.eu am citit cu totul altceva.fete cu 3 sarcini pierdute in saptamani mici pt ca nu stiau de aceste mutatii.iar analizele de tromobofilie te duc mult mai mult de 8 mil.daca tu nu le-ai facut si nu ai pierdut sarcina a 2a oara,nu inseamna ca regula general valabilla.da fiecare face cum vrea.