Cel mai bun remediu pentru infertilitate...-19

Sf. Nectarie si Sf. Stelian sunt cu adevarat ocrotitori ai copiilor!
Povestea mea este urmatoarea: eu si sotul meu, ne-am dorit foarte tare sa avem un copil. Desi ne-am facut toate analizele si totul parea OK, totusi nu puteam ramane insarcinata. Cand am luat decizia de a incerca si varianta ?fertilizare in vitro?, fix in luna respectiva am ramas insarcinata. Sarcina in primele 4 luni a decurs foarte greu, in sensul ca am avut iminenta de avort si vreo doua saptamani in luna a 3-a, am sangerat masiv, de nici analizele de sange nu le-am putut face. In aceste 2 saptamani, mergeam aproape zilnic la maternitate sa vedem daca omuletul din mine mai exista sau nu. Atunci am zis ca nu o sa imi fac sperante si ca daca Dumnezeu vrea ca copilul sa traiasca, atunci o sa traiasca, daca nu, stie Dumnezeu ce face? Bunul Dumnezeu a facut ca sarcina sa se fixeze si sa scada riscul de a pierde sarcina. In luna a 5-a insa, s-a intamplat un fapt cu totul extraordinar. La o ecografie, medicul descopera ca fetita mea (cu care incepusem sa comunic si sa o SIMT cu adevarat) are ventriculomegalie cu risc de hidrocefalie si suntem instiintati ca sunt sanse doar de 5% sa isi revina, altfel va trebui facut avort, pentru ca daca sarcina ar fi pastrata, copilul ar deceda in primele 5 secunde de viata. In termen de 3 zile urma sa se decida daca va trebui facut avortul sau nu. Atunci a inceput calvarul, in primul rand imi doream foarte tare acest copil, in al doilea rand, nu vroiam sa accept varianta avortului. Atunci am simtit ca intreg sistemul meu de valori a fost dat peste cap, gandindu-ma ca sunt atatea mame care nu isi doresc copii, si nasc copii sanatosi, iar eu, care imi doream atat de tare un copil si as fi putut sa-i ofer atata dragoste, nu voi avea parte de el. A  doua  zi, nasa mea mi-a adus o sticluta cu mir de la Sf. Nectarie, iar mama care aflase de la preot ca Sf. Stelian este ocrotitorul copiilor si m-a sfatuit sa ii citesc acatistul. La inceput mahnirea mi-a fost atat de mare, incat am cartit si am spus ca eu nu voi mai citi nimic, si nu voi mai face nimic. Dar Dumnezeu nu a ingaduit sa decad atat de mult?am inceput sa citesc acatistul Sf. Stelian si sa-mi ung burta cu mir de la Sf. Nectarie. (Mai mult, sotul meu a contactat in perioada respectiva rubeola, care daca mi-ar fi transmis-o, copilul s-ar fi putut naste cu retard mintal, dar iar Dumnezeu a fost bun cu noi, si am avut norocul sa am imunitate la rubeola.)
Prin urmare, dupa cele 3 zile, am mers singura la doctor (sotul fiind bolnav de rubeola) sa vedem ce s-a intamplat cu copilasul. Nu va pot spune in cuvinte cum simteam ca o minune se va intampla, ca nu voi fi pusa in situatia sa avortez si mai mult ca voi avea un copil sanatos. Si minunea s-a intamplat, la numai 3 zile, copilul meu era perfect sanatos ? nici urma de vreo problema! Lunile au trecut, am continuat sa citesc acatistul Sf. Stelian si sa ma ung cu mir de la Sf. Nectarie si la 38 de saptamai am nascut o frumusete de fetita, perfect sanatoasa, care a primit nota 10 la nastere.

Nici acum nu pot sa cred prin cate am trecut si ce mare minune a ingaduit bunul Dumnezeu sa se infaptuiasca prin grabnica lucrare a Sfintilor Sai.

Fara credinta si rugaciune ne-am pierde de tot, mai ales in momente dificile. Ma bucur sa aud ca indiferent de gravitatea problemei, exista minuni si cred ca in situatii de genul acesta fericirea e infinita. Poate ca o privesc si in plan personal ca pe o incurajare ca Dumnezeu aude glasul rugaciunii noastre si nu ne lasa.

Si eu traiesc cu speranta in miracole. Am inceput sa ignor si mimica, destul de sugestiva, a doctorilor cand imi vad analizele. Daca, de acolo, de sus, cineva ma ajuta, orice este posibil, indiferent de parerea medicilor.

Eleny dar poti face laparoscopie in ultima instanta...ca se introduce laparoscopul prin burtica. E mai invaziva decat histeroscopia, dar na...iti rezolvi problema. Eu le-am facut pe toate..

Si ca sa fie suferinta si mai mare, am repetat analizele recent si toate se incadreaza in limite normale, pana si AMH pe care il aveam la limita inferioara, e mai mare putin (habar n-am care ar fi cauza).

Nu am facut laparoscopie, ceea ce am facut eu a fost histeroscopie si de fapt nu a putut patrunde cu histeroscopul nici in canalul cervical, diagnosticul fiind de stenoza cervicala (nu a putut patrunde in uter sa vada daca am sinechie, asta mi-a spus-o dupa ecografie). Mi-a mai spus sa incerc cu un histeroscop mai mic, ca interventia a fost cu unul de 7 mm cu care n-a putut patrunde.

Da, sunt din Bucuresti, deci nu-i nicio problema sa ma duc la orice doct care ma poate ajuta.

O sa incerc si laparoscopia. Macar sa vad daca se poate rezolva ceva prin aceasta metoda. La Tutunaru n-am fost pana acum. Citisem pe undeva ca are un stil cam ironic la adresa pacientelor (am fost acum cativa ani la Iosup care in afara de a ma intreba ce am pazit pana in mom acela de nu am copii si alte asemenea comentarii, nu prea m-a ajutat cu nimic). Deci numai de cineva de genul acesta nu am eu nevoie acum.

Eleny, asa am cam auzit si eu de Tutunaru, dar pe laparoscopie e maestru, si este un medic bun... Eu zic sa te duci la o consultatie, daca nu iti place cauti alt medic, mai sunt destui..

pisiraluk vezi ca e scris aici acatistul undeva pe primele pagini, cauta-l si da copy - paste de acolo.

Fetelor eu sunt atat de dezamagita poate ca sunt si certurile tot mai dese ...sau mi se par mie dese ...dar mi-e tot mai greu sa fiu pozitiva oare de ce trebuie sa fie atat de greu? Ma indreptasem catre biserica, gaseam un fel de liniste ..acum nici asa nu pot face, nu stiu de ce nu mai imi vine usor sa fac asta ...si ma simt vinovata si pt asta, ca nu am fost consecventa, ca am impresia ca cu o floare sr face primavara..reuseam sa ma descarc la biserica...acum..nu mai pot vorbi cu nimeni!
Cu prietenele nu pot nu dau eu importanta atunci cand vorbesc si nu pot sa spun cat imi este de greu, nu pot! Poate ca imi este greu sa recunosc esecul dar nu mai pot! Simt ca explodez! De aceea am scris aici, pt a spune cumva ce am pe suflet

Iulia si ElenyR: ce simtiti e normal. Nu puteti fi tot timpul pozitive, nu va invinuiti pentru asta. Numai nu va pierdeti speranta de tot